Eterniseed › Curriculum › Luca
Luca 24 — cu Ryle
Deschidere
Astăzi ne întoarcem la clasicul lui J.C. Ryle, Expository Thoughts on the Gospels, concentrându-ne pe capitolul 24 din Luca. Expunerea atentă și pastorală a lui Ryle ne conduce prin relatările învierii cu claritate și căldură, scoțând la iveală atât realitatea istorică cât și semnificația ei spirituală durabilă. Reflecțiile sale ne invită să zăbovim asupra dovezilor, a luptelor ucenicilor și a speranței care curge dintr-un mormânt gol. Pe măsură ce îi urmăm gândurile, fie ca Hristos cel înviat să se apropie și să ne deschidă din nou Scripturile inimilor noastre.
Citește
Citire
Instalează-te într-un loc liniștit și citește Luca 24 încet, poate cu voce tare. Observă vizita femeilor în dimineața devreme, mormântul gol, amintirea îngerilor și necredința inițială a ucenicilor. Lasă narațiunea să se desfășoare fără grabă. Fii atent la felul în care Domnul înviat își întâlnește urmașii pe drum și în cameră. Cere Duhului să facă scena vie și personală pe măsură ce te pregătești să studiezi expunerea lui Ryle.
Studiu
Ryle începe prin a stabili importanța fundamentală a învierii.
Învierea lui Hristos este una dintre marile pietre de temelie ale religiei creștine. În importanță practică este a doua doar după răstignire. Capitolul pe care l-am început acum ne îndreaptă mintea spre dovezile învierii. El conține dovada de necontestat că Isus nu doar a murit, ci a înviat din nou.Ryle prezintă apoi dovezile de necontestat pentru eveniment.
Faptul învierii Domnului nostru se bazează pe dovezi pe care niciun necredincios nu le poate explica vreodată. Este confirmat de mărturii de orice fel, tip și descriere. Povestea simplă și neîmpodobită pe care o spun scriitorii Evangheliei despre ea este una care nu poate fi răsturnată. Cu cât este examinat mai mult relatarea pe care o dau, cu atât evenimentul va părea mai inexplicabil, decât dacă îl acceptăm ca fiind adevărat. Dacă alegem să negăm adevărul relatării lor, putem nega orice în lume. Nu este atât de sigur că Iulius Caesar a trăit odată, pe cât este că Hristos a înviat din nou.Ryle continuă apoi să îndemne credincioșii să se țină strâns de acest adevăr.
Să ne agățăm cu fermitate de învierea lui Hristos, ca unul dintre stâlpii Evangheliei. Ea ar trebui să producă în mințile noastre o convingere statornică a adevărului creștinismului. Credința noastră nu depinde doar de un set de texte și doctrine. Ea este întemeiată pe un fapt măreț pe care scepticul nu a fost niciodată capabil să îl răstoarne.—Ea ar trebui să ne asigure de certitudinea învierii propriilor noastre trupuri după moarte. Dacă Stăpânul nostru a înviat din mormânt, nu trebuie să ne îndoim că ucenicii Lui vor învia din nou în ziua de pe urmă.—Mai presus de toate, ea ar trebui să ne umple inimile cu un sentiment de bucurie al plinătății mântuirii Evangheliei. Cine este acela care ne va osândi? Marele nostru Garant nu doar a murit pentru noi, ci a înviat din nou. (Romani 8:34.) El a mers la închisoare pentru noi și a ieșit triumfător după ce a ispășit păcatele noastre. Plata pe care a făcut-o pentru noi a fost acceptată. Lucrarea de satisfacere a fost împlinită în mod desăvârșit. Nu este de mirare că Petru exclamă: 'Binecuvântat să fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa bogată, ne-a născut din nou la o nădejde vie prin învierea lui Isus Hristos din morți.' (1 Petru 1:3.)
Considerați
Considerare
Ryle încheie arătând cum necredința ucenicilor în sine servește ca mărturie puternică.
În cele din urmă, să admirăm înțelepciunea lui Dumnezeu, care poate aduce un mare bine din ceea ce pare rău. Nevoia de credință a apostolilor este una dintre cele mai puternice dovezi indirecte că Isus a înviat din morți. Dacă ucenicii au fost la început atât de reticenți să creadă învierea Domnului nostru și au fost în cele din urmă atât de deplin convinși de adevărul ei încât au propovăduit-o pretutindeni, Hristos trebuie să fi înviat cu adevărat. Primii propovăduitori au fost oameni care au fost convinși în ciuda lor înșiși și în ciuda unei hotărâri, a unei voințe încăpățânate de a nu crede. Dacă apostolii au crezut în cele din urmă, învierea trebuie să fie adevărată.
Răspunde
Răspuns
Unde în propria ta viață ai nevoie cel mai mult de convingerea statornică că Hristos a înviat cu adevărat? Cum ar putea amintirea învierii să schimbe felul în care înfrunți dezamăgirea sau îndoiala astăzi? În ce mod practic poți vorbi despre Hristos cu un alt credincios în această săptămână, astfel încât inima ta să ardă în tine?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Isuse cel înviat, îți mulțumim pentru mormântul gol și pentru mărturia credincioasă consemnată în Luca 24. Dă-ne aceeași har pe care l-ai dat primilor ucenici: ochi să vadă, inimi să creadă și buze să vorbească despre victoria Ta. Întărește-ne amintirea promisiunilor Tale, ca să nu uităm ce ai spus. Apropie-Te de noi pe măsură ce umblăm și vorbim împreună și fă ca afecțiunile noastre să ardă pentru Tine. Fie ca realitatea învierii Tale să ne umple cu o nădejde plină de bucurie și cu un curaj statornic până când Te vom vedea față în față. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →