Eterniseed › Curriculum › Geneza
Geneza 19-20 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Astăzi ne întoarcem la comentariul lui Ioan Calvin despre capitolele 19 și 20 din Geneza, unde reformatorul dezvăluie cu atenție evenimentele dramatice din jurul lui Lot, al îngerilor și al judecății asupra Sodomei. Tratamentul verset cu verset al lui Calvin evidențiază atât mila extinsă celor drepți, cât și severitatea justiției divine. Perspectivele sale ne invită să reflectăm asupra modului în care ospitalitatea, protecția și avertismentul funcționează în mijlocul colapsului moral. Prin aceste scene antice, Calvin ne îndreaptă spre caracterul neschimbător al lui Dumnezeu și chemarea la un răspuns credincios. Lăsați cuvintele sale să ne ghideze meditația asupra acestor capitole sobru, dar pline de speranță.
Citește
Citire
Instalați-vă într-un spațiu liniștit și citiți încet Geneza 19 și 20. Observați sosirea îngerilor, ospitalitatea urgentă a lui Lot, violența crescândă a Sodomei și scăparea îngustă care urmează. Observați de asemenea mijlocirea lui Avraam și evenimentele ulterioare din Gherar. Permiteți narațiunii să se desfășoare fără grabă, pregătindu-vă inima pentru expunerea lui Calvin asupra acestor capitole cruciale.
Studiu
Calvin începe prin a examina refuzul inițial al îngerilor la invitația lui Lot.
2. Nu, ci vom rămâne în stradă. Îngerii nu consimt imediat, pentru ca să poată investiga mai deplin dispoziția omului sfânt. Căci el era pe cale să-i aducă în casa sa, nu doar pentru a le oferi o cină, ci pentru a-i apăra de forța și vătămarea cetățenilor. Prin urmare, îngerii acționează ca și cum ar fi sigur să doarmă pe drum; și astfel își ascund cunoașterea răutății părăsite a întregului popor. Căci dacă porțile cetăților sunt închise pentru a preveni incursiunile fiarelor sălbatice și ale dușmanilor, cât de greșit și absurd este ca cei dinăuntru să fie expuși unor primejdii și mai grave? Prin urmare, îngerii vorbesc astfel pentru a face răutatea poporului să apară mai mare. Iar Lot, îndemnându-i pe îngeri să vină la el, pentru a-i proteja de violența comună a poporului, arată mai clar cât de grijuliu era față de oaspeții săi, ca nu cumva să sufere vreun dezonoare sau vătămare.Calvin se îndreaptă apoi spre asaltul colectiv asupra casei lui Lot.
4. Înainte de a se culca. Aici, într-o singură crimă, Moise ne pune înaintea ochilor un tablou viu al Sodomei. Căci de aici este evident cât de diavolească era consimțământul lor în toată răutatea, deoarece toți au conspirat atât de ușor să săvârșească cea mai abominabilă crimă. Măreția nelegiuirii și a desfrânării lor reiese din faptul că, într-o trupă adunată, se apropie ca niște dușmani pentru a asedia casa lui Lot. Cât de oarbă și de impetuoasă este pofta lor; deoarece, fără rușine, se năpustesc împreună ca niște animale brute! Cât de mare este ferocitatea și cruzimea lor; deoarece îl amenință cu reproș pe omul sfânt și merg până la toate extremele! De aici deducem de asemenea că nu erau contaminați doar cu un singur viciu, ci erau dați la toată îndrăzneala în crimă, astfel încât nu le mai rămăsese niciun simț al rușinii. Iar Ezechiel (după cum am relatat mai sus) descrie cu acuratețe din ce începuturi ale răului au ajuns la această extremă turpitudine (Ezechiel 16:49). Ceea ce spune Pavel se referă și el la același punct: că Dumnezeu a pedepsit nelegiuirea oamenilor atunci când i-a aruncat într-o astfel de stare de orbire, încât s-au dat pe ei înșiși poftelor abominabile și și-au necinstit propriile trupuri (Romani 1:18). Dar când simțul rușinii este învins și frâiele sunt date poftei, o barbarie josnică și revoltătoare urmează în mod necesar, iar multe feluri de păcate se amestecă, astfel încât rezultatul este un haos cel mai confuz. Dar dacă această răzbunare severă a lui Dumnezeu a căzut atât de aspru asupra oamenilor din Sodoma, încât au orbit de furie și s-au prostituat la tot felul de crime, cu siguranță nu vom fi tratați cu mult mai blând, a căror nelegiuire este cu atât mai puțin scuzabilă, cu cât adevărul lui Dumnezeu ne-a fost revelat mai clar.Despre propunerea disperată a lui Lot cu privire la fiicele sale, Calvin comentează în continuare.
8. Am două fiice. Așa cum statornicia lui Lot, riscându-și propria viață pentru apărarea oaspeților săi, merită o laudă nu obișnuită, tot așa acum Moise relatează că un defect a fost amestecat cu această mare virtute, care a presărat-o cu o oarecare imperfecțiune. Căci, lipsit de sfat, el născocește (cum se întâmplă de obicei în treburi încâlcite) un remediu nelegiuit. Nu ezită să-și prostitueze propriile fiice, pentru a înfrâna furia nestăpânită a poporului. Dar el ar fi trebuit mai degrabă să îndure o mie de morți decât să recurgă la o asemenea măsură. Totuși, astfel sunt de obicei lucrările oamenilor sfinți: deoarece nimic nu iese din ei atât de excelent, încât să nu fie într-un anumit fel defectuos. Lot este într-adevăr împins de o necesitate extremă; și nu este de mirare că își oferă fiicele spre a fi pângărite, când vede că are de-a face cu fiare sălbatice; totuși, el caută fără chibzuință să remedieze un rău prin altul. Pot scuza cu ușurință pe unii care îi diminuează vina; totuși, el nu este lipsit de vină, deoarece ar vrea să îndepărteze răul cu rău. Dar suntem avertizați prin acest exemplu că, atunci când Domnul ne-a înzestrat cu duhul fortitudinii de neînvins, trebuie să ne rugăm și ca El să ne conducă prin duhul prudenței; și ca El să nu ne lase niciodată lipsiți de o judecată sănătoasă și de o rațiune bine reglată. Căci numai atunci vom merge drept pe calea datoriei noastre, când, în treburi complicate, vom percepe cu o minte liniștită ce este necesar, ce este îngăduit și ce este potrivit să fie făcut; atunci vom fi pregătiți să întâmpinăm prompt orice primejdie. Căci faptul ca mințile noastre să fie purtate încoace și încolo prinzând în grabă sfaturi rele nu este mai puțin primejdios decât ca ele să fie agitate de frică. Dar când suntem reduși la ultimele strâmtorări, să învățăm să ne rugăm ca Domnul să ne deschidă vreo cale de scăpare. Alții ar scuza pe Lot printr-un alt pretext, și anume că știa că fiicele sale nu vor fi dorite. Dar nu am nicio îndoială că, fiind dispus să se folosească de primul subterfugiu care i-a venit în minte, s-a abătut de la calea dreaptă. Acest lucru, totuși, este de netăgăduit; deși oamenii din Sodoma nu avuseseră încă, în termeni expliciți, mărturisit dorința josnică cu care erau aprinși, totuși Lot, din crimele lor zilnice, își formase judecata cu privire la ea. Dacă cineva ar ridica obiecția că o asemenea presupunere este absurdă, răspund că, deoarece prin obicei își închipuiseră crima ca fiind legală, mulțimea era ușor excitată de câțiva instigatori, cum se întâmplă de obicei, acolo unde nu se menține nicio distincție între drept și greșit. Când Lot spune: De aceea au venit sub umbra acoperișului meu, sensul său este că au fost încredințați lui de Domnul și că ar fi vinovat de perfidie dacă nu ar încerca să-i protejeze.
Considerați
Reflectare
Calvin stabilește o legătură teologică cu privire la slujirea îngerilor în judecată.
13. Domnul ne-a trimis să o distrugem. Acest loc ne învață că îngerii sunt slujitorii atât ai mâniei lui Dumnezeu, cât și ai harului Său. Nici nu constituie vreo obiecție la această afirmație faptul că în altă parte această din urmă slujire este atribuită în mod deosebit îngerilor sfinți: ca atunci când Apostolul spune că au fost rânduiți pentru mântuirea celor pe care Dumnezeu i-a adoptat ca fii (Evrei 1:14). Iar Scriptura, în diferite locuri, mărturisește că paza celor evlavioși le este încredințată (Psalmul 91:11); în timp ce, pe de altă parte, declară că Dumnezeu își execută judecățile prin îngeri reprobați (Psalmul 78:49). Căci trebuie menținut că Dumnezeu face ca îngerii Săi aleși să prezideze asupra acelor judecăți pe care le execută prin intermediul celor reprobați. Căci ar fi absurd să atribuim diavolilor onoarea de a prezida asupra judecăților lui Dumnezeu, deoarece ei nu-I dau ascultare de bunăvoie; ci mai degrabă, în timp ce se înfurie cu obrăznicie împotriva Lui, sunt totuși constrânși cu reticență să devină executorii Săi. Să știm deci că nu este străin de slujba îngerilor aleși să coboare înarmați pentru a executa răzbunarea divină și a aplica pedeapsa. Așa cum îngerul Domnului a distrus, într-o singură noapte, armata lui Sanherib care asedia Ierusalimul (2 Împărați 19:35), tot așa îngerul Domnului i s-a arătat lui David cu sabia trasă, când ciuma făcea ravagii împotriva poporului (2 Samuel 24:16). Dar, după cum am spus mai înainte, îngerii repetă ceea ce spuseseră anterior lui Avraam cu privire la strigătul Sodomei, pentru ca să-l îndemne mai urgent pe Lot, prin detestarea locului, să ia zborul și să-l determine, prin teama de mânia lui Dumnezeu, să caute mântuire.
Răspunde
Răspuns
Unde simțiți tensiunea dintre fragilitatea umană și mila divină în aceste relatări? Cum ar putea observațiile lui Calvin despre slujirea îngerească să vă modeleze viziunea asupra justiției lui Dumnezeu astăzi? În ce fel sunteți invitați la o mai mare credincioșie în protejarea a ceea ce Dumnezeu v-a încredințat?
Roagă-te
Rugăciune
O Doamne Suveran, care judeci pe cei răi cu dreptate, dar îți aduci aminte de legământul Tău cu cei ce se tem de Tine, eliberează-ne de corupția acestei epoci și de mulțumirea de sine care atrage mânia Ta. Prin harul Tău păstrează-ne în sfințenie, ca să umblăm cu dreptate înaintea Dumnezeului lui Avraam și să ne încredem în ocrotirea Ta credincioasă chiar în mijlocul judecății. Prin Isus Hristos, Răscumpărătorul nostru, Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →