← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Galateni

Galateni 4 — cu Eadie

Galateni 4John Eadie — Comentarii la Efeseni, Filipeni, Coloseni, Galateni, Tesaloniceni20 min
Deschidere
În tradiția reformată scoțiană a exegezei grecești precise, ne întoarcem astăzi la Comentariul lui John Eadie asupra textului grec al Epistolei către Galateni. Atenția atentă a lui Eadie asupra argumentului apostolului despre moștenire, tutelă și înfiere ne invită să urmărim lucrarea Duhului de la robie la filiație. Cu reverență pastorală ascultăm cum plinătatea vremii descoperă scopul părintesc al lui Dumnezeu, ca să primim moștenirea pregătită pentru cei în Hristos.
Citește

Citire

Să citim capitolul patru din Epistola către Galateni într-un duh de smerită așteptare. Pe măsură ce cuvintele sunt auzite, Duhul Sfânt să ne trezească înțelegerea ilustrației apostolului despre moștenitorul minor și trimiterea Fiului, astfel încât adevărul înfierii noastre să se odihnească pe inimă cu proaspătă siguranță și recunoștință.
Studiu
Eadie începe prin a introduce continuarea enunțului explicativ din versetul unu. Versetul 1. Galateni 4:1. Λέγω δέ, ἐφ᾿ ὅσον χρόνον ὁ κληρονόμος νήπιός ἐστιν, οὐδὲν διαφέρει δούλου, κύριος πάντων ὤν „Acum spun: Cât timp moștenitorul este copil, nu se deosebește cu nimic de un rob, deși este stăpân peste toate.” Această formulă introduce o continuare a enunțului explicativ: Galateni 4:16; Romani 15:8. Altfel, apostolul scrie ca în Galateni 3:17, τοῦτο δὲ λέγω; sau ca în 1 Corinteni 1:12, λέγω δὲ τοῦτο; sau în 1 Corinteni 7:29, τοῦτο δέ φημι. Aceste cazuri sunt analoage, dar oarecum diferite ca accent. Șirul de gândire pe care l-a urmărit sugerează ilustrația următoare. „Acum spun”, ducând mai departe încă un punct al ilustrației și printr-o figură diferită. Sensul nu este „înțelesul meu este acesta”; ci o nouă fază a argumentului, legată strâns totuși de ceea ce precede, este introdusă. Eadie identifică apoi referința precisă a pluralului persoanei întâi din versetul trei. Versetul 3. Galateni 4:3. Οὕτω καὶ ἡμεῖς, ὅτε ἦμεν νήπιοι „Tot așa și noi, când eram copii” – nu individual sau în viețile noastre personale anterioare, ci referința este la Biserică în starea ei trecută de imaturitate. Καί este folosit în comparație – moștenitorul a fost pentru o vreme νήπιος, și noi de asemenea suntem νήπιοι – într-o paralelă clară. Klotz-Devarius, vol. 2.635; Winer, § 53, 5. Cine sunt cei desemnați prin ἡμεῖς a fost disputat. Ilustrația anterioară cu privire la relația spirituală cu Avraam și sferele Legii și ale credinței duce în mod natural la concluzia că ἡμεῖς sunt creștinii iudaici, mai ales deoarece Fiul lui Dumnezeu este declarat în versetul următor că S-a născut sub Lege – adică Legea iudaică – ca să-i răscumpere pe cei ce erau sub ea. Aceasta este părerea lui Hrisostom, Teodoret, Teofilact, Grotius, Estius, Usteri, Schott, De Wette, Baumgarten-Crusius și Wieseler. Eadie expune apoi sosirea plinătății vremii din versetul patru. Versetul 4. Galateni 4:4. Ὅτε δὲ ἦλθεν τὸ πλήρωμα τοῦ χρόνου „Dar când a venit plinătatea vremii”; δέ introduce condiția opusă. Pentru πλήρωμα, vezi sub Efeseni 1:23. Este vremea privită ca umplând spațiul alocat sau ea însăși umplută cu afluxul tuturor perioadelor cuprinse în προθεσμία tatălui. O propoziție este paralelă cu cealaltă. Robia moștenitorului durează până când sosește προθεσμία tatălui; robia noastră spirituală expiră odată cu venirea plinătății vremii – vremea hotărâtă de Dumnezeu. Minoratul Bisericii a fost durata legământului mozaic. Dar abia la ultima clipă a existenței sale, când timpul său a fost umplut ca un rezervor cu ultima picătură, a fost înlăturat, și vârsta matură sau deplină a Bisericii a început – πεπλήρωται ὁ καιρός, Marcu 1:15. Plinătatea vremii a fost de asemenea vremea cea mai potrivită din istoria lumii. Vezi sub Efeseni 1:10.
Considerați

Considerare

Eadie încheie arătând cum trimiterea Duhului confirmă realitatea filiației. Versetul 6. Galateni 4:6. Ὅτι δέ ἐστε υἱοί. Este greu de spus dacă ὅτι este demonstrativ sau cauzal – dacă înseamnă „că” – ca o dovadă că, sau „deoarece” – quoniam în Vulgata și în latina claromontană. Întrebarea este atunci: trimiterea Duhului Fiului Său este privită de apostol ca dovada sau ca rezultatul filiației? Conjuncția poate purta oricare sens; sensul cauzal este sintaxa mai simplă, dar sensul demonstrativ este mai în acord cu argumentul. A reda „deoarece sunteți fii” pare să interfereze cu concluzia formală a versetului următor – ὥστε „de aceea nu mai ești rob, ci fiu”. El ar lua de la sine înțeles filiația lor înainte de a o fi dovedit ca concluzie a sa – ar exista un rezultat presupus și apoi o concluzie formală.
Răspunde

Răspuns

1. Cum modelează imaginile legale ale minoratului și tutelei recunoștința ta pentru libertatea Evangheliei? 2. În ce feluri întărește trimiterea Fiului la vremea hotărâtă încrederea ta în timpul suveran al lui Dumnezeu? 3. Unde vezi Duhul înfierii dând mărturie în propria ta umblare cu Tatăl?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeul nostru, care în plinătatea vremii ai trimis pe Fiul Tău născut din femeie și născut sub Lege, Te binecuvântăm pentru răscumpărarea care ne scoate din robie în înfierea de fii. Dă ca Duhul Fiului Tău să mărturisească neîncetat în noi, ca să strigăm Abba, Tată, cu încredere filială. Păzește-ne de întoarcerea la elementele slabe și sărăcăcioase și fixează-ne inimile asupra moștenirii păstrate pentru cei ce sunt ai lui Hristos. Prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.

John Eadie — Comentarii la Efeseni, Filipeni, Coloseni, Galateni, Tesaloniceni · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →