Eterniseed › Curriculum › Deuteronomul
Deuteronomul 17-18 — cu Barnes
Deschidere
În această lecție ne întoarcem la Notele lui Albert Barnes asupra Bibliei pentru o expunere atentă a capitolelor 17 și 18 din Deuteronom. Barnes scrie cu claritatea statornică a tradiției exegetice reformate, arătând cum viața civilă și religioasă a lui Israel trebuie să rămână distinctă de neamuri. Comentariile sale ne călăuzesc prin rânduielile care păzesc adevărata închinare, ordonează conducerea și arată înainte spre Profetul care va veni. Ascultăm cu atenție, cerând Duhului să aplice aceste cuvinte străvechi Bisericii de astăzi.
Citește
Citire
Să citim Deuteronomul 17 și 18 cu inimi deschise. Aceste capitole înfățișează ocrotirile pentru închinarea lui Israel, calitățile regelui ei, partea leviților și făgăduința unui profet asemenea lui Moise. Pe măsură ce auzim textul, ne aducem aminte că fiecare poruncă slujește scopului mai mare de a păstra poporul lui Dumnezeu sfânt și osebit pentru Domnul.
Studiu
Barnes începe prin a trata procedurile judecătorești cerute atunci când idolatrie apare înăuntrul comunității legământului.
Versetele 2-7. Compară cu Deuteronomul 13:1 și urm. Aici se face referire specială la formele legale ce trebuie adoptate, Deuteronomul 17:5-7. Sentința trebuia dusă la îndeplinire la „porțile” (compară cu nota la Geneza 19:1) cetății în care fusese săvârșită crima; pentru că, întrucât „tot poporul” trebuia să ia parte, era nevoie de un spațiu deschis pentru execuție. Observă aspectul tipic și profetic al poruncii; compară cu Faptele Apostolilor 7:58; Evrei 13:12.El explică apoi restricțiile dumnezeiești puse asupra alegerii și purtării viitorului rege al lui Israel.
Versetul 15. Regele, asemenea judecătorilor și dregătorilor (compară cu Deuteronomul 16:18), urmează să fie ales de popor; dar alegerea lor trebuie să fie în acord cu voia lui Dumnezeu și să fie făcută dintre „frații lor”. Compară cu 1 Samuel 9:15; 1 Samuel 10:24; 1 Samuel 16:1; 1 Împărați 19:16. Nu vei putea pune un străin peste tine – Iudeii au extins această interdicție la toate dregătoriile (compară cu Ieremia 30:21); și au legat de ea cea mai mare însemnătate: de aici semnificația întrebării puse Domnului nostru: „Este îngăduit să dăm bir Cezarului?” Matei 22:17. Un cap păgân pentru poporul evreu, pe care Legea urmărea în primul rând să-l țină osebit și distinct de alții, era o anomalie.Barnes expune apoi porunca ca regele însuși să scrie și să citească neîncetat legea lui Dumnezeu.
Versetul 18. Este în deplin acord cu demnitatea care, pretutindeni în legislația mozaică, înconjoară poporul ales al lui Dumnezeu faptul că, chiar dacă vor fi „ca toate neamurile dimprejur” Deuteronomul 17:14 și vor fi guvernați de un rege, totuși trebuie avut grijă ca acesta să nu fie un despot oriental. El trebuie să fie din nici o castă regală, ci „unul dintre frații tăi” Deuteronomul 17:15; trebuie să se poarte ca un fel de „primus inter pares”, inima lui „neridicându-se mai presus de frații săi” Deuteronomul 17:20; el trebuie, asemenea supușilor săi, să fie legat de legile și instituțiile fundamentale ale neamului și obligat, ca și ei, să-și facă datoria în starea sa de viață cu necontenită referire la acestea. Duhul textului este acela din Matei 23:9. O copie a acestei legi – Întregul Pentateuh sau, în orice caz, partea legală a Pentateuhului. O carte… înaintea preoților leviți – Compară cu referința marginală.
Considerați
Considerare
Barnes încheie secțiunea desfăcând făgăduința lui Moise despre Profetul care va veni și împlinirea ei în Hristos.
Versetele 15-19. Părinții antici ai Bisericii și majoritatea comentatorilor moderni L-au privit pe Domnul nostru ca fiind profetul făgăduit în aceste versete. Este evident numai din Noul Testament că interpretarea mesianică era interpretarea acreditată printre iudei la începutul erei creștine (compară cu referințele marginale și Ioan 4:25); nici Domnul nostru Însuși, când declară că Moise „a scris despre El” Ioan 5:45-47, nu poate fi presupus că are în vedere alte cuvinte mai direct decât acestea, singurele cuvinte în care Moise, vorbind în propria sa persoană, dă vreo profeție de acest fel. Dar versetele par să aibă o referință mai departe, nu mai puțin evidentă, deși secundară, la o rânduială profetică ce trebuia să stea din când în când, așa cum făcuse Moise, între Dumnezeu și popor; care trebuia să facă cunoscută voia lui Dumnezeu acestuia din urmă; care, prin prezența ei, trebuia să facă de prisos fie ca Dumnezeu să Se adreseze poporului direct, ca la Sinai (Deuteronomul 18:16; compară cu Deuteronomul 5:25 și urm.), fie ca poporul însuși, lipsit de sfat, să recurgă la superstițiile păgânilor. De fapt, în cuvintele dinaintea noastră, Moise dă făgăduința atât a unei rânduieli profetice, cât și a lui Mesia în mod deosebit ca fiind capul ei; a unei linii de profeți culminând într-un singur individ eminent. Și în măsura în care vedem în Domnul nostru caracteristicile profetului expuse cel mai desăvârșit, tot așa trebuie să privim făgăduința lui Moise ca fiind în El împlinită cel mai deplin.
Răspunde
Răspuns
Cum modelează cerința ca regele lui Israel să rămână supus legii scrise vederea noastră asupra oricărei autorități omenești de astăzi? În ce feluri întărește făgăduința Profetului asemenea lui Moise încrederea noastră în suficiența Scripturii? Unde ar putea fi ispitită Biserica astăzi să adopte practici pe care Domnul le-a oprit în mod expres lui Israel?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, dă-ne har să primim cu evlavie rânduielile din Deuteronom și să ne rânduim viețile după modelul pe care ni l-ai dat. Păzește-Ți Biserica de orice formă de idolatrie și de orice încredere în puterea omenească, ca să depindem cu totul de Duhul Tău. Ridică conducători care tremură la Legea Ta și care ne îndreaptă mereu spre Isus, Prorocul mai mare decât Moise, până când poporul Tău va umbla înaintea Ta în sfințenie. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →