Eterniseed › Curriculum › Înțelepciunea lui Solomon
Înțelepciunea 5-6 — cu Comentariul Catolic al lui Haydock
Deschidere
Capitolele cinci și șase din Înțelepciune înfățișează răsturnarea dură care așteaptă la judecata de apoi și îi îndeamnă pe cei încredințați cu autoritate să caute înțelepciunea dumnezeiască fără întârziere. Capitolul cinci înfățișează pe cei răi confruntându-se cu propria nebunie atunci când cei drepți sunt îndreptățiți, iar batjocura lor de odinioară se preface în amară părere de rău. Capitolul șase se adresează direct conducătorilor, amintindu-le că puterea vine de la Dumnezeu și poartă o răspundere strictă. Împreună, aceste capitole dezvăluiesc caracterul trecător al succesului lumesc și răsplata veșnică păstrată pentru cei ce trăiesc în dreptate. Textul invită pe fiecare cititor să cerceteze dacă alegerile prezente se potrivesc cu realitățile veșnice, nu cu avantajele trecătoare. Tradiția catolică citește aceste pasaje ca pe o chemare la convertire înainte de a fi prea târziu.
Citește
Citire
Citește Înțelepciunea 5–6 în versiunea Douay-Rheims sau în Catholic Public Domain Version. Observă cum cei răi recunosc deodată pe cei drepți pe care i-au disprețuit odinioară și cum fosta lor siguranță se risipește ca praful. Ia seama la imaginile armurii, ale coroanelor și ale forțelor cosmice întoarse împotriva celor nedrepți. În capitolul șase, urmărește adresarea directă către regi și judecători, avertismentul că puterea mai mare aduce o judecată mai aspră și blânda invitație de a căuta înțelepciunea chiar la ușa ei. Notează progresia constantă de la dorință la disciplină care duce la o domnie veșnică cu Dumnezeu.
Studiu
Haydock păstrează perspectiva patristică asupra scenei judecății și asupra responsabilităților autorității.
Comentariul la versetul de început lămurește recunoașterea reciprocă dintre cei drepți și cei osândiți în ziua de apoi.
Atunci. În ziua judecății. Cei drepți și cei osândiți își cunosc reciproc starea, Luca 16,20. — Ostenelile. Privându-i de plata cuvenită, (Leviticul 19,13) sau jefuindu-i. Septuaginta: 'disprețuit, (Calmet) sau zădărnicit ostenelile lui.' (Haydock) — Oamenii lumii îi batjocoresc pe cei ce se străduiesc să dobândească bunurile veșniciei, (Calmet) și socotesc că se ostenesc în zadar. (Worthington)Versetele următoare descriu slava ce îi așteaptă pe cei credincioși, iar nota despre coroană îi explică adevăratul înțeles în legătură cu Dumnezeu.
Coroană. Scriptura înfățișează astfel slava celor fericiți, fiindcă nimic nu este mai de dorit decât independența. Dar fericirea aleșilor va fi să arunce coroanele la picioarele tronului lui Dumnezeu, (Apocalipsa 7,10; Calmet) în care ei află orice avantaj. (Sfântul Augustin, ser. i. de vit. apost.)Capitolul șase se îndreaptă către conducători, iar adnotarea la versetul patru întemeiază autoritatea lor în izvorul ei dumnezeiesc, subliniind totodată răspunderea.
Putere. Toată puterea vine de la Dumnezeu și trebuie respectată, chiar dacă magistratul ar abuza uneori de autoritatea sa. (Worthington) (Romani 13,1) — Ei trebuie să dea socoteală Stăpânului comun, 2 Paralipomenon 19,6.Ultima notă selectată urmărește calea rânduită de la disciplină la unirea cu înțelepciunea pe care trebuie s-o urmeze orice conducător.
Disciplină. Trebuie să începem cu o dorință sinceră de învățătură și să ne supunem îndreptării, (Calmet) dacă voim să ne apropiem de Dumnezeu, v. 20. (Haydock) — Înțelepciunea se dobândește prin această înaintare treptată. (Worthington)
Considerați
Considerare
La judecată, cei răi descoperă că disprețul lor față de cei drepți a fost o autoamăgire; însăși viețile pe care le-au batjocorit devin osânda lor. Această răsturnare subliniază convingerea catolică că suferința prezentă unită cu Hristos nu este niciodată zadarnică. Coroanele descrise nu sunt trofee ale realizării personale, ci semne ale participării la viața dumnezeiască, aruncate înapoi înaintea tronului lui Dumnezeu în recunoștință. Conducătorii primesc un avertisment mai aspru pentru că hotărârile lor afectează popoare întregi; totuși aceeași înțelepciune este oferită tuturor celor ce se apropie cu dorință smerită. Urcușul treptat de la ascultarea atentă prin îndreptare până la comuniunea iubitoare arată că înțelepciunea nu este niciodată luată cu sila, ci primită prin credincioșie statornică. Astfel, capitolele leagă judecata și invitația, nelăsând loc nici prezumției, nici deznădejdii.
Răspunde
Răspuns
Cum anticipează alegerile mele zilnice recunoașterea ce va avea loc la judecată? În ce fel concret mă supun disciplinei care deschide ușa înțelepciunii?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, dă-ne harul de a trăi acum în lumina judecății ce va veni, ca să stăm printre cei drepți, nu să împărtășim părerea de rău a celor răi. Formează în noi o dorință sinceră pentru înțelepciunea ta și smerenia de a primi îndreptarea. Binecuvântează pe cei ce guvernează cu amintirea că toată autoritatea este ținută în încredere de la tine. Fă-ne să căutăm înțelepciunea cu sârguință, să îmbrățișăm disciplina ei cu bucurie și să aruncăm într-o zi fiecare coroană la picioarele tale în adorație. Păstrează în Biserica ta glasurile părinților care continuă să ne călăuzească spre viața veșnică.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →