Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 145-146 — cu Matthew Henry
Deschidere
Matthew Henry, comentatorul biblic stimat, ne conduce în psalmii de încheiere ai Psaltirii cu profunzimea și devoțiunea sa caracteristice. Tratarea sa a Psalmilor 145 și 146 ne mută atenția de la rugăciunile care le-au precedat la un flux revărsător de laudă. Henry arată cum aceste capitole încununează cartea cu adorație, îndemnând credincioșii să facă din mulțumire ocupația lor zilnică și de-o viață. Pe măsură ce îi urmăm îndrumarea, descoperim motive proaspete pentru a-L preamări pe Domnul a cărui măreție și bunătate rămân de nepătruns. Această lecție ne invită să ni ni alăturăm generațiilor care declară faptele mărețe ale lui Dumnezeu și să ne pregătim inimile pentru lauda veșnică a cerului.
Citește
Citire
Luați Scripturile și citiți Psalmii 145 și 146 cu voce tare, cu o inimă recunoscătoare. Lăsați cuvintele să treacă de pe pagină în propria voastră voce, alăturându-vă lui David în binecuvântarea Domnului. Observați ritmul constant al laudei care străbate ambele capitole și chemarea de a-L încrede pe Dumnezeu mai degrabă decât pe vreun prinț muritor. Lăsați citirea să se așeze liniștit în duhul vostru înainte de a ne întoarce la Henry pentru lumină mai deplină.
Studiu
Henry începe prin a examina angajamentul personal al lui David față de lucrarea laudei.
1. Oricare ar face alții, psalmistul însuși va fi mult în a-L lăuda pe Dumnezeu. La această lucrare bună el se îndeamnă aici, se angajează și i se lărgește inima mult în ea. Ceea ce face, aceea va face, având tot mai multă mulțumire în ea. Era datoria lui; era desfătarea lui. Observați, (1.) Cum exprimă lucrarea însăși: 'Te voi înălța și voi binecuvânta numele Tău (v. 1); voi vorbi bine despre Tine, așa cum Te-ai făcut cunoscut, și voi exprima astfel propriile mele gânduri înalte despre Tine și voi încerca să le trezesc și în alții.' Când vorbim cu cinste despre Dumnezeu, aceasta este interpretată cu har și acceptată ca o înălțare a Lui. Din nou (v. 2): Te voi binecuvânta, voi lăuda numele Tău; repetarea arată fervoarea afecțiunii sale față de această lucrare, statornicia scopului său de a prisosi în ea și frecvența împlinirilor sale în ea. Din nou (v. 5): Voi vorbi despre cinstea Ta și (v. 6) voi vesti măreția Ta. El ar da slavă lui Dumnezeu nu numai în devoțiunile sale solemne, ci și în conversația sa obișnuită. Dacă inima este plină de Dumnezeu, din prisosul acesteia gura va vorbi cu evlavie, spre lauda Lui, cu orice prilej. Ce subiect de vorbire putem găsi mai nobil, mai bogat, mai plăcut, folositor și fără cusur decât slava lui Dumnezeu? (2.) Cum își exprimă hotărârea de a persevera în ea. [1.] Va fi statornic în această lucrare: În fiecare zi Te voi binecuvânta. Lăudarea lui Dumnezeu trebuie să fie lucrarea noastră zilnică. Nici o zi nu trebuie să treacă, oricât de ocupată ar fi o zi, oricât de întristată ar fi o zi, fără a-L lăuda pe Dumnezeu. Trebuie să socotim aceasta cea mai necesară dintre îndeletnicirile noastre zilnice și cea mai desfătătoare dintre mângâierile noastre zilnice. Dumnezeu ne binecuvântează în fiecare zi, făcând bine pentru noi; există deci motiv ca noi să-L binecuvântăm în fiecare zi, vorbind bine despre El. [2.] Va continua în ea: Te voi binecuvânta în veci și în veci, v. 1 și din nou v. 2. Aceasta arată, Întâi, că s-a hotărât să continue în această lucrare până la sfârșitul vieții sale, de-a lungul veșniciei sale în această lume. În al doilea rând, că psalmii pe care i-a scris să fie folosiți în lăudarea lui Dumnezeu de către Biserică până la sfârșitul vremii, 2 Cron. xxix. 30. În al treilea rând, că spera să-L laude pe Dumnezeu în veșnicie în cealaltă lume. Cei ce fac din laudă lucrarea lor constantă pe pământ o vor avea ca fericire veșnică în cer.Henry continuă să dezvăluie temeiurile pentru o mulțumire abundentă.
2. Despre bunătatea Sa; aceasta este slava Sa, Exod. xxxiii. 19. Este ceea ce se laudă (Exod. xxxiv. 6, 7) și este ceea ce trebuie să-I dăm slavă: Vor vesti din belșug pomenirea marii Tale bunătăți, v. 7. Bunătatea lui Dumnezeu este mare bunătate, comorile ei nu pot fi niciodată epuizate, ba chiar nu pot fi micșorate, căci El va fi totdeauna la fel de bogat în îndurare cum a fost vreodată. Este o bunătate vrednică de pomenit; este ceea ce trebuie să o punem totdeauna înaintea noastră, totdeauna să o avem în minte și să păstrăm pomenirile ei, căci este vrednică de a fi ținută în veșnică pomenire; și pomenirea pe care o păstrăm despre bunătatea lui Dumnezeu trebuie s-o vestim, s-o vestim din belșug, ca cei ce sunt plini de ea, foarte plini de ea, și doresc ca alții să fie cunoscători și mișcați de ea. Dar, ori de câte ori vestim marea bunătate a lui Dumnezeu, nu trebuie să uităm, în același timp, să cântăm despre dreptatea Sa; căci, după cum El este milostiv în a răsplăti pe cei ce Îi slujesc cu credincioșie, tot așa este drept în a pedepsi pe cei ce se răzvrătesc împotriva Lui. Dreptatea nepărtinitoare și neînduplecată este la fel de sigură în Dumnezeu ca bunătatea inepuizabilă; și trebuie să cântăm despre amândouă împreună, Rom. xi. 22. (1.) Există un izvor de bunătate în firea lui Dumnezeu (v. 8): Domnul este milostiv față de cei ce Îi slujesc; este plin de îndurare față de cei ce au nevoie de El, încet la mânie față de cei ce L-au supărat și de mare îndurare față de toți cei ce Îl caută și se roagă Lui. Este gata să dea și gata să ierte, mai gata decât suntem noi să cerem, decât suntem noi să ne pocăim. (2.) Există șuvoaie de bunătate în toate rânduielile providenței Sale, v. 9. După cum este bun, tot așa face bine; este bun față de toți, față de toate făpturile Sale, de la cel mai înalt înger până la cel mai de jos vierme, față de toți în afară de diavoli și de păcătoșii osândiți, care s-au închis singuri afară din bunătatea Sa. Îndurările Sale gingașe sunt peste toate lucrările Sale. [1.] Toate lucrările Sale, toate făpturile Sale, primesc roadele grijii și dărniciei Sale milostive. Este întinsă peste toate; nu urăște nimic din ceea ce a făcut. [2.] Lucrările îndurării Sale întrecesc în strălucire toate celelalte lucrări ale Sale și Îl vestesc mai mult decât oricare dintre ele. În nimic nu va fi slava lui Dumnezeu pentru totdeauna atât de strălucitoare ca în vasele îndurării rânduite spre slavă. Bunătății dumnezeiești i se vor cânta aleluia veșnice ale tuturor sfinților.Henry îndreaptă apoi atenția spre măreția și veșnicia împărăției lui Dumnezeu.
1. Măreția împărăției Sale. Este într-adevăr mare, căci toți regii și împărățiile pământului sunt sub controlul Său. Pentru a arăta măreția împărăției lui Dumnezeu, observă, (1.) Pompa ei. Dacă am privi prin credință dincolo de văl, am vedea și, crezând, am vorbi despre slava împărăției Sale (v. 11), măreția ei glorioasă (v. 12), căci Și-a pregătit tronul în ceruri și este înalt și înălțat și înconjurat de o mulțime nenumărată de îngeri. Curțile lui Solomon și Ahasuerus erau mărețe; dar, comparate cu măreția glorioasă a împărăției lui Dumnezeu, nu erau decât ca licuricii față de soare. Luarea în considerare a acestui lucru ar trebui să ne trezească un sentiment de evlavie în toate apropierile noastre de Dumnezeu. (2.) Puterea ei: Când vorbesc despre slava împărăției lui Dumnezeu, trebuie să vorbească despre puterea Sa, întinderea ei, eficacitatea ei — puterea Sa, prin care poate face orice și face tot ce Îi place (v. 11); și, ca dovadă a ei, să facă cunoscute faptele Sale puternice (v. 12), ca fiii oamenilor să fie invitați să se predea ca supuși de bunăvoie ai Săi și astfel să se pună sub ocrotirea unui astfel de puternic stăpânitor. (3.) Veșnicia ei, v. 13. Tronurile principilor pământești se clatină, iar florile coroanelor lor se ofilesc, monarhiile ajung la sfârșit; dar, Doamne, împărăția Ta este o împărăție veșnică. Dumnezeu va guverna lumea până la sfârșitul vremii, când Mijlocitorul, căruia I s-a încredințat acum administrarea împărăției Sale, o va preda lui Dumnezeu, chiar Tatălui, ca El să fie totul în toți în veșnicie. Stăpânirea Sa dăinuiește de-a lungul tuturor generațiilor, căci El Însuși este veșnic, iar sfaturile Sale sunt neschimbătoare și uniforme; iar Satana, care și-a ridicat o împărăție în opoziție cu El, este biruit și în lanț.
Considerați
Considerare
Henry încheie secțiunea introducând structura și temele psalmului următor.
Acesta și toți ceilalți psalmi care urmează încep și se încheie cu Aleluia, un cuvânt care pune mult din lauda lui Dumnezeu într-un spațiu mic; căci în el Îl lăudăm prin numele Său Iah, prescurtarea lui Iehova. În acest psalm excelent de laudă, I. Psalmistul se angajează să-L laude pe Dumnezeu, ver. 1, 2. II. Îi angajează pe alții să se încreadă în El, care este o cale necesară și acceptabilă de a-L lăuda. 1. Arată de ce nu trebuie să ne încredem în oameni, ver. 3, 4. 2. De ce trebuie să ne încredem în Dumnezeu (ver. 5), din cauza puterii Sale în împărăția firii (ver. 6), a stăpânirii Sale în împărăția providenței (ver. 7) și a harului Său în împărăția Mesianicului (ver. 8, 9), acea împărăție veșnică (ver. 10), la care mulți dintre scriitorii evrei se referă în acest psalm și la care, de aceea, ar trebui să avem ochi, în cântarea lui.
Răspunde
Răspuns
Unde în rutina voastră zilnică puteți repeta hotărârea lui David de a-L binecuvânta pe Domnul în fiecare zi? Cum afectează amintirea măreției de nepătruns a lui Dumnezeu felul în care vorbiți despre El altora? În ce domenii sunteți încă ispitiți să puneți încrederea în prinți mai degrabă decât în Dumnezeul cel viu?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule milostiv, prin Duhul Tău dă-ne putere să-Ți preamărim numele neîncetat cu bucurie și să facem din mulțumire obiceiul fiecărei zile. Ține-ne ochii ațintiți asupra Împărăției Tale veșnice, nu asupra puterii omenești care piere. Umple-ne gura cu amintirea bunătății Tale mari și inimile cu încredere în căile Tale drepte, până când viețile noastre vor deveni o aleluia vie. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →