Eterniseed › Curriculum › Daniel
Dan 6 — cu Matthew Henry
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la Daniel capitolul 6 oferă o încurajare atemporală pentru credincioșii care se confruntă cu presiunea de a compromite. În această lecție urmărim cum un om de stat în vârstă a rămas statornic în rugăciune în timp ce rivali puternici complotau distrugerea lui. Expunerea atentă a lui Henry evidențiază atât intriga politică cât și curajul spiritual care a marcat viața lui Daniel. Pe măsură ce urmăm perspectivele sale suntem amintiți că credincioșia față de Dumnezeu invită adesea opoziția dar și asigură protecția divină. Acest studiu ne invită să ne examinăm propria hotărâre atunci când vânturile culturale sau legale se întorc împotriva devoțiunii deschise. Fie ca cuvintele lui Henry să ne întărească angajamentul față de comuniunea zilnică cu Domnul indiferent de cost.
Citește
Citire
Acordă-ți timp acum să citești Daniel capitolul 6 încet și cu rugăciune. Observă decretul care amenința pe oricine se ruga oricărui zeu în afară de rege. Observă răspunsul liniștit și constant al lui Daniel pe măsură ce și-a continuat practica de a îngenunchea înaintea Domnului de trei ori în fiecare zi. Permite narațiunii să trezească atât admirația pentru curajul lui Daniel cât și o reflecție sinceră asupra propriei tale vieți devoționale. Cere Duhului să-ți pregătească inima pentru perspectivele pe care le va aduce Matthew Henry.
Studiu
Henry începe prin a detalia preferința lui Daniel sub Darius.
I. Ce om mare a fost el. Când Darius la urcarea sa pe tronul Babilonului prin cucerire a remodelat guvernul l-a făcut pe Daniel prim-ministru de stat l-a pus la cârmă și l-a făcut primul comisar atât al trezoreriei cât și al marelui sigiliu. Domeniul lui Darius era foarte mare tot ce a obținut prin cuceririle și achizițiile sale a fost că avea cu atât mai multe țări de care să aibă grijă nu se poate aștepta mai mult de la el însuși decât ceea ce poate face un singur om și de aceea alții trebuie angajați sub el. A pus peste regat 120 de principi (v. 1) și le-a stabilit districtele în care urmau să administreze dreptatea să păstreze pacea publică și să strângă veniturile regelui. Notă magistrații inferiori sunt slujitori ai lui Dumnezeu pentru noi spre bine la fel ca și suveranul și de aceea trebuie să ne supunem atât regelui ca suprem cât și guvernatorilor care sunt constituiți și comisionați de el 1 Petru 2:13 14. Peste acești principi era un triumvirat sau trei președinți care urmau să ia și să stabilească conturile publice să primească apeluri de la principi sau plângeri împotriva lor în caz de administrare greșită pentru ca regele să nu aibă pagubă (v. 2) pentru ca el să nu suporte pierderi în veniturile sale și pentru ca puterea pe care a delegat-o principilor să nu fie abuzată spre asuprirea supusului căci prin aceasta regele (fie că gândește așa sau nu) primește pagubă reală atât prin alienarea afecțiunilor poporului său de la el cât și prin provocarea nemulțumirii Dumnezeului său împotriva lui. Dintre acești trei Daniel era șef pentru că s-a dovedit că îi depășește pe toți în tot felul de calități princiare. El a fost preferat deasupra președinților și principilor (v. 3) și atât de minunat de mulțumit a fost regele de conducerea sa încât s-a gândit să-l pună peste întregul regat și să-l lase să plaseze și să înlocuiască după plăcerea sa. Acum 1. Trebuie să observăm aceasta spre lauda lui Darius că ar prefera un om astfel pur pentru meritul său personal și aptitudinea sa pentru afaceri iar acei suverani care ar fi bine slujiți trebuie să urmeze acea regulă. Daniel fusese un om mare în regatul care fusese cucerit și din acel motiv s-ar crede că ar fi trebuit privit ca un dușman și ca atare închis sau exilat. El era originar dintr-un regat străin și unul ruinat și din acel motiv ar fi putut fi disprețuit ca un străin și captiv. Dar Darius se pare că era foarte ager la minte în judecarea capacităților oamenilor și a realizat curând că acest Daniel avea ceva extraordinar în el și de aceea deși fără îndoială avea creaturi ale sale nu puține care așteptau preferință în acest regat recent cucerit și erau lacomi după ea și aceia care fuseseră mult timp confidentii săi ar depinde de faptul că ei ar fi acum președinții săi totuși atât de bine a consultat el bunăstarea publică încât găsind că Daniel îi depășește pe toți în prudență și virtute și probabil auzind de inspirația sa divină l-a făcut mâna sa dreaptă. 2. Trebuie să observăm aceasta spre slava lui Dumnezeu că deși Daniel era acum foarte bătrân (au trecut peste șaptezeci de ani de când fusese adus captiv la Babilon) totuși era la fel de capabil ca oricând pentru afaceri atât în trup cât și în minte și că el care rămăsese credincios religiei sale prin toate ispitele domniilor precedente într-un nou guvern era la fel de respectat ca oricând. El s-a menținut prin a fi un stejar nu prin a fi o salcie prin constanță în virtute nu prin flexibilitate la viciu. O astfel de onestitate este cea mai bună politică căci asigură o reputație iar pe aceia care astfel cinstesc pe Dumnezeu El îi va cinsti.Henry explorează apoi invidia și răutatea îndreptate spre Daniel de către semenii săi.
III. Ce rea-voință i s-a purtat atât pentru măreția sa cât și pentru bunătatea sa. Președinții și principii l-au invidiat pentru că fusese avansat deasupra lor și probabil l-au urât pentru că avea un ochi vigilent asupra lor și a avut grijă ca ei să nu nedreptățească guvernul pentru a se îmbogăți. Vedeți aici 1. Cauza invidiei și aceea este orice lucru bun. Solomon se plânge de ea ca o vexațiune că pentru orice lucrare dreaptă un om este invidiat de vecinul său (Eclesiastul 4:4) că cu cât un om este mai bun cu atât este mai rău gândit de rivalii săi. Daniel este invidiat pentru că are un spirit mai excelent decât vecinii săi. 2. Efectul invidiei și acela este orice lucru rău. Aceia care l-au invidiat pe Daniel nu au căutat mai puțin decât ruinarea lui. Disgrația lui nu le-ar fi fost de ajuns era moartea lui pe care o doreau. Mânia este crudă iar furia este năprasnică dar cine poate sta înaintea invidiei? Proverbe 27:4. Dușmanii lui Daniel au pus spioni asupra lui pentru a-l observa în conducerea locului său au căutat să găsească prilej împotriva lui ceva pe care să întemeieze o acuzare privind regatul vreun exemplu de neglijență sau parțialitate vreun cuvânt pripit rostit vreo persoană tratată aspru sau vreo afacere necesară trecută cu vederea. Și dacă ar fi putut găsi doar paiul mușuroiul de cârtiță al unei greșeli ar fi fost curând transformat în grindă în muntele unei abateri de neiertat. Dar nu au putut găsi niciun prilej împotriva lui au recunoscut că nu au putut. Daniel a acționat întotdeauna cinstit și acum cu atât mai prudent și a stat cu atât mai mult în gardă din cauza observatorilor săi Psalmii 27:11. Notă avem cu toții nevoie să umblăm cu circumspecție pentru că avem mulți ochi asupra noastră și unii care pândesc căderea noastră. Aceia mai ales au nevoie să poarte paharul lor drept care îl au plin. Au concluzionat în cele din urmă că nu vor găsi niciun prilej împotriva lui în afară de cel privind legea Dumnezeului său v. 5. Se pare deci că Daniel și-a menținut profesia religiei sale și a ținut-o strâns fără șovăire sau retragere și totuși aceea nu a fost o piedică pentru preferința sa nu exista nicio lege care să-l oblige să fie al religiei regelui sau să-l incapaciteze să poarte funcție în stat decât dacă ar fi fost. Era tot una pentru rege la ce Dumnezeu se ruga el atâta timp cât făcea afacerile locului său cu credincioșie și bine. El era la serviciul regelui până la altare dar acolo l-a lăsat. În această chestiune deci dușmanii săi au sperat să-l prindă în capcană. Quaerendum est crimen laesae religionis ubi majestatis deficit Când trădarea nu putea fi acuzată asupra lui a fost acuzat de impietate. Grotius. Notă este un lucru excelent și mult pentru slava lui Dumnezeu când aceia care profesează religia se comportă atât de inofensiv în întreaga lor conversație încât cei mai vigilenți dușmani răutăcioși să nu poată găsi niciun prilej de a-i învinovăți în afară de chestiunile Dumnezeului lor în care ei umblă potrivit conștiinței lor. Este observabil că atunci când dușmanii lui Daniel nu au putut găsi niciun prilej împotriva lui privind regatul au avut atât de mult simț al dreptății rămas încât nu au subornat martori împotriva lui pentru a-l acuza de crime de care era nevinovat și pentru a jura trădare asupra lui în care rușinează pe mulți care erau numiți evrei și sunt numiți creștini.Henry procedează la descrierea practicii de rugăciune neclintite a lui Daniel în ciuda decretului.
1. Practica constantă a lui Daniel despre care nu am fost informați înainte de această ocazie dar pe care avem motive să credem că era practica generală a evreilor evlavioși. (1.) Se ruga în casa sa uneori singur și uneori cu familia sa în jurul său și făcea din aceasta o afacere solemnă. Corneliu era un om care se ruga în casa sa Faptele Apostolilor 10:30. Notă fiecare casă nu numai că poate fi dar trebuie să fie o casă de rugăciune unde avem un cort Dumnezeu trebuie să aibă un altar și pe el trebuie să oferim jertfe spirituale. (2.) În fiecare rugăciune aducea mulțumiri. Când ne rugăm lui Dumnezeu pentru îndurările de care avem nevoie trebuie să-l lăudăm pentru acelea pe care le-am primit. Mulțumirea trebuie să fie o parte a fiecărei rugăciuni. (3.) În rugăciunea și mulțumirea sa avea un ochi spre Dumnezeu ca Dumnezeul său al său în legământ și se punea ca în prezența sa. A făcut aceasta înaintea Dumnezeului său și cu privire la El. (4.) Când se ruga și aducea mulțumiri îngenunchea pe genunchi ceea ce este gestul cel mai potrivit în rugăciune și cel mai expresiv de umilință și reverență și supunere față de Dumnezeu. Îngenuncherea este o postură de cerșetorie și venim la Dumnezeu ca cerșetori cerșetori pentru viețile noastre cărora le convine să fie stăruitori. (5.) Deschidea ferestrele camerei sale pentru ca vederea cerurilor vizibile să-i afecteze inima cu o teamă de acel Dumnezeu care locuiește deasupra cerurilor dar nu era tot: le deschidea spre Ierusalim cetatea sfântă deși acum în ruine pentru a semnifica afecțiunea pe care o avea pentru pietrele și praful ei Psalmii 102:14 și amintirea pe care o avea de preocupările ei zilnic în rugăciunile sale. Astfel deși el însuși trăia mare în Babilon totuși a mărturisit concordanța sa cu cei mai umili dintre frații săi captivii în a-și aminti de Ierusalim și a-l prefera înaintea bucuriei sale principale Psalmii 137:5 6. Ierusalimul era locul pe care Dumnezeu îl alesese să-și pună numele acolo iar când templul a fost dedicat rugăciunea lui Solomon către Dumnezeu a fost ca dacă poporul său în țara dușmanilor lor s-ar ruga către El cu ochiul spre țara pe care le-a dat-o și cetatea pe care a ales-o și casa care a fost zidită numelui Său atunci El ar auzi și le-ar susține cauza (1 Împărați 8:48 49) la care rugăciune Daniel a făcut referire în această circumstanță a devoțiunilor sale. (6.) A făcut aceasta de trei ori pe zi de trei ori în fiecare zi conform exemplului lui David (Psalmii 55:17) Dimineața seara și la amiază mă voi ruga. Este bine să avem orele noastre de rugăciune nu pentru a lega ci pentru a aminti conștiința iar dacă credem că trupurile noastre necesită împrospătare prin hrană de trei ori pe zi putem crede că mai rar va servi sufletelor noastre? Aceasta este cu siguranță la fel de puțin cât poate fi pentru a răspunde poruncii de a ne ruga mereu. (7.) A făcut aceasta atât de deschis și declarat încât toți care îl cunoșteau știau că este practica lui și a arătat-o astfel nu pentru că era mândru de ea (în locul în care era nu era loc pentru acea ispită căci nu era reputație ci ocară care o însoțea) ci pentru că nu se rușina de ea. Deși Daniel era un om mare nu a considerat că este sub el să fie de trei ori pe zi în genunchi înaintea Făcătorului său și să fie propriul său capelan deși era un om bătrân nu a considerat că a trecut de ea nici deși fusese practica sa din tinerețe nu s-a obosit de această bună facere. Deși era un om de afaceri afaceri vaste pentru serviciul public nu a considerat că aceasta l-ar scuti de exercițiile zilnice ale devoțiunii. Cât de de neiertat sunt atunci aceia care au puțin de făcut în lume și totuși nu vor face atât de mult pentru Dumnezeu și sufletele lor! Daniel era un om renumit pentru rugăciune și pentru succes în ea (Ezechiel 14:14) și a ajuns să fie astfel prin a face din rugăciune o conștiință și a face din ea o afacere zilnică iar în astfel de a face Dumnezeu l-a binecuvântat minunat.
Considerați
Considerare
Henry încheie prin a reflecta asupra aderării curajoase a lui Daniel la obiceiurile sale devoționale.
2. Aderarea constantă a lui Daniel la această practică chiar când a fost făcută prin lege o crimă capitală. Când a știut că scrisoarea a fost semnată a continuat să facă ca înainte și nu a alterat nicio circumstanță a performanței. Mulți un om da și mulți un om bun ar fi considerat că este prudență să o omită pentru aceste treizeci de zile când nu putea face aceasta fără pericol pentru viața sa ar fi putut să se roage atât de des când acele zile ar fi expirat și pericolul ar fi trecut sau ar fi putut îndeplini datoria la alt timp și în alt loc atât de secret încât să nu fie posibil pentru dușmanii săi să o descopere și astfel ar fi putut atât să-și satisfacă conștiința cât și să mențină comuniunea cu Dumnezeu și totuși să evite legea și să continue în utilitatea sa. Dar dacă ar fi făcut astfel ar fi fost considerat atât de prietenii săi cât și de dușmanii săi că a renunțat la datorie pentru acest timp prin lașitate și frică de bază ceea ce ar fi tendințat foarte mult spre dezonorarea lui Dumnezeu și descurajarea prietenilor săi. Alții care se mișcau într-o sferă mai joasă ar fi putut acționa cu precauție suficient de bine dar Daniel care avea atât de mulți ochi asupra sa trebuia să acționeze cu curaj și cu atât mai mult pentru că știa că legea când a fost făcută era îndreptată în mod special împotriva lui. Notă nu trebuie să omitem datoria de frica suferinței nu nici măcar atât de mult cât pare să rămână în urmă de ea. În vremuri de încercare se pune mare accent pe mărturisirea noastră a lui Hristos înaintea oamenilor (Matei 10:32) și trebuie să luăm seama ca sub pretextul discreției să nu fim găsiți vinovați de lașitate în cauza lui Dumnezeu. Dacă nu credem că acest exemplu al lui Daniel ne obligă să facem la fel totuși sunt sigur că ne interzice să-i cenzurăm pe aceia care fac pentru că Dumnezeu l-a recunoscut în aceasta. Prin constanța sa față de datoria sa apare acum că nu fusese obișnuit niciodată să admită nicio scuză pentru omisiunea ei căci dacă vreodată vreo scuză ar servi să o amâne aceasta ar fi servit acum (1.) Că era interzis de regele stăpânul său și în onoarea regelui de asemenea dar este o maximă neîndoielnică în răspuns la aceea Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai degrabă decât de oameni. (2.) Că ar fi pierderea vieții sale dar este o maximă neîndoielnică în răspuns la aceea Aceia care aruncă sufletele lor (cum fac cu siguranță aceia care trăiesc fără rugăciune) pentru a-și salva viețile fac doar o afacere rea pentru ei înșiși iar deși în aceasta se fac ca regele Tirului mai înțelepți decât Daniel la sfârșitul lor vor fi nebuni.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în rutina ta zilnică ai putea fi tentat să-ți ascunzi credința pentru a evita conflictul?
2. Cum provoacă exemplul lui Daniel orice tendință de a trata rugăciunea ca opțională mai degrabă decât esențială?
3. Ce pas practic poți face săptămâna aceasta pentru a întări consistența în comuniunea ta cu Dumnezeu?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Dumnezeul nostru, dă-ne duhul statornic care l-a caracterizat pe Daniel, ca să căutăm Fața Ta în rugăciune fără teamă de hotărâri pământești sau împotrivire. Prin puterea Duhului Tău Sfânt, întărește inimile noastre să trăim cu integritate și curaj, încrezându-ne că același Dumnezeu care a închis gurile leilor va izbăvi pe toți cei ce Te cheamă prin Hristos. Păstrează-ne credincioși până în ziua când orice genunchi se va pleca Fiului Tău și împărăția Ta va dăinui veșnic.
Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →