← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor 22 — cu Ioan Calvin

Faptele Apostolilor 22Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
În această lecție ne îndreptăm spre capitolul 22 din Faptele Apostolilor și ascultăm cum Ioan Calvin ne călăuzește prin apărarea lui Pavel în fața mulțimii din Ierusalim. Expunerea atentă a lui Calvin evidențiază credincioșia apostolului față de rădăcinile sale evreiești, arătând în același timp cum Dumnezeu își redirecționează suveran viața. Prin perspective verset cu verset vedem tensiunea dintre zelul uman și chemarea divină. Comentariul lui Calvin ne invită să considerăm cum harul lui Dumnezeu întrerupe chiar și pe cei mai hotărâți oponenți ai evangheliei. Pe măsură ce studiem împreună, fie ca același Duh care l-a transformat pe Pavel să ne deschidă inimile pentru a primi cuvântul cu umilință și curaj.
Citește

Citire

Luați câteva clipe liniștite pentru a citi integral capitolul 22 din Faptele Apostolilor. Ascultați mărturia personală a lui Pavel, reacția mulțimii și direcția clară a Domnului. Observați cum narațiunea trece de la o adresare respectuoasă la o întrerupere dramatică. Lăsați textul să vorbească înainte de a ne întoarce la comentariul lui Calvin pentru o înțelegere mai profundă.
Studiu
Calvin începe prin a examina adresarea respectuoasă a lui Pavel din versetul 1. 1. Bărbați, frați și părinți. Este de mirare că el acordă încă atâta cinste dușmanilor disperați ai evangheliei, căci ei rupseseră orice legătură a părtășiei frățești și, prin asuprirea slavei lui Dumnezeu, se lipsiseră de toate titlurile de demnitate. Dar pentru că Pavel vorbește aici ca unul din popor, el vorbește cu atâta dragoste către trupul însuși și folosește față de capete cuvinte onorabile fără prefăcătorie. Și cu siguranță, deoarece lepădarea lor nu fusese încă cunoscută, deși erau nevrednici de orice cinste, totuși era potrivit ca Pavel să recunoască cu reverență în ei harul adopțiunii lui Dumnezeu. Așadar, prin faptul că îi numește frați și părinți, el nu are în vedere atât ceea ce au meritat ei, cât gradul de cinste la care Dumnezeu i-a înălțat. Și toată cuvântarea lui este astfel alcătuită încât el caută să-i mulțumească, într-adevăr cu libertate și fără lingușire, totuși cu umilință și blândețe. Așadar, să învățăm să respectăm și să cinstim pe oameni astfel încât să nu vătămăm dreptul lui Dumnezeu. Din această cauză mândria papei este cu atât mai detestabilă, căci, văzând că s-a făcut pe sine mare preot fără porunca lui Dumnezeu și consimțământul Bisericii, el nu numai că își revendică toate titlurile de cinste, ci și o asemenea tiranie, încât caută să-l supună pe Hristos; ca și cum, atunci când Dumnezeu înalță pe oameni, El și-ar da dreptul și autoritatea Sa lor și s-ar pleca înaintea lor. La versetul 3, Calvin se îndreaptă spre declarația lui Pavel despre moștenirea sa evreiască. 3. Eu sunt iudeu. Deoarece toate lucrurile erau în dezordine în acea zi printre iudei, mulți ticăloși și vagabonzi, ca să aibă un acoperământ pentru răutatea lor, se lăudau în mod fals că sunt iudei. Așadar, ca Pavel să se dezvinovățească de această bănuială, el începe de la nașterea sa; după aceea, declară că era cunoscut în Ierusalim, pentru că fusese crescut acolo din copilărie; deși acest din urmă lucru pare a fi spus nu numai de dragul certitudinii, ci pentru că era de mare importanță ca și acest lucru să fie cunoscut, cât de bine fusese instruit. Calvin explorează apoi împrejurările miraculoase care au înconjurat convertirea lui Pavel. 6. Și s-a întâmplat. Deoarece această istorie a fost expusă mai pe larg în capitolul al nouălea, voi atinge doar pe scurt acele lucruri care au fost spuse acolo. Dar ceea ce este specific acestui loc este că Pavel își enumeră împrejurările, ca prin ele să dovedească faptul că a fost convertit de Dumnezeu. Și acesta este al treilea membru al predicii; altfel această schimbare ar fi fost socotită ca provenind din nestatornicie sau din pripeală, sau altfel nu ar fi fost lipsită de oarecare infamie. Căci nimic nu este mai de neîndurat decât să te abați de la calea evlaviei pe care oamenii au intrat odată; și de asemenea să nu faci ceea ce ți se poruncește să faci. Așadar, ca nu cumva vreun om să bănuiască convertirea lui Pavel, el dovedește prin multe minuni pe care le aduce la lumină că Dumnezeu a fost autorul acesteia. În timpul nopții apar adesea fulgere, care vin din exalațiile fierbinți ale pământului; dar aceasta a fost mai ciudat, că la amiază o lumină bruscă nu numai că a apărut, ci l-a și înconjurat ca un fulger, astfel încât de frică a căzut de pe cal și a zăcut întins pe pământ. Altă minune, aceea că a auzit un glas din cer; alta, aceea că tovarășii săi nu l-au auzit la fel ca el. De asemenea, urmează și alte lucruri, că, după ce a fost trimis la Damasc, evenimentul corespunde oracolului; pentru că Anania vine în întâmpinarea lui. De asemenea, aceea că vederea îi este redată într-o clipă.
Considerați

Considerare

Calvin reflectă asupra alegerii prealabile a lui Dumnezeu în cuvintele lui Anania către Pavel. 14. Dumnezeul părinților noștri. Deoarece nimic nu este mai potrivit pentru a ne provoca să mergem cu bucurie înainte spre Dumnezeu, decât atunci când știm că Dumnezeu ne previne cu bunătatea Sa gratuită, ca să ne cheme înapoi de la distrugere la viață; așa începe aici Anania. Dumnezeu, zice el, te-a rânduit să cunoști voia Sa. Căci prin aceasta Pavel este învățat că Dumnezeu avusese grijă de el în vremea când rătăcea și era cu totul vrăjmaș mântuirii sale; și astfel predestinarea lui Dumnezeu desființează toate pregătirile pe care și le închipuie sofistii, ca și cum omul ar preveni harul lui Dumnezeu prin voința sa liberă. Numindu-l pe el Dumnezeul părinților, el reînnoiește amintirea promisiunilor, ca iudeii să știe că noua chemare a lui Pavel este unită cu ei, și că aceia nu se îndepărtează de lege care trec la Hristos. Așadar, Pavel confirmă prin aceste cuvinte ceea ce a afirmat mai înainte în propria sa persoană, că nu făcuse nicio îndepărtare de Dumnezeul lui Avraam, pe care iudeii îl închinaseră în vremurile trecute, ci că continuă în închinarea străveche pe care o foloseau părinții, pe care o învățase din lege.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în propria ta poveste a întrerupt Dumnezeu o direcție puternic ținută cu chemarea Sa clară? 2. Cum te ajută amintirea moștenirii tale spirituale să vorbești cu umilință, totuși cu îndrăzneală, către alții? 3. În ce domeniu ai putea rezista redirecționării Domnului către oameni pe care i-ai trecut odinioară cu vederea?
Roagă-te

Rugăciune

O Tată Suveran, care prin harul alegerii Tale ai oprit inima prigonitorului pe drumul Damascului și ai descoperit slava covârșitoare a Fiului Tău, adorăm statornicia îndurării legământului Tău, care ajunge la căpetenia păcătoșilor și Își împlinește scopurile mai înainte de orice strădanie omenească. Dăruiește-ne, prin același Duh, smerită supunere față de autoritățile pe care le-ai rânduit și ascultare promptă de a Te urma oriunde ne trimiți, ca viețile noastre să dea mărturie despre Hristos între toate neamurile. Susține-ne în acest har până când credința va lăsa loc vederii, prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →