← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Cronici

2 Cronici 13-16 — cu Simeon

2 Cronici 13-16Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În cadența măsurată a căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de căldură exegetică alcătuită pentru hrănirea zilnică a Bisericii. De-a lungul domniilor lui Abia și Asa consemnate în 2 Cronici 13–16, Simeon urmărește interacțiunea statornică dintre credincioșia dumnezeiască și răspunsul omenesc, invitându-ne să auzim din nou chemarea trâmbiței la credincioșia legământului. Discursurile sale nu se desfășoară ca o teorie abstractă, ci ca un sfat viu pentru cei care ar umbla cu smerenie cu Dumnezeul părinților lor, totdeauna conștienți că același Domn care a luptat pentru Iuda îi întâlnește și astăzi pe poporul său în rânduielile harului.
Citește

Citire

Să ascultăm acum textul sfânt însuși. Cu inimi liniștite citim relatările despre mustrarea lui Abia și reformele lui Asa, îngăduind narațiunii inspirate să-și rostească propriul ton înainte ca vocea omiletică a lui Simeon să-i dezvăluie înțelesul. Duhul care a călăuzit aceste evenimente străvechi să ne călăuzească și astăzi ascultarea și ascultarea noastră.
Studiu
Simeon deschide primul discurs așezând înaintea noastră cuvântarea lui Abia. Versetul 12. DISCURS: 403 MUSTRĂRILE LUI ABIA CĂTRE IEROBOAM [Notă: Pentru o zi de post în vreme de război.] 2 Cronici 13:12. Iată, Dumnezeu însuși este cu noi ca și căpetenie și preoții Lui cu trâmbițe sunătoare ca să strige împotriva voastră. O, copii ai lui Israel, nu luptați împotriva Domnului Dumnezeului părinților voștri, căci nu veți propăși. Sfatul bun trebuie ascultat, de oricine ar fi dat. Domnul nostru binecuvântat a insuflat aceasta în mod deosebit ucenicilor Săi, poruncindu-le să facă tot ce cereau cei care ședeau pe scaunul lui Moise, fără a ține seama de caracterul moral al persoanelor înseși sau de a refuza ascultarea față de ceea ce era bun, pentru că nu era exemplificat în purtarea învățătorilor lor. Cuvintele dinaintea noastră nu au fost rostite de un om bun, căci Abia a fost în ansamblu un rege rău [Notă: 1 Împărați 15:3.]: dar ele conțin o învățătură foarte sănătoasă și au chiar o aparență de evlavie. Simeon dezvăluie apoi regula procedurii lui Dumnezeu în cuvântul profetului către Asa. Versetul 2. DISCURS: 404 DREPTATEA PROCEDURII DUMNEZEIEȘTI 2 Cronici 15:2. Și a ieșit înaintea lui Asa și i-a zis: Ascultați-mă, Asa și tot Iuda și Beniamin: Domnul este cu voi, atât timp cât voi sunteți cu El; și dacă Îl căutați, El Se va lăsa găsit de voi; dar dacă Îl părăsiți, El vă va părăsi. Așa cum într-un timp de necaz poate fi uneori necesar să amestecăm mustrarea cu mângâierea, tot așa într-un timp de bucurie și biruință poate fi uneori potrivit să temperăm felicitările cu un sfat înțelept. Când Asa se întorcea cu armata sa biruitoare după nimicirea vrăjmașilor săi etiopieni, profetul Oded a fost trimis să-l întâmpine și a fost îndrumat de Dumnezeu însuși să nu-l salute cu complimente lingușitoare, ci să-i întipărească în minte o avertizare mântuitoare. În acest cuvânt concis și ascuțit vedem, I. Simeon consemnează apoi efectul istoric al încurajării profetice asupra regelui. Versetele 7-8. DISCURS: 405 ÎNCURAJARE LA STRĂDUIRE 2 Cronici 15:7-8. Fiți tari deci și să nu vi se slăbească mâinile, căci lucrarea voastră va fi răsplătită. Și când Asa a auzit aceste cuvinte și profeția lui Oded proorocul, și-a luat curaj. Există două extreme la care omenirea este înclinată: prezumția și descurajarea. La prima sunt înclinați cei nelegiuiți; la cea din urmă, cei drepți. Regele Asa a fost un om care 'a făcut ce era bun și drept înaintea Domnului Dumnezeului său [Notă: 2 Cronici 14:2.]' și 'inima lui a fost desăvârșită în toate zilele sale [Notă: vers. 17.]': totuși a avut nevoie de încurajare din partea unui profet al Domnului, pentru a-și susține mintea slăbită. În pasajul dinaintea noastră avem, I. O consemnare istorică — Asa fusese în stare să învingă o oaste de nu mai puțin de un milion de etiopieni, cu o armată de puțin mai mult de jumătate din numărul lor. Simeon continuă examinând legământul pe care l-au încheiat Asa și Iuda. el este numit 'Azaria, fiul lui Oded': și socotim că atunci când, în vers. 8, este numit 'Oded', se înțelege fiul lui Oded; aceasta fiind o abreviere obișnuită în Scripturi. Dar într-un discurs popular nu este necesar să se observe aceasta.] a avut o însărcinare deosebită și a fost cinstit cu o măsură mult mai mare de succes decât este autorizat să aștepte vreun slujitor în zilele noastre: totuși, orice slujitor al Domnului, către oricine ar fi trimis, fie la regi sau la supuși, trebuie să-și rostească mesajul cu credincioșie; și făcând astfel, poate aștepta ca Dumnezeu să facă cuvântul său eficient pentru un bine mare și întins. În nădejdea că mesajul nostru nu va fi cu totul zadarnic, venim la voi acum în numele lui Iehova și vă chemăm să încheiați legământ cu El așa cum au făcut Asa și supușii săi: și, pentru ca să vă îndemnăm să vă conformați poruncilor noastre, vom cerceta distinct, I. Ce legământ au făcut — Aici vom observa separat, 1.
Considerați

Considerare

Simeon încheie discursul despre Abia cu un sfat pentru cei care ar înceta să lupte împotriva Domnului. Să continuăm oare lupta? Ce ar fi aceasta, decât să 'punem mărăcini și spini în luptă împotriva focului mistuitor, care ar trece prin ei și i-ar arde împreună [Notă: Isaia 27:4.]'? Nu: să aruncăm armele răzvrătirii împotriva Lui și să ne aruncăm pe mulțimea îndurărilor Sale blânde: să mergem, ca Ben-Hadad, 'cu funii în jurul gâtului și cu sac pe coapse' și să mărturisim că merităm judecățile Sale mai grele. Atunci El 'Se va întoarce de la mânia Sa aprigă' și Se va împăca cu noi: da, 'va fi milostiv față de fărădelegile noastre și de păcatele și nelegiuirile noastre nu Și le va mai aduce aminte'. Simeon încheie discursul despre legământul lui Asa insistând asupra folosului durabil al unor asemenea angajamente solemne. Dacă se crede că asemenea legăminte sunt de prisos, răspundem că ele sunt de cea mai mare utilitate posibilă, dacă sunt încheiate cu solemnitate în camera noastră ascunsă înaintea lui Dumnezeu: căci ele conțin o recunoaștere solemnă a datoriei noastre și o apărare deliberată a dreptății lui Dumnezeu în pedepsirea tuturor celor ce nu-L vor căuta pe calea rânduită de El: ele tind, de asemenea, să ne întipărească în minte simțământul gravității depărtării de Dumnezeu și să ne întărească împotriva tuturor ispitelor la care am putea fi expuși în orice vreme: și se datorează stării joase a realizărilor religioase printre noi faptul că asemenea legăminte sunt atât de rar încheiate. Cât despre ideea de legalism, ea nu este decât o scuză pentru propria noastră lene și căldură sufletească.
Răspunde

Răspuns

Unde, în purtarea mea prezentă, mai rezist încă pretenției îndreptățite a Domnului? Cum ar putea un legământ reînnoit, făcut în taină înaintea lui Dumnezeu, să mă întărească împotriva ispitelor săptămânii ce vine? În ce faptă concretă de ascultare sunt chemat să arăt că Domnul este cu mine atât timp cât eu sunt cu El?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne Dumnezeul părinților noștri, care ai luptat pentru Iuda și l-ai întâlnit pe Asa cu cuvântul făgăduinței, dă-ne har să Te căutăm din toată inima. Ferește-ne de prezumția care Te uită în prosperitate și de descurajarea care se îndoiește de Tine în încercare. Leagă-ne din nou de legământul Tău prin îndurările lui Hristos, ca să umblăm cu smerenie cu Tine și să Te aflăm pururea prezent ca să ne sprijini și să ne răsplătești. Prin același Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →