Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 39-40 — cu Gill
Deschidere
În lecția de astăzi ne întoarcem la Particular-Baptist Exposition of the Whole Bible a lui John Gill despre capitolele 39 și 40 din Psalmii. Analiza atentă verset cu verset a lui Gill ne ghidează prin reflecțiile psalmistului despre tăcere în mijlocul suferinței, scurtimea vieții și calea spre încrederea răbdătoare în Domnul. Expunerea sa evidențiază mișcarea de la hotărârea interioară la speranța și lauda reînnoite, oferind lumină constantă pentru credincioșii care trec prin aflicțiune.
Citește
Citire
Ia Biblia ta și citește Psalmii 39 și 40 încet și cu rugăciune. Ascultă lupta psalmistului cu tăcerea, scurtimea zilelor și strigătul după izbăvire. Lasă cuvintele să se așeze înainte de a intra în expunerea lui Gill, observând cum tonul se schimbă de la plângere la așteptarea încrezătoare a Domnului.
Studiu
Gill începe prin a examina hotărârea psalmistului cu privire la căile și limba sa.
Versetul 1. Am zis ,.... Adică în inima sa; și-a propus și a hotărât în sine să facă după cum urmează; și ar fi putut să o exprime cu gura, astfel că hotărârea sa a devenit o făgăduință; Voi lua seama la căile mele ; așa cum trebuie să facă orice om bun; adică la toate faptele, purtarea și conversația sa: se cuvine ca el să ia seama pe ce căi umblă; ca ele să fie căile lui Dumnezeu, pe care El le îndrumă; ca ele să fie căile lui Hristos, pe care El le-a lăsat ca pildă de urmat; și ca ele să fie potrivit Cuvântului lui Dumnezeu; ca el să umble în Hristos, calea mântuirii, și prin credință în El; ca el să aleagă și să umble pe calea adevărului, nu a rătăcirii; și în toate poruncile și rânduielile Domnului fără vină; și pe calea sfințeniei, pe care, deși proști, nu vor rătăci: și este de asemenea necesar ca el să ia seama să nu facă nimic, fie prin îmbrățișarea rătăcirii, fie prin intrarea în imoralitate, prin care căile lui Dumnezeu, ale lui Hristos și ale adevărului sunt vorbite de rău, blasfemate și ocărite; și ca el să nu iasă din aceste căi, nici să se poticnească, să alunece sau să cadă în ele; ca să nu păcătuiesc cu limba mea ; care este o lume a nelegiuirii și are o mulțime de vicii aparținând ei; nu numai la oamenii profani, ci și la cei ce mărturisesc religia; cărora li se cuvine să ia seama să nu păcătuiască cu ea, prin minciună unul altuia, prin expresii mânioase și pasionale, prin comunicare stricăcioasă, murdărie, vorbărie nebunească și glumă, care nu se cuvin; prin șoapte, bârfe, clevetiri și prin vorbire rea unul despre altul: în mod deosebit există vicii ale limbii, la care sfinții sunt supuși sub providențele chinuitoare și par a fi concepute aici în principal; cum ar fi expresii invidioase la prosperitatea altora; cuvinte de nerăbdare sub propriile lor aflicțiuni și murmurări la mâna lui Dumnezeu asupra lor; asemenea acestora psalmistul a hotărât, în sine, să se păzească; pentru a face aceasta și-a propus să ia metoda următoare; Îmi voi păzi gura cu un frâu : adică să-și frâneze limba, fiind ea o mădular neascultător și trebuind să fie ținut cu zăbală și frâu, ca un cal neascultător; vezi Iacov 1:26 ; cât timp cel rău este înaintea mea ; sau "împotriva mea" t; însemnând fie cât timp Ahitofel și Absalom unelteau și se răsculau împotriva lui, iar Șimei îl blestema, sub care el s-a purtat cu mare tăcere, calm și răbdare; vezi 2 Samuel 15:25 ; fie cât timp avea în vedere starea înfloritoare a oamenilor răi și medita la ea; sau mai degrabă, când vreunul dintre ei venea să-l viziteze în aflicțiunea sa, era hotărât să fie cu totul tăcut, ca ei să nu aibă prilej să se bucure de el, nici să-l ocărască pe el și căile bune ale lui Dumnezeu: și într-adevăr este potrivit ca poporul lui Dumnezeu să fie totdeauna în gardă, când se află în prezența oamenilor răi; și să fie grijuliu ce rostește cu buzele, cei ce pândesc cuvintele lor ca să le folosească împotriva lor și a religiei pe care o mărturisesc.Gill trece apoi la măsurarea zilelor omenești.
Versetul 5. Iată, Tu mi-ai făcut zilele [ca] o palmă ,.... Aceste cuvinte, cu următoarea propoziție, sunt răspunsul psalmistului la propriile sale întrebări; sau mai degrabă o îndreptare a întrebării și nerăbdării sale, arătând cât de de prisos era să pună asemenea întrebări și să fie nerăbdător să moară, când era atât de clar și sigur că viața era atât de scurtă; nu o iardă sau o cotă (patruzeci și cinci de țoli), ci o palmă, lățimea a patru degete; sau cel mult o palmă de timp i se îngăduia omului, ale cărui zile sunt puține, ca umbra care apune și iarba care se usucă; prin aceste expresii figurative este descrisă scurtimea vieții omenești, Psalmii 102:11 ; și aceasta este măsura făcută, tăiată și hotărâtă de Domnul Însuși, care a hotărât anii, lunile și zilele vieții omului, Iov 14:5 ; și vârsta mea [este] ca nimic înaintea Ta ; în vederea lui Dumnezeu sau în comparație cu veșnicia Sa; nu atât de mult cât o palmă sau socotită ca un deget, ci nimic deloc; da, mai puțin decât nimic și deșertăciune; vezi Isaia 40:17 ; adică vârsta sau viața omului în această lume, cum înseamnă cuvântul w folosit; căci altfel vârsta sau viața omului în lumea viitoare este de durată veșnică; dar anii acestei vieți prezente sunt șaptezeci; vorbind în mod obișnuit; o sută treizeci sunt socotiți de Iacov doar puțini; și chiar o mie de ani la Domnul sunt ca o zi, Psalmii 90:4 ; cu adevărat orice om în starea sa cea mai bună este cu totul deșertăciune .Gill evidențiază speranța reînnoită a psalmistului.
Versetul 7. Și acum, Doamne, ce aștept ?.... Caut sau aștept, în această vedere a lucrurilor? nu viață lungă, deoarece zilele omului sunt atât de scurte și vârsta lui ca nimic; nu ajutor de la om, deoarece el este cu totul deșertăciune; nu bogății și cinste, deoarece sunt lucruri atât de sărace, trecătoare, pieritoare; ci slavele altei lumi și bucuria Domnului Însuși, atât în aceasta cât și în aceea; nădejdea mea [este] în Tine ; psalmistul se întoarce acum la sine și vine la mintea sa dreaptă și la un mod drept de a judeca și a acționa; făcând din Domnul obiectul nădejdii și încrederii sale, așteptând toate lucrurile bune, harul și slava, numai de la El; și aceasta este nădejdea care nu rușinează. întoarce-te la 'Susul paginii'
Considerați
Considerare
Gill încheie expunerea capitolului 40 observând așteptarea răbdătoare a Domnului.
Versetul 1. Am așteptat cu răbdare pe Domnul ,.... Sau "așteptând am așteptat" i; ceea ce denotă continuare, statornicie și răbdare; și pe care Hristos le-a exercitat în grădină, când s-a supus cu totul voii lui Dumnezeu; și pe cruce, când a continuat în nădejde sigură și așteptare fermă a ajutorului și asistenței Sale, deși a fost pentru o vreme părăsit de El; vezi Isaia 50:7 ; și El S-a plecat spre mine și a auzit strigătul meu ; atât în grădină, izbăvindu-l de frica morții; cât și pe cruce, susținându-l, ajutându-l și asistându-l, purtându-l prin suferințele și moartea Sa și înviindu-l din morți; vezi Isaia 49:8 . i קוה קויתי "expectando expectavi", Pagninus, Montanus, Vatablus Musculus, Rivetus, Gejerus, Michaelis; așa Ainsworth. întoarce-te la 'Susul paginii'
Răspunde
Unde, în împrejurările tale actuale, te invită Domnul să păstrezi tăcerea înaintea Lui? Cum reconfigurează scurtimea vieții prioritățile tale astăzi? În ce domeniu ești chemat să aștepți cu răbdare izbăvirea Domnului?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, învață-ne să ne păzim limbile și să ne numărăm zilele cu înțelepciune, ca să ne punem nădejdea numai în Tine în scurtimea și încercările vieții. În necazuri, atrage-ne la o încredere liniștită în Hristos și ridică-ne din orice groapă noroioasă ca să cântăm o cântare nouă a harului Tău mântuitor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →