Eterniseed › Curriculum › 1 Cronici
1Cr 21-23 — cu Matei Henry
Deschidere
Comentariul lui Matei Henry la 1 Cronici 21–23 ne invită în relatarea sobră a recensământului mândru al lui David și a milei care urmează. Henry urmărește cu atenție cum disciplina Domnului devine mijlocul prin care este revelat locul viitorului templu. Reflecțiile sale evidențiază atât pericolul încrederii în sine, cât și harul surprinzător care transformă judecata în pregătire pentru închinare. Pe măsură ce ascultăm cuvintele sale, ni se amintește că chiar și eșecurile slujitorilor lui Dumnezeu pot servi povestirii mai mari a mântuirii. Lecția de astăzi ne atrage să considerăm cum pocăința deschide calea pentru ca scopurile lui Dumnezeu să avanseze.
Citește
Acordă-ți timp acum să citești 1 Cronici 21–23 încet și cu rugăciune. Observă mișcarea de la păcatul lui David și consecințele sale costisitoare la prevederea divină a unui altar și la pregătirile atente pentru templu. Permite narațiunii să trezească atât convingere, cât și speranță, pe măsură ce te pregătești să auzi perspectivele lui Matei Henry asupra acestor capitole.
Studiu
Studiază
Henry începe prin a urmări păcatul până la sursa sa în provocarea lui Satan și mândria lui David.
I. Cât de activ a fost ispititorul în aceasta (v. 1): Satan s-a ridicat împotriva lui Israel și l-a provocat pe David să facă aceasta. Se spune (2 Sam. xxiv. 1) că mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Israel și L-a mișcat pe David să facă aceasta. Judecățile drepte ale lui Dumnezeu trebuie observate și recunoscute chiar și în păcatele și nedreptatea oamenilor. Suntem siguri că Dumnezeu nu este autorul păcatului — El nu ispitește pe nimeni; și de aceea, când se spune că L-a mișcat pe David să facă aceasta, trebuie explicat prin ceea ce se sugerează aici, că, pentru scopuri înțelepte și sfinte, El a permis diavolului să facă aceasta. Aici urmărim acest flux murdar până la temelia sa. Că Satan, dușmanul lui Dumnezeu și al oricărui bine, ar trebui să se ridice împotriva lui Israel, nu este ciudat; este ceea ce urmărește el, să slăbească puterea, să diminueze numărul și să eclipseze gloria lui Israel al lui Dumnezeu, față de care el este Satan, un adversar jurat. Dar că ar trebui să-l influențeze pe David, omul după inima lui Dumnezeu, să facă un lucru greșit, poate fi bine de mirare. Cineva ar crede că este unul dintre aceia pe care cel rău nu-i atinge. Nu, chiar și cei mai buni sfinți, până ajung în cer, nu trebuie să se creadă niciodată în afara razei ispitelor lui Satan. Acum, când Satan intenționa să facă un rău lui Israel, ce cale a luat? Nu L-a mișcat pe Dumnezeu împotriva lor ca să-i distrugă (ca Iov, cap. ii. 3), ci l-a provocat pe David, cel mai bun prieten pe care îl aveau, să-i numere și astfel să-L ofenseze pe Dumnezeu și să-L întoarcă împotriva lor. Notați, 1. Diavolul ne face mai mult rău ispitindu-ne să păcătuim împotriva Dumnezeului nostru decât făcând acuzații împotriva noastră înaintea Dumnezeului nostru. El nu distruge pe nimeni decât prin propriile lor mâini. 2. Cea mai mare răutate pe care o poate face bisericii lui Dumnezeu este să ispitească pe conducătorii bisericii la mândrie; căci nimeni nu poate concepe consecințele fatale ale acelui păcat în toți, mai ales în conducătorii bisericii. Voi nu veți fi așa, Luca xxii. 26.Henry detaliază apoi cum David primește și suportă corecția Domnului.
I. Cum a fost corectat. Dacă copiii cei mai dragi ai lui Dumnezeu greșesc, trebuie să se aștepte să sufere pentru aceasta. 1. I se face să înțeleagă că Dumnezeu este nemulțumit; și aceasta nu este o mică neliniște pentru un om atât de bun ca David, v. 7. Dumnezeu ia act de și este nemulțumit de păcatele poporului Său; și niciun păcat nu este mai neplăcut Lui decât mândria inimii: nici nimic nu este mai umilitor, mai întristător și mai mortificant pentru un suflet plin de har decât să se vadă sub nemulțumirea lui Dumnezeu. 2. Este pus să aleagă dacă va fi pedepsit prin război, foamete sau ciumă; căci trebuie pedepsit și prin una dintre acestea. Astfel, pentru umilirea sa ulterioară, este pus într-o strâmtoare, o mare strâmtoare, și teroarea celor trei judecăți este imprimată în mintea sa, fără îndoială spre marea sa uimire, în timp ce se gândește pe care o va alege. 3. Aude de 70.000 dintre supușii săi care în câteva ore au fost uciși de ciumă, v. 14. Era mândru de mulțimea poporului său, dar Dreptatea divină a luat o cale să-i facă mai puțini. Pe drept este luat de la noi, slăbit sau amărât pentru noi, ceea ce ne face mândri. David trebuie să fi numărat poporul: Adu-mi numărul lor, spune el, ca să-l știu. Dar acum Dumnezeu îi numără într-altfel, numără la sabie, Isa. lxv. 12. Și David a avut adus un alt număr al lor, mai mult spre confuzia sa decât spre satisfacția sa, și anume numărul celor uciși — o listă neagră de mortalitate, care este o reducere a listei sale de recrutare. 4. Vede îngerul distrugător, cu sabia trasă împotriva Ierusalimului, v. 16. Aceasta nu putea fi decât foarte teribilă pentru el, deoarece era o indicație vizibilă a mâniei Cerului și amenința distrugerea totală a acelei cetăți iubite. Ciumele fac cele mai mari devastări în locurile cele mai populate. Vederea unui înger, deși venind pașnic și cu o misiune prietenoasă, i-a făcut chiar și pe oamenii puternici să tremure; cu cât mai înfricoșătoare trebuie să fie această vedere a unui înger cu o sabie trasă în mână, o sabie în flăcări, ca aceea a heruvimilor, care se întorcea în toate părțile ca să păzească drumul pomului vieții! În timp ce zăcem sub mânia lui Dumnezeu, sfinții îngeri sunt înarmați împotriva noastră, deși nu-i vedem ca David.Henry încheie arătând cum pocăința restabilește pacea și stabilește altarul.
Avem aici controversa încheiată și, prin pocăința lui David, pacea făcută cu Dumnezeu. Deși ai fost mânios pe mine, mânia Ta s-a întors. 1. S-a pus capăt progresului execuției, v. 15. Când David s-a pocăit de păcat, Dumnezeu s-a pocăit de judecată și a poruncit îngerului distrugător să-și oprească mâna și să-și învelească sabia, v. 27. 2. S-a dat direcție lui David să ridice un altar în aria lui Ornan, v. 18. Îngerul a poruncit profetului Gad să-i aducă lui David această direcție. Același înger care, în numele lui Dumnezeu, purtase războiul, este aici înainte să pornească tratativele de pace; căci îngerii nu doresc ziua nenorocită. Îngerul ar fi putut da această poruncă lui David însuși; dar a ales să o facă prin văzătorul său, ca să pună o cinste asupra slujbei profetice. Astfel, revelația lui Isus Hristos a fost notificată de înger lui Ioan și de el bisericilor. Poruncirea lui David să construiască un altar a fost un semn binecuvântat de reconciliere; căci, dacă Dumnezeu ar fi fost mulțumit să-l omoare, nu ar fi poruncit, pentru că nu ar fi acceptat, o jertfă din mâinile sale. 3. David a făcut imediat o înțelegere cu Ornan pentru aria; căci nu voia să-L slujească pe Dumnezeu pe cheltuiala altora. Ornan i-a oferit-o generos gratis, nu numai din complezență față de rege, ci pentru că el însuși văzuse îngerul (v. 20), ceea ce l-a înspăimântat atât de tare încât el și cei patru fii ai săi s-au ascuns, neputând suporta strălucirea slavei sale și temându-se de sabia sa trasă. Sub aceste temeri era dispus să facă orice pentru a face ispășirea. Cei care sunt pe deplin conștienți de teroarea Domnului vor face tot ce pot, în locurile lor, pentru a promova religia și a încuraja toate metodele de reconciliere pentru îndepărtarea mâniei lui Dumnezeu. 4. Dumnezeu a mărturisit acceptarea Sa a jertfelor lui David pe acest altar; I-a răspuns din cer prin foc, v. 26. Pentru a arăta că mânia lui Dumnezeu s-a întors de la el, focul care ar fi putut pe drept să se fi fixat pe păcătos s-a fixat pe jertfă și a consumat-o; și, pe aceasta, sabia distrugătoare s-a întors în teaca sa. Astfel, Hristos a fost făcut păcat și blestem pentru noi, și I-a plăcut Domnului să-L zdrobească, ca prin El Dumnezeu să fie pentru noi, nu un foc mistuitor, ci un Tată împăcat. 5. A continuat să-și aducă jertfele pe acest altar. Altarul de aramă pe care l-a făcut Moise era la Gabaon (v. 29), și acolo se aduceau toate jertfele lui Israel; dar David era atât de înspăimântat de vederea sabiei îngerului încât nu putea merge acolo, v. 30. Afacerea necesita grabă, când ciuma începuse. Aaron trebuie să meargă repede, ba chiar să alerge, ca să facă ispășire, Num. xvi. 46, 47. Și cazul de aici era la fel de urgent; astfel încât David nu a avut timp să meargă la Gabaon: nici nu îndrăznea să-l lase pe înger cu sabia trasă peste Ierusalim, ca nu cumva lovitura fatală să fie dată înainte să se întoarcă. Și de aceea Dumnezeu, în bunătatea Sa față de el, i-a poruncit să construiască un altar în acel loc, dispensând de propria Sa lege privind un singur altar din cauza necazului prezent și acceptând jertfele aduse pe acest nou altar, care nu a fost ridicat în opoziție cu acela, ci în concordanță cu el. Simbolurile unității nu au fost insistate atât de mult ca unitatea însăși. Ba chiar, când necazul prezent a trecut (după cum se pare), David, cât timp a trăit, a jertfit acolo, deși altarul de la Gabaon a fost încă ținut; căci Dumnezeu a recunoscut jertfele care au fost aduse aici și a mărturisit acceptarea Sa a lor, v. 28. La acele slujbe în care am experimentat semnele prezenței lui Dumnezeu și am aflat că El este cu noi cu adevărat, este bine să continuăm prezența noastră. 'Aici Dumnezeu m-a întâlnit cu har și de aceea voi aștepta în continuare să-L întâlnesc.'
Considerați
Consideră
Henry reflectă asupra trecerii de la judecată la lucrarea bucuroasă de pregătire a templului.
'Din cel care mănâncă iese carne.' A fost cu ocazia teribilei judecăți aduse asupra lui Israel pentru păcatul lui David că Dumnezeu a dat indicația ridicării unui alt altar și a locului unde voia ca templul să fie construit, pe care David a fost stârnit cu mare vigoare să facă pregătiri pentru acea mare lucrare, în care, deși o proiectase de mult, se pare că devenise neglijent de curând, până când a fost trezit de alarma acelei judecăți. Semnele favorii lui Dumnezeu pe care le-a primit după cele ale nemulțumirii Sale, I. L-au îndrumat spre loc, ver. 1. II. L-au încurajat și l-au grăbit la lucrare. 1. S-a pus să pregătească pentru construcție, ver. 2-5. 2. L-a instruit pe Solomon și i-a dat o însărcinare cu privire la această lucrare, ver. 6-16. 3. A poruncit conducătorilor să-l ajute în aceasta, ver. 17-19. Există o mare diferență între starea spiritului lui David la începutul capitolului anterior și la începutul acestuia. Acolo, în mândria inimii sale, număra poporul; aici, în umilința sa, pregătea pentru slujba lui Dumnezeu. Acolo corupția era deasupra (dar izvorul de apă vie din suflet, deși poate fi tulburat, se va limpezi din nou); harul aici și-a recăpătat mâna de sus.
Răspunde
Unde ar putea mândria să te îndemne să acționezi independent de Dumnezeu? Cum te încurajează acceptarea corecției de către David să răspunzi la convingere? În ce feluri pot eșecurile trecute deveni temelia pentru închinarea și slujirea viitoare?
Roagă-te
Tată preabun, Îți mulțumim pentru înregistrarea cinstită a eșecului lui David și a milei care a urmat. Învață-ne să recunoaștem mândria subtilă care ne îndepărtează de dependența de Tine. Dă-ne pocăință grabnică atunci când rătăcim și umilința de a accepta disciplina Ta iubitoare. Fie ca locurile celei mai mari nevoi a noastră să devină altare unde prezența Ta este cunoscută. Întărește-ne să ne pregătim cu credincioșie pentru lucrarea pe care ne-ai încredințat-o și lasă fiecare act de ascultare să îndrepte pe alții spre adevăratul templu, Isus Hristos. În numele Său ne rugăm, amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →