← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Proverbele

Proverbe 11-12 — cu Maclaren

Proverbele 11-12Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică Eterniseed extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În tratarea sa a capitolelor 11 și 12 din Proverbe, Maclaren urmărește contrastul durabil dintre dreptate și nelegiuire în viața de zi cu zi. Perspectivele sale ne invită să vedem înțelepciunea nu ca o teorie abstractă, ci ca calea practică ce modelează caracterul, vorbirea și relațiile. Pe măsură ce ascultăm cuvintele sale, suntem atrași într-o reverență mai profundă pentru inima disciplinată care caută pe Dumnezeu. Lăsați această sesiune să deschidă un spațiu proaspăt pentru ca Scriptura să ne formeze astăzi.
Citește

Citire

Luați un moment liniștit pentru a citi Proverbe capitolele 11 și 12 cu încetineală. Observați ritmul constant al zicerilor pereche care pun înțeleptul împotriva nebunului, pe cel drept împotriva celui nelegiuit. Lăsați imaginile scurte și vii să zăbovească. Cereți Duhului să evidențieze unul sau două versete care vorbesc despre sezonul vostru actual. Citiți fără grabă, lăsând sfatul străvechi să se așeze în inima voastră.
Studiu
Maclaren începe prin a nota primul semn de diferență dintre înțelept și nebun. Primul semn de diferență este sentimentul opus față de disciplină. Dacă un om este înțelept, el va iubi 'cunoștința'; și dacă iubește cunoștința, va iubi mijloacele spre ea și, de aceea, nu se va împotrivi îndreptării. Aceasta este o altă perspectivă asupra încercărilor față de cea care învață supunerea evlavioasă față de un Tată. Ea privește doar beneficiile pentru noi înșine. Dacă vrem să fim învățați ceva, nu vom da înapoi de la nuia. Trebuie să fie suferite dureri pentru a câștiga cunoștință de orice fel, iar omul care se răzvrătește împotriva acestora arată că ar prefera să fie confortabil și ignorant decât înțelept. Un elev care nu va accepta ca exercițiile sale să fie corectate nu își va învăța greșelile. Pe de altă parte, a urî mustrarea este 'brutal' în sensul cel mai literal; căci este caracteristic animalelor faptul că nu înțeleg scopul durerii și nu avansează niciodată pentru că nu o fac. Oamenii pot crește pentru că pot accepta disciplina; fiarele nu pot progresa pentru că, cu excepția parțială și în puține cazuri, nu pot accepta îndreptarea. Maclaren trece apoi la efectele lăuntrice și exterioare ale fiecărui fel de viață asupra altora. Urmează apoi o pereche de versete care descriu lucrarea lăuntrică și exterioară a celor două feluri de oameni, așa cum acestea îi afectează pe alții. Versetele anterioare s-au ocupat de efectele lor asupra celor care acționează; cele de acum, de influența lor asupra altora. Lăuntric, omul bun are gânduri care păstrează cu scrupulozitate echilibrul adevărat și sunt drepte față de semenii săi, în timp ce cel nelegiuit plănuiește să înșele pentru propriul câștig. Când gândurile sunt traduse în vorbire, înșelăciunea rodește în cuvinte care sunt ca niște ambuscade ale ucigașilor, întinzând capcane pentru a distruge, în timp ce cuvintele omului drept sunt ca niște îngeri ai izbăvirii pentru cei neprevăzători care sunt gata să cadă în cursă. Egoismul, care este rădăcina nelegiuirii, va fi cruzime și nedreptate atunci când este necesar pentru scopurile sale. Omul care este înțelept pentru că Dumnezeu este centrul și țelul său va fi milostiv și de ajutor. Baza filantropiei este religia. Importanța solemnă acordată vorbirii este observabilă. Cuvintele pot ucide la fel de adevărat ca săbiile. Acum, când presa a înmulțit puterea vorbirii, iar lumea zumzăie de zgomotul limbilor, toți avem nevoie să luăm la inimă responsabilitățile și puterea magică a cuvintelor rostite și tipărite și 'să punem o strajă la ușa buzelor noastre'. Maclaren aplică apoi contrastul la viața domestică și la îngrijirea animalelor. Aceasta pare a fi prima dintr-un mic grup de proverbe referitoare la viața domestică. Ea preferă o mediocritate modestă a condiției, așa cum a dorit Agur. Următoarea arată cum calitățile contrastante ies la iveală în relația celor doi bărbați cu animalele lor domestice. Bunătatea mătură un cerc larg atingând tronul lui Dumnezeu și staul vitelor. Nu Coleridge a descoperit că 'Se roagă mai bine cel ce iubește mai mult', ci acest vechi alcătuitor de proverbe; și el putea rosti gândul fără exagerarea poetului, care îi răpește expresiei sale jumătate din valoare. Originalul spune 'cunoaște sufletul', ceea ce poate însemna într-adevăr 'se îngrijește de viața', dar pare mai degrabă să sugereze un interes simpatic care duce la o înțelegere a făpturii mute, ceea ce trebuie să preceadă orice îngrijire înțeleaptă pentru bunăstarea ei. Este o parte a religiei să încerci să pătrunzi în sentimentele tainice ale umililor noștri dependenți din curte și grajd. Pe de altă parte, din lipsă de un astfel de interes simpatic, chiar atunci când cel 'nelegiuit' intenționează să fie bun, el face rău; sau cuvântul tradus 'îndurări gingașe' poate însemna aici sentimentele literal 'măruntaie' care, în egoismul lor intens, sunt crude chiar și față de animale.
Considerați

Considerare

Maclaren încheie secțiunea contrastând automulțumirea nebunului cu disponibilitatea omului înțelept de a învăța. Ultimul proverb al pasajului oferă o antiteză familiară și revine parțial la gândul din Proverbe 12:1. Nebunul nu are alt standard de purtare decât propriile noțiuni și este absurd de mulțumit de toate faptele sale. Înțeleptul caută o călăuzire mai bună decât a sa și este docil, pentru că nu este atât de ridicol de sigur de infailibilitatea sa. Niciun tip de nelegiuire slabă nu este mai abominabil pentru autorul de proverbe decât acela al automulțumirii impertinente, care știe atât de puțin încât crede că știe totul și este 'la fel de nestăpânit ca o muscă'. Dar în sensul cel mai înțelept, este adevărat că un semn al nebuniei este automulțumirea; că un om care are pe sine însuși ca învățător are un nebun ca elev; că testul înțelepciunii este disponibilitatea de a fi învățat; și, în special, că a aduce un duh docil și smerit la Izvorul a toată înțelepciunea și a cere sfat de la Dumnezeu este începutul adevăratei priceperi, iar automulțumirea care este esența păcatului nu este niciodată mai fatală decât atunci când este ignorantă de vină și, de aceea, disprețuiește un Mântuitor.
Răspunde
Unde în viața voastră vă invită Domnul să primiți îndreptarea mai degrabă decât să i vă împotriviți? Cum ar putea cuvintele voastre de astăzi fie să prindă în cursă, fie să izbăvească pe cei din jurul vostru? În ce domeniu sunteți tentați să vă bizuiți pe propria înțelegere în loc să căutați sfat de la Dumnezeu și de la alții?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, mulțumim Ție pentru lumina statornică a Cuvântului Tău care deosebește înțelepciunea de nebunie. Formează în noi un duh învățabil care primește disciplina și crește prin ea. Păzește-ne buzele ca cuvintele noastre să aducă izbăvire mai degrabă decât vătămare. Înrădăcinează-ne viețile adânc în Tine ca să rodim la vremea potrivită. Ferește-ne de automulțumirea care refuză sfatul și atrage-ne zilnic să căutăm înțelepciunea Ta mai presus de a noastră. Fie ca casele și lucrarea noastră să reflecte dreptatea care Te cinstește. În numele lui Isus, Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →