← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ezechiel

Ez 43-44 — cu Matthew Henry

Ezechiel 43-44Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Astăzi ne întoarcem la capitolele 43 și 44 din Ezechiel cu îndrumarea de încredere a lui Matthew Henry, a cărui expunere verset cu verset deschide ferestre proaspete asupra viziunii profetului despre templul restaurat. Atenția atentă a lui Henry la poarta de est, gloria Domnului și distincțiile dintre preoți ne ajută să înțelegem atât avertismentele solemne cât și promisiunile pline de har încorporate în aceste capitole. Pe măsură ce urmăm comentariul său, suntem invitați să vedem cum sfințenia, ordinea și slujirea credincioasă încă modelează viața poporului lui Dumnezeu. Să-i lase reflecțiile sale măsurate să ne întărească inimile pentru citirea care urmează.
Citește

Citire

Așază-te într-un loc liniștit și citește Ezechiel 43–44 încet. Observă întoarcerea gloriei Domnului, închiderea porții de est și instrucțiunile atente date preoților și leviților. Lasă accentul repetat pe sfințenie și separare să vorbească propriei tale umblări cu Dumnezeu înainte de a ne întoarce la expunerea lui Henry.
Studiu
Henry începe prin a examina poarta de est și semnificația ei atât pentru Dumnezeu cât și pentru domnitor. Profetul este adus aici să revadă ceea ce mai cercetase odată; căci, deși am privit adesea în lucrurile lui Dumnezeu, ele vor suporta totuși să fie privite din nou, atâta bogăție este în ele. Lecțiile pe care le-am învățat ar trebui să ni le repetăm mereu. De fiecare dată când revizuim structura sacră a lucrurilor sfinte, pe care o avem în scripturi, vom găsi totuși ceva nou pe care nu l-am observat înainte. Profetul este adus a treia oară la poarta de est și o găsește închisă, ceea ce arată că restul porților erau deschise în orice moment pentru închinători. Dar se dă o astfel de relatare despre închiderea acestei porți care aduce cinste, 1. Dumnezeului lui Israel. Este spre cinstea Lui că poarta curții dinăuntru, pe la care a intrat slava Lui când a luat în stăpânire casa, a fost ținută închisă de atunci și niciun om nu a fost lăsat să intre pe ea, v. 2. Diferența făcută de atunci între aceasta și celelalte porți, că aceasta era închisă când celelalte erau deschise, era menită atât să perpetueze amintirea intrării solemne a slavei Domnului în casă (care ar rămâne o dovadă tradițională a adevărului ei) cât și să umple mințile oamenilor cu o reverență pentru Maiestatea Divină și cu gânduri foarte solemne despre slava Lui transcendentă, ceea ce a fost intenționat în porunca lui Dumnezeu către Moise la rug: Scoate-ți sandaua din picior. Dumnezeu va avea o cale numai pentru Sine. 2. Asupra domnitorului lui Israel, v. 3. Este o cinste pentru el că, deși nu poate intra pe această poartă, căci niciun om nu poate, totuși, (1.) El va sta în această poartă ca să mănânce partea lui din jertfele de pace, acea hrană sfântă, înaintea Domnului. (2.) El va intra pe calea pridvorului acelei porți, printr-o ușă mică sau o portiță, fie în poartă fie alăturată ei, care se numește calea pridvorului. Aceasta este pentru a arăta că Dumnezeu pune o parte din slava Sa asupra dregătorilor, asupra domnitorilor poporului Său, căci El a zis: Voi sunteți dumnezei. Unii prin domnitorul de aici înțeleg preoții cei mai de seamă sau pe sagan sau al doilea preot; și că numai el era lăsat să intre pe această poartă, căci el era reprezentantul lui Dumnezeu. Hristos este marele preot al mărturisirii noastre, care a intrat El Însuși în locul sfânt și a deschis împărăția cerurilor tuturor credincioșilor. Henry se îndreaptă apoi spre mustrarea dată împotriva leviților necredincioși care au compromis în timpul idolatriei lui Israel. I. Cei care au fost trădători sunt degradați și puși mai jos decât acei leviți — sau preoți care au fost duși de curentul apostaziei lui Israel de odinioară, care s-au rătăcit de la Dumnezeu după idolii lor (v. 10), care s-au conformat cu regii idolatri ai lui Israel sau ai lui Iuda, care le-au slujit înaintea idolilor lor (v. 12), s-au închinat cu ei în casa lui Rimmon sau au ridicat altare pentru ei, cum a făcut Uria pentru Ahaz, și astfel au făcut casa lui Israel să cadă în nelegiuire, i-au condus la păcat și i-au întărit în păcat; căci, dacă preoții se rătăcesc, mulți le vor urma căile pierzătoare. Poate că în Babilon unii dintre preoții evrei s-au conformat cu idolatrii locului, spre marele scandal al religiei lor. Acum acești preoți care au prevaricat astfel au fost puși pe drept sub semnul nemulțumirii lui Dumnezeu; sau, dacă erau morți (cum este probabil că erau, dacă crima a fost comisă înainte de captivitate), nelegiuirea a fost vizitată asupra copiilor lor. Sau poate că întreaga familie a lui Abiatar fusese vinovată de această greșeală, care acum este chemată la socoteală pentru ea. Și, 1. Ei sunt condamnați să fie lipsiți, în parte, de slujba lor și de la demnitatea de preoți sunt coborâți în condiția de leviți obișnuiți. Dumnezeu și-a ridicat mâna împotriva lor, a spus-o și a jurat-o, că vor purta nelegiuirea lor (v. 12); cu siguranță vor suferi pentru ea, vor suferi dizgrație pentru ea; își vor purta rușinea (v. 13), căci deși au (sperăm cu milă) s-au pocăit de ea, totuși nu se vor apropia să facă slujba de preot, adică acele părți ale slujbei care le erau specifice, nu se vor apropia de niciunul dintre lucrurile sfinte dinlăuntrul sanctuarului, v. 13. Observă, cei care au jefuit pe Dumnezeu de cinstea Lui vor fi pe drept lipsiți de cinstea lor. Și este cu adevărat o mare pedeapsă să ți se interzică să te apropii de Dumnezeu; și pe drept ar putea fi respinși ca nevrednici vreodată să se apropie de El cei care odată s-au depărtat de El și puși la o distanță veșnică. 2. Totuși există un amestec de milă în această sentință. Dumnezeu nu se poartă cu asprime, cum ar fi putut face, cu cei care au fost trădători față de El, ci atenuează sentința, v. 11, 14. Ei sunt lipsiți doar în parte, ab officio — de slujba lor, și, se pare, deloc à beneficio — de emolumentele lor. Ei vor ajuta la junghierea jertfei, ceea ce leviții aveau voie să facă și care în acest templu se făcea nu la altar, ci la mese, cap. xl. 29. Ei vor fi portari la porțile casei și vor fi păzitori ai însărcinării casei, pentru toată slujba ei. Observă, Cei care nu pot fi potriviți să fie folosiți într-un fel de slujbă pot totuși fi potriviți să fie folosiți în altul; și chiar cei care au greșit pot totuși fi folosiți și nu aruncați cu totul deoparte, cu atât mai puțin aruncați. Henry subliniază apoi cinstea acordată fiilor lui Zadok care au rămas credincioși. II. Cei care au fost credincioși sunt cinstiți și stabiliți, v. 15, 16. Aceștia sunt remarcați distinct de ceilalți: „Dar fiii lui Zadok, care și-au păstrat integritatea într-un timp de apostazie generală, care nu s-au rătăcit când alții au făcut-o, se vor apropia de Mine, se vor apropia de masa Mea.” Observă, Dumnezeu va pune semne de cinste asupra celor care dau dovezi de fidelitatea și statornicia lor față de El în vremuri de încercare zguduitoare și îi va folosi în slujba Sa pe cei care au rămas aproape de slujba Sa când alții au părăsit-o și s-au retras. Și trebuie socotit o răsplată adevărată și mare a statorniciei în datorie să fii stabilit în ea. Dacă ne ținem aproape de Dumnezeu, Dumnezeu ne va ține aproape de El.
Considerați

Considerare

Henry încheie secțiunea detaliind reglementările practice pentru îmbrăcămintea și purtarea preoțească. I. Privitor la hainele lor; trebuie să poarte veșminte de in când intrau să slujească sau să facă vreo slujbă în curtea dinăuntru sau în sanctuar și nimic din lână, pentru că ar cauza transpirație, v. 17, 18. Trebuiau să se îmbrace răcoros, ca să se poată mișca mai ușor în lucrarea lor; și aveau și mai mare nevoie să facă astfel pentru că trebuiau să slujească la altare, care aveau focuri neîncetate pe ele. Și trebuiau să se îmbrace curat și plăcut mirositor și să evite tot ce era transpirat și murdar, pentru a arăta curăția minții cu care trebuie săvârșită slujba lui Dumnezeu. Transpirația a venit odată cu păcatul și a fost parte din blestem. În sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea. Hainele au venit odată cu păcatul, haine de piele au venit; și de aceea preoții trebuie să folosească cât mai puține și cât mai ușoare haine posibil și nu astfel care să cauzeze transpirație. Când și-au terminat slujba trebuie să-și schimbe din nou hainele și să pună veșmintele de in în odăile rânduite pentru acest scop, v. 19, ca mai înainte, cap. xlii. 14. Nu trebuie să meargă printre popor cu veșmintele lor sfinte pe ei, ca nu cumva oamenii să-și închipuie că se sfințesc prin atingerea lor; sau, Ei vor sfinți poporul, adică (cum se explică, cap. xlii. 14) se vor apropia de acele lucruri care sunt pentru popor, în hainele lor obișnuite.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în viața mea ar putea Domnul să-mi ceară să țin o poartă „închisă” în cinstea sfințeniei Sale? 2. Cum mă feresc de compromisurile subtile care odinioară le-au costat pe leviți privilegiul lor deplin preoțesc? 3. Ce pas practic pot face în această săptămână pentru a cinsti slujirea credincioasă pe care Dumnezeu o cere încă de la poporul Său?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, fă ca slava Ta să umple templul, așa cum ai promis, atrăgându-ne să ne plecăm cu evlavie înaintea sfințeniei Tale. Acordă-ne credincioșia care păzește porunca Ta, îmbrăcându-ne în curăție și lepădare de sine, ca slujirea noastră să fie plăcută înaintea Ta. Prin Duhul Tău, fă ca binecuvântarea Ta să se odihnească peste casele noastre, pe măsură ce Te cinstim doar pe Tine. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →