Eterniseed › Curriculum › Exodul
Ieșirea 19-20 — cu Coke
Deschidere
În spiritul devoțional cald al metodismului timpuriu, deschidem Comentariul la Sfânta Biblie al lui Thomas Coke pentru o lecțiune în șase bătăi despre capitolele nouăsprezece și douăzeci din Ieșirea. Episcopul Coke, asociatul de încredere al lui Wesley și primul episcop metodist, ne călăuzește prin darea legii la Sinai cu atenție reverentă față de harul legământului și frica sfântă. Expunerea sa atrage inima spre o ascultare mai adâncă și o comuniune mai apropiată cu Dumnezeu.
Citește
Citire
Să citim acum capitolele nouăsprezece și douăzeci din Ieșirea încet și cu rugăciune, ascultând glasul Domnului care coboară în maiestate ca să-și întâlnească poporul și să rostească legea sa sfântă de pe munte.
Studiu
Coke examinează mai întâi momentul providențial al sosirii lui Israel la Sinai.
Versetul ar putea fi citit mai potrivit astfel: copiii lui Israel, în luna a treia după ce au plecat din țara Egiptului, în prima zi a lunii, au venit în pustiul Sinai. Episcopul Kidder observă foarte judicios că acesta era un timp și un loc potrivit pentru ca ei să primească legea. Cu puțin timp înainte primiseră multe dovezi ale puterii lui Dumnezeu și ale grijii sale față de ei, ceea ce i-ar fi putut face mai înclinați spre ascultarea de legea sa. Se aflau într-un pustiu, într-un loc de retragere și răgaz: erau eliberați de robia Egiptului și de exemplele idolatre ale egiptenilor. Pe de altă parte, nu ajunseseră încă în Canaan și astfel nu erau abătuți de războaie cu acel popor, nici deprinși cu urâciunile lor, nici făcuți nepăsători și împietriți de belșugul și prosperitatea acelei țări. Din toate aceste motive, acesta era cel mai potrivit moment pentru solemnitate.Apoi se îndreaptă spre urcarea lui Moise ca să primească însărcinarea divină.
Versetul 3. Ieșirea 19:3. Moise s-a suit la Dumnezeu — Divinitatea și-a făcut cunoscută prezența prin simbolul obișnuit, iar Moise s-a suit în acea parte a muntelui unde Domnul se manifesta și de unde emitea poruncile sale sfinte. Am observat atât de des că Persoana Divină, numită Dumnezeu și de asemenea Domn sau Iehova, care a apărut de-a lungul Vechiului Testament, era Hristos, Îngerul Legământului; încât poate fi de prisos să remarcăm că Îngerul menționat în Faptele Apostolilor 7:38 înseamnă aceeași persoană. Domnul fiind pe cale să dea un sistem de legi israeliților, îl introduce printr-o declarație patetică a ceea ce făcuse deja pentru ei și cu cele mai atrăgătoare promisiuni a ceea ce va face în viitor, dacă vor asculta legământul său (Ieșirea 19:5) și aflăm, de-a lungul întregii economii iudaice, că fericirea sau nenorocirea națională era consecința invariabilă a ascultării sau neglijenței lor.Coke dezvăluie apoi chemarea înaltă a lui Israel ca împărăție preoțească.
Versetul 6. Ieșirea 19:6. O împărăție de preoți și, etc. — Ultima parte pare explicativă a celei dintâi; și ar putea fi redată astfel: chiar o națiune sfântă; o națiune despărțită și pusă deoparte de mine și pentru slujirea mea, așa cum sunt preoții despărțiți; și astfel, din relația lor cu Dumnezeu, numită sfântă: și, după cum preoții trebuiau să fie sfinți în ei înșiși, precum și relativ sfinți; tot așa israeliții au fost puși deoparte nu numai ca să păstreze cunoașterea adevăratului Dumnezeu, ci ca să arate îmbunătățirea acelei cunoașteri prin propria lor practică și experiență cuvenită. În veacurile de început ale lumii, am observat că funcțiile regale și preoțești erau de obicei unite în aceeași persoană. Expresia de aici poate face aluzie probabil la acest aspect particular; după cum, fără îndoială, la această despărțire distinctă a israeliților se referă Sfântul Petru în prima sa Epistolă și Sfântul Ioan în Apocalipsă, când îi numesc pe creștini o seminție aleasă, — o preoție împărătească, — o națiune sfântă, — un popor deosebit, — împărați și preoți ai lui Dumnezeu. Houbigant o redă astfel: Ieșirea 19:5. Veți fi un popor deosebit pentru mine mai presus de toate celelalte. — Ieșirea 19:6. Veți fi pentru mine o împărăție preoțească și o națiune sfântă: Dumnezeu a arătat prin aceasta, pe de o parte, că va fi viitorul călăuzitor și protector al israeliților; și că va institui o teocrație, pe de altă parte; că poporul va fi atât de legat de el prin religie, precum erau atunci preoții; și că israeliții vor fi atât de deosebiți de alte popoare, precum preoții erau deosebiți de alți oameni.
Considerați
Considerare
Coke reflectează asupra propunerii legământului și asupra consimțământului prompt al lui Israel.
Este totuși, după părerea mea, cel mai probabil (deși istoricul sacru nu relatează) că bătrânii au consultat poporul și că consimțământul lor universal a fost dat: după care Moise, mijlocitorul între Dumnezeu și popor, raportează consimțământul lor lui Dumnezeu; și de aici începe teocrația; Domnul apărând imediat după aceea în pompă înfricoșătoare ca Împăratul lor și dându-le acele legi prin care hotărâse să-i cârmuiască. REFLECȚII. — Cam la cincizeci de zile după plecarea lor din Egipt, când au ajuns la Sinai, Dumnezeu apare în slavă pe munte și îl cheamă pe Moise ca să-i comunice planurile sale cu privire la popor. 1. Un legământ este propus. Este un act al harului liber al lui Dumnezeu; și conținutul înțelegerii este la fel de avantajos pentru Israel, pe cât de drept față de Făcătorul lor. Notă; Toate îndurările de care ne bucurăm în timp sau în veșnicie se datorează în mod exclusiv harului liber și iubirii nemeritate a lui Dumnezeu.El contrastează teroarea Sinaiului cu accesul deschis al evangheliei.
Cei care se apropie de Dumnezeu trebuie să caute să fie despărțiți nu numai de pângăririle mai grosolane ale păcatului, ci și de intruziunea gândurilor deșarte, a afacerilor și grijilor lumești și a tot ceea ce ar întrerupe comuniunea lor cu el. Hainele lor trebuie spălate, ca semn al acelei curății lăuntrice care se cuvine închinătorilor lui Dumnezeu; și chiar de bucuriile lor îngăduite trebuie să se abțină, ca să se poată dedica fără distragere mai deplin exercițiilor devoțiunii. 2. Nu trebuie să urce pe munte, ba nici măcar să-l atingă; dar când trâmbița va suna îndelung, vor putea să se apropie, ca ascultători smeriți, ca Dumnezeu să vorbească cu ei. Notă; Nici o interdicție nu mai oprește acum accesul cel mai apropiat la Dumnezeu. Isus Hristos a deschis o cale în Sfânta Sfintelor: nu mai suntem chemați în teroare să auzim o lege de foc, ci suntem invitați de trâmbița de argint a evangheliei să ne apropiem de un Isus răstignit și să privim și să trăim.
Răspunde
Răspuns
1. Cum trezește amintirea izbăvirilor trecute ale lui Dumnezeu inima ta la o ascultare proaspătă astăzi? 2. În ce feluri păzești frica reverentă care se cuvine când te apropii de Dumnezeul cel sfânt? 3. Unde te invită Domnul să te apropii mai mult prin lucrarea împlinită a lui Hristos, în loc să te retragi în teroare?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, care odinioară ai coborât în foc pe Sinai, coboară acum prin Duhul tău în inimile noastre. Dă-ne aceeași frică sfântă care a marcat poporul tău, totuși călăuzește-ne cu îndrăzneală la tronul harului prin Isus, Mijlocitorul nostru. Fă-ne o preoție împărătească, puși deoparte și păstrați curați pentru slujirea ta. Fie ca fiecare promisiune a legământului să-și găsească da și amin în ascultarea noastră de bunăvoie, și fie ca teroarea legii să ne mâne tot mai aproape de cruce. În numele lui Hristos ne rugăm. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →