← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor

Și Noi Suntem Oameni: Prin Multe Necazuri în Împărăție

Faptele Apostolilor 14Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur21 min
Deschidere
La Listra Pavel vindecă un om „neputincios în picioare, care nu umblase niciodată” — iar mulțimile, uimite, strigă că zeii au coborât în chip de oameni și se grăbesc să aducă jertfe lui Barnaba și lui Pavel. Apostolii își sfâșie hainele de groază și aleargă printre oameni strigând: „Și noi suntem oameni de aceeași fire cu voi.” Este unul dintre cele mai revelatoare momente din Faptele Apostolilor: oameni care ar fi putut primi închinare în loc de aceasta se retrag îngroziți. Apoi, într-o singură după-amiază, aceeași mulțime care voia să-i încununeze este întoarsă de vrăjmașii lor să-l ucidă cu pietre pe Pavel și să-l târască afară din cetate crezându-l mort — iar el se ridică și se întoarce înăuntru. Hrisostom insistă asupra ambelor minuni: refuzul apostolilor de a primi slavă falsă și curajul de nedistrus al unui suflet care socotește necazul însăși calea spre împărăție.
Citește
Citește Faptele Apostolilor 14 — propovăduirea îndrăzneață la Iconia și cetatea dezbinată; fuga la Listra și Derbe; vindecarea omului olog din naștere, care a sărit și a umblat; mulțimile care strigau „zeii au coborât la noi în chip de oameni”, numindu-l pe Barnaba Jupiter și pe Pavel Mercur, iar preotul aducând boi și cununi pentru jertfă; apostolii sfâșiindu-și hainele și strigând: „Bărbați, de ce faceți acestea? Și noi suntem oameni de aceeași fire cu voi”, întorcându-i pe ei la Dumnezeul cel viu care a făcut cerul și pământul; iudeii venind din Antiohia și Iconia și ucigându-l cu pietre pe Pavel, târându-l afară din cetate socotindu-l mort; Pavel ridicându-se și întorcându-se înăuntru; și călătoria de întoarcere „întărind sufletele ucenicilor”, învățând „că prin multe necazuri trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu”.
Studiu

Studiază

Când mulțimile se pregăteau să le aducă jertfe, apostolii nu s-au simțit măguliți — au simțit agonie. Ei străbătuseră lumea ca să răstoarne idolatrie, iar acum însăși minunea harului era răstălmăcită într-o nouă pricină de idolatrie. Hrisostom surprinde adâncimea durerii lor: Căci era o durere, într-adevăr o durere de neconsolat, ca ei să fie socotiți zei și să introducă idolatrie, tocmai lucrul pe care veniseră să-l nimicească! Aceasta este adevărata pecete a slujitorului lui Dumnezeu: că cinstea oferită sieși, când Îl jefuiește pe Dumnezeu, nu este o plăcere, ci o rană. Iar când Pavel a fost ucis cu pietre și lăsat ca mort, ce l-a ridicat? Hrisostom închipuie leacul care întărește un suflet bătut — să-și amintească de Stăpânul care a suferit și de apostolul care a suferit, și astfel să vadă biruința ascunsă în înfrângere: Adu-ți aminte de Stăpânul tău, și prin aducerea aminte ai aplicat îndată leacul. Adu-ți aminte de Pavel: gândește-te că tu, cel bătut, ai biruit, iar el, cel care bătea, este învins; și prin aceasta ți-ai vindecat totul.
Considerați

Cugetă

Pavel s-a ridicat de sub pietre și s-a întors în însăși cetatea care încercase să-l omoare — și apoi i-a învățat pe noii ucenici că acesta este lucrul obișnuit, nu ceva ciudat: „trebuie să intrăm prin multe necazuri în împărăția lui Dumnezeu”. Calea sfinților nu ocolește suferința; trece prin ea. Hrisostom este limpede mișcat de mărimea unui suflet atât de neînfrânt și o preface într-o chemare: Căci este într-adevăr un lucru mare, un suflet mare și generos (ca acesta)! Câți au crezut de atunci și niciunul dintre ei nu a strălucit ca el! Ceea ce ne trebuie este râvnă, ardoare covârșitoare, un suflet gata să înfrunte moartea. Ceea ce îl desparte pe Pavel de noi, insistă Hrisostom, nu este un har diferit, ci o ardoare diferită — „râvnă, ardoare covârșitoare, un suflet gata să înfrunte moartea”. Minunile și uciderile cu pietre, închinarea refuzată și suferința îmbrățișată, toate izvorăsc dintr-un singur izvor: o inimă în întregime încredințată lui Dumnezeu și mântuirii altora.
Răspunde
Începe de unde au început apostolii — cu refuzul slavei furate. Când lauda vine la tine și aparține lui Dumnezeu, te mulțumește sau te mâhnește? Hrisostom numește durerea lor „o durere de neconsolat”, iar acea durere este sfântă; roagă-te pentru o inimă care nu poate savura cinstea luată de la Făcătorul ei. Apoi înfruntă cuvântul mai greu: „trebuie să intrăm prin multe necazuri în împărăție”. Nu vei fi scutit de drumul crucii; nu te mira de el și nu citi suferința ta ca pe o părăsire din partea lui Dumnezeu. Când ești doborât — defăimat, învins, lăsat ca mort într-un fel oarecare — aplică leacul lui Hrisostom: „Adu-ți aminte de Stăpânul tău”. Cel bătut, în Hristos, este cel care biruiește. Și întreabă-te cinstit ce îți lipsește cel mai mult. Probabil nu este harul refuzat, ci ardoarea nestârnită — „râvnă, ardoare covârșitoare”. Cere lui Dumnezeu să aprindă acel foc în tine.
Roagă-te
O, Dumnezeule cel viu, care ai făcut cerul și pământul și marea și tot ce este în ele și care nu te-ai lăsat fără mărturie: păzește-mă să nu fur vreodată cinstea care este numai a Ta și dă-mi sfânta durere a apostolilor când oamenii ar vrea să se închine darului în loc de Dătător. Învață-mă că trebuie să intru prin multe necazuri în împărăția Ta și să nu mă înspăimânt când drumul crucii este al meu. Când sunt doborât, lasă-mă să-mi aduc aminte de Stăpânul meu, care prin a fi bătut a biruit, ca și eu să mă pot ridica și să merg mai departe. Aprinde în mine râvnă și ardoare covârșitoare, un suflet gata să înfrunte toate lucrurile din dragoste pentru Tine și pentru aproapele meu. Ție, Părinte, împreună cu Fiul și cu Duhul Sfânt, fie slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →