← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 45-46 — cu Ioan Calvin

Psalmii 45-46Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
În această lecție zilnică ne întoarcem la expunerea atentă a lui Ioan Calvin asupra Psalmilor 45 și 46. Perspectivele lui Calvin deschid imaginile regale ale acestor cântări și ne îndreaptă constant spre Hristos. Tratamentul său verset cu verset ne ajută să vedem cum Duhul ne ridică privirile de la regii pământești la Împăratul veșnic. Pe măsură ce ascultăm, descoperim atât frumusețea textului, cât și fermitatea promisiunilor sale. Cuvintele lui Calvin ne invită să zăbovim asupra fiecărei fraze cu reverență și așteptare. Duhul care l-a inspirat pe psalmist să ne călăuzească și studiul nostru de astăzi.
Citește

Citire

Ia Biblia ta și citește Psalmii 45 și 46 încet și cu voce tare. Observă cântarea de nuntă regală din primul psalm și refugiul încrezător din al doilea. Lasă imaginile regelui, săgeților, tronului și cetății lui Dumnezeu să se așeze în inima ta. Citește fiecare capitol încă o dată, oprindu-te unde limbajul pare deosebit de greu. Cere Duhului să te pregătească să auzi comentariul lui Calvin cu atenție proaspătă.
Studiu
Calvin începe prin a examina prefața psalmistului. 1 Inima mea clocotește [157] de o vorbă bună Această prefață arată îndeajuns că subiectul psalmului nu este unul obișnuit; căci oricine ar fi autorul lui, el arată aici, chiar de la început, că va trata lucruri mari și glorioase. Duhul Sfânt nu obișnuiește să inspire pe slujitorii lui Dumnezeu să rostească cuvinte mari și umflate și să reverse sunete goale în aer; și, de aceea, putem trage în mod natural concluzia că subiectul tratat aici nu este doar o împărăție trecătoare și pământească, ci ceva mai ales. Dacă nu ar fi așa, ce scop ar servi să anunțe, așa cum face prorocul într-un stil atât de măreț, că inima lui clocotea, din dorința arzătoare de a fi folosit la cântarea laudelor regelui? Unii preferă să traducă cuvântul a rosti; dar cealaltă semnificație a cuvântului mi se pare mai potrivită; și este confirmată de faptul că din acest verb derivă substantivul mrhst, marchesheth, un cuvânt care se găsește o dată sau de două ori la Moise și înseamnă o tigaie în care se coc dulciuri. Este atunci de același înțeles ca și cum scriitorul inspirat ar fi spus: Inima mea este gata să respire ceva excelent și demn de a fi pomenit. El exprimă apoi armonia dintre limbă și inimă, când își compară limba cu pana unui scriitor iute și gata Despre versetul 2, Calvin scrie: 2. Tu ești mai frumos decât fiii oamenilor. Psalmistul își începe subiectul cu lauda frumuseții regelui, iar apoi trece și la lauda elocvenței sale. Excelența personală este atribuită regelui, nu pentru că frumusețea feței, care în sine nu este socotită printre virtuți, ar trebui prețuită foarte mult; ci pentru că o dispoziție nobilă a minții strălucește adesea chiar în chipul unui om. Acest lucru s-ar fi putut întâmpla cu Solomon, astfel încât din însăși înfățișarea lui să se poată vedea că era înzestrat cu daruri superioare. Nici harul oratoriei nu este lăudat pe nedrept la un rege, căruia îi aparține, prin virtutea slujbei sale, nu numai să conducă poporul prin autoritate, ci și să-l atragă la ascultare prin argument și elocvență, așa cum anticii închipuiau că Hercule avea în gură lanțuri de aur, prin care captivează urechile oamenilor de rând și îi trăgea după el. Cât de limpede mustră aceasta micimea de spirit a regilor din zilele noastre, de care este socotit ca o jignire a demnității lor să converseze cu supușii lor și să folosească mustrarea pentru a le asigura supunerea; ba chiar, care arată un spirit de tiranie barbară căutând mai degrabă să-i silească decât să-i convingă și alegând mai degrabă să-i abuzeze ca pe niște sclavi, decât să-i conducă prin legi și cu dreptate ca pe un popor docil și ascultător. Dar, așa cum această excelentă s-a arătat la Solomon, tot așa a strălucit și mai deplin mai târziu la Hristos, căruia adevărul său îi slujește drept sceptru, după cum vom avea prilejul să observăm mai pe larg. Termenul l-kn, al-ken, pe care l-am tradus pentru că, este uneori redat de aceea; dar nu este necesar să-l interpretăm aici în acest din urmă sens, ca și cum Solomon ar fi fost binecuvântat din pricina frumuseții și a excelentelor sale, căci ambele sunt binecuvântări ale lui Dumnezeu. Mai degrabă trebuie înțeles ca motivul pentru care Solomon s-a distins prin aceste înzestrări, și anume pentru că Dumnezeu l-a binecuvântat. Cât despre interpretarea pe care alții o dau, Dumnezeu te va binecuvânta pentru excelenta ta, este și rece și forțată. Calvin trece apoi la declarația tronului veșnic. 6. Tronul tău, Dumnezeule, este în veci și în veci. În acest verset Psalmistul laudă alte virtuți domnești la Solomon, și anume durata veșnică a tronului său și apoi dreptatea și rectitudinea modului său de guvernare. Evreii, într-adevăr, explică acest pasaj ca și cum discursul ar fi adresat lui Dumnezeu, dar o asemenea interpretare este frivolă și nepotrivită. Alții dintre ei citesc cuvântul 'lhym, Elohim, la cazul genitiv și îl traduc al lui Dumnezeu, astfel: Tronul Dumnezeului tău Dar pentru aceasta nu există niciun temei și nu face decât să trădeze îndrăzneala lor de a nu ezita să răsucească Scripturile atât de rușinos, ca să nu fie constrânși să recunoască dumnezeirea Mesia. [158] Sensul simplu și natural este că Solomon nu domnește tiranic, ca cei mai mulți regi, ci prin legi drepte și egale și că, de aceea, tronul său va fi statornicit pentru totdeauna. Deși este numit Dumnezeu, pentru că Dumnezeu a imprimat vreo urmă a slavei Sale în persoana regilor, totuși acest titlu nu poate fi aplicat bine unui om muritor; căci nicăieri nu citim în Scriptură că omul sau îngerul a fost distins prin acest titlu fără vreo calificare. Este adevărat, într-adevăr, că îngerii, precum și judecătorii sunt numiți colectiv 'lhym, Elohim, dumnezei; dar nu individual și niciun om nu este numit prin acest nume fără vreun cuvânt adăugat prin restricție, ca atunci când Moise a fost rânduit să fie un dumnezeu pentru Faraon (Exodul 7:1). Din aceasta putem trage în mod natural concluzia că acest psalm se referă, după cum vom vedea curând, la o împărăție mai înaltă decât oricare alta pământească.
Considerați

Considerare

Calvin face comparația între Solomon și Hristos. Până aici am explicat textul în sens literal. Dar este necesar să procedez acum la ilustrarea ceva mai larg a comparației lui Solomon cu Hristos, pe care am observat-o doar în treacăt. Ar fi de ajuns pentru cei evlavioși și smeriți să afirme pur și simplu ceea ce este evident din obișnuitul curs al Scripturii, că posteritatea lui David îl reprezenta tipic pe Hristos poporului antic al lui Dumnezeu; dar deoarece evreii și alți oameni nelegiuiți refuză să se supună cu inimă forței adevărului, este important să arătăm pe scurt din contextul însuși principalele motive din care reiese că unele dintre lucrurile spuse aici nu se aplică pe deplin și perfect lui Solomon. Așa cum am arătat la început, scopul prorocului care a compus acest psalm era să întărească inimile credincioșilor și să-i păzească de teroarea și spaima cu care i-ar fi putut umple mințile schimbarea melancolică care s-a întâmplat curând după aceea. O durată veșnică, s-ar fi putut spune, fusese promisă acestei împărății și ea a căzut în decădere după moartea unui singur om. La această obiecție, prin urmare, răspunde prorocul, că deși Roboam, care a fost primul succesor al acelui rege glorios și puternic, și-a văzut suveranitatea redusă la limite înguste, astfel încât o mare parte a poporului a fost tăiată și așezată dincolo de hotarele stăpânirii sale, totuși acesta nu era un motiv ca credința Bisericii să se clatine; căci în împărăția lui Solomon Dumnezeu arătase un tip sau o figură a acelei împărății veșnice care trebuia încă așteptată și așteptată. În primul rând, numele de rege este atribuit lui Solomon, pur și simplu prin eminență, pentru a ne învăța că ceea ce se spune aici nu se referă la vreun rege comun sau obișnuit, ci la acel suveran ilustru, al cărui tron Dumnezeu promisese că va dăinui atât timp cât soarele și luna vor continua să strălucească în ceruri (Psalmul 72:5). David era cu siguranță rege și tot așa și cei care i-au urmat lui Solomon. Este necesar atunci să observăm că în acest termen există o anumită semnificație specială, ca și cum Duhul Sfânt l-ar fi ales pe acest singur om dintre toți ceilalți, pentru a-l deosebi prin cea mai înaltă marcă a suveranității. În afară de aceasta, cât de nepotrivit ar fi să laude foarte mult valoarea războinică la Solomon, care era un om de dispoziție blândă și liniștită și care, urcând pe tron când împărăția se bucura de liniște și pace, s-a dedicat doar cultivării acelor lucruri potrivite pentru un timp de pace și nu s-a distins niciodată prin vreo acțiune în luptă? Dar, mai presus de toate, niciun mărturie mai clară nu ar putea fi adusă despre aplicarea acestui psalm la Hristos decât ceea ce se spune aici despre durata veșnică a împărăției. Nu poate fi nicio îndoială că aici se face aluzie la sfânta proorocie pe care am pomenit-o deja, Că atât timp cât soarele și luna vor dăinui în ceruri, tronul lui David va dăinui. Chiar și evreii înșiși sunt constrânși să raporteze aceasta la Mesia. Prin urmare, deși prorocul și-a început discursul despre fiul lui David, nu poate fi nicio îndoială că, călăuzit de Duhul Sfânt la o înălțime mai mare, a cuprins împărăția adevăratului și veșnicului Mesia. În afară de aceasta, este numele 'lhym, Elohim, pe care este potrivit să-l observăm. Fără îndoială că este aplicat și îngerilor și oamenilor, dar nu poate fi aplicat unui simplu om fără calificare. Și, de aceea, maiestatea dumnezeiască a lui Hristos, dincolo de orice îndoială, este denotată aici în mod expres. [160]
Răspunde

Răspuns

Unde simți că propria ta inimă clocotește de laudă așa cum descrie psalmistul? Cum modelează insistența lui Calvin asupra tronului veșnic vederea ta asupra necazurilor prezente? În ce fel portretul lui Hristos ca blând și înarmat te mișcă la încredere și ascultare astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

O, Dumnezeule suveran, care ai uns pe Fiul Tău cu untdelemnul bucuriei mai presus de tovarășii Săi și I-ai statornicit tronul în veci prin dreptate și echitate, dăruiește-ne harul de a-L privi pe Hristos în acești psalmi și de a ne așeza toată afecțiunea asupra domniei Sale veșnice. Ca adăpost și tărie a noastră, apără poporul legământului Tău prin puterea Duhului Său, ca neamurile să cunoască că El iese călare în adevăr și blândețe, ca să supună toate lucrurile sub El. Atrage-ne să ne închinăm Împăratului în duh și în adevăr, ținându-ne ochii ațintiți asupra împărăției Sale de neclintit, până când credința va lăsa loc vederii. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →