Eterniseed › Curriculum › Matei
Matei 15 — cu Whedon
Deschidere
În această lecție ne întoarcem la Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament pentru o expunere atentă a capitolului 15 din Matei. Cu atenție reverentă față de textul sacru, Whedon dezvăluie întâlnirea Domnului cu fariseii și întrebările mai profunde ale purității adevărate înaintea lui Dumnezeu. Claritatea sa arminian-wesleyană ne ghidează prin conflictul dintre tradiția umană și porunca divină, invitând inimile să primească cuvântul cu credință și ascultare.
Citește
Citire
Să citim acum capitolul 15 din Matei într-un spirit de umilă așteptare. Pe măsură ce cuvintele Domnului nostru sunt proclamate, Duhul Sfânt să ne pregătească mințile să primim instrucțiunea care urmează și să discernem diferența dintre formele exterioare și puritatea care vine din inimă.
Studiu
Whedon deschide prin a stabili scena dezbaterii cu fariseii asupra tradițiilor.
Versetele 1-20. § 66. DEZBATERE CU FARISEII ÎN PRIVINȚA TRADIȚIILOR, Matei 15:1-20. Scenele de dragoste și credință care încheie capitolul precedent sunt acum brusc inversate. A treia paște a lucrării Domnului nostru la care călătoreau aceste mari mulțimi trecuse acum, dar din cauza dispozițiilor ostile ale puterilor conducătoare, el nu a participat, ci a rămas în părțile nordice ale Galileei. Iudeii, negăsindu-l pe Domnul nostru la paște, par să fi trimis o parte din numărul lor la Capernaum pentru a deschide o dezbatere cu el. Au început cu o provocare privind lipsa de respect a ucenicilor săi față de tradițiile bătrânilor, în a nu-și spăla mâinile înainte de a mânca. Domnul nostru îi întâmpină cu fermitate arătând că tradițiile lor contraziceau atât legea lui Dumnezeu, cât și sunt întemeiate pe o moralitate falsă și superstițioasă.El arată apoi cum Isus le întâmpină provocarea cu autoritatea poruncii lui Dumnezeu.
Versetul 3. 3. El a răspuns și a zis: Isus știe că se intenționează o provocare, dar nu se ferește să o întâmpine. Ei vin înarmați cu tradițiile bătrânilor; el îi întâmpină cu legea lui Iehova. Este autoritatea omului opusă autorității lui Dumnezeu. Porunca lui Dumnezeu: Când Dumnezeu vorbește, să tacă omul.Whedon examinează apoi cum tradiția corban a fost folosită pentru a evita datoria părintească.
Versetul 6. 6. Va fi liber: Aceste cuvinte, să se observe, sunt tipărite cu italice. Aceasta înseamnă că nu sunt în originalul grecesc, ci sunt inserate de traducătorii englezi pe propria lor autoritate, pentru a da sens. Dar se poate pune la îndoială dacă sunt inserate în mod corespunzător aici. Întreaga propoziție care precede această frază poate fi astfel redată: „Oricine va zice… Este un dar etc., el nu poate cinsti pe tatăl sau pe mama sa.” Este clar că Domnul nostru susține aici că a cincea poruncă cere de la copil datoria, atunci când este nevoie, de a asigura un sprijin necesar părintelui la bătrânețe. Așa spune și scriitorul iudeu Philo: „Ceea ce au copiii aparține părinților.” Tot așa a declarat Solomon înaintea Mântuitorului nostru. Proverbe 28:24: „Cine jefuiește sau se retrage de la tată sau mamă este tovarășul distrugătorului.” Când ne gândim cât de ușor ar putea fi copilul iudeu, într-un acces de mânie, să rostească acest corban sau jurământ de a-și înfometa părintele, se poate realiza cât de probabil era ca obiceiul să distrugă conduita cuvenită a copiilor față de părinte. Și totuși acești oameni considerau o ofensă teribilă adusă lui Dumnezeu să mănânci fără a-ți spăla mâinile! Aceasta amintește de strictețea cu care preoții romaniști își constrâng adepții să nu mănânce carne vineri, dar îi îngăduie cu ușurință comparativă în furturi, minciuni sau beție. Într-adevăr, încrederea romaniștilor în tradiție, derivată de la părinții veacurilor întunecate și ignorante, în deprecierea Scripturilor, este exact aceeași crimă repetată, comisă de doctorii iudei din vremea Domnului nostru.
Considerați
Considerare
Whedon apasă concluzia decisivă privind natura adevăratei pângăriri.
Versetul 20. 20. Acestea sunt lucrurile: Nu toate lucrurile, ci exemple abundente ale lor. Există o analogie puternică între pângărirea fizică și cea morală, care formează baza multora dintre emblemele și tipurile sistemului Scripturii. Dar împingerea acestei analogii până la un grad superstițios a produs tradiția despre mâinile nespălate pe care Domnul nostru o condamnă aici cu atâta forță.El încheie secțiunea subliniind condamnarea divină a închinării care se bazează doar pe tradiția umană.
Versetul 9. 9. În zadar Mi se închină: Chiar rugăciunile lor oferite în acel spirit sunt o batjocură și o urâciune pentru Dumnezeu.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în propria mea viață am permis ca obiceiuri prețuite să stea deasupra cuvântului clar al lui Dumnezeu?
2. Cum ne invită învățătura Domnului despre ceea ce pângărește cu adevărat să examinăm intențiile inimii mele?
3. În ce feluri sunt chemat să-L cinstesc pe Dumnezeu nu doar cu buzele, ci cu dragoste ascultătoare față de cei mai apropiați de mine?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, Îți mulțumim pentru lumina Cuvântului Tău așa cum a fost deschisă de slujitorul Tău Whedon. Curățește inimile noastre de orice tradiție care ar ascunde poruncile Tale. Dă-ne credința care se alipește doar de Hristos și dragostea care Te cinstește pe Tine și pe aproapele nostru. Smulge tot ce nu ai sădit Tu și lasă închinarea noastră să se ridice dintr-o inimă curată. Prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →