Eterniseed › Curriculum › 1 Tesaloniceni
1 Tesaloniceni 3 — cu Ioan Calvin
Deschidere
În această lecție zilnică ne întoarcem la vocea de încredere a lui Ioan Calvin în timp ce deschide capitolul 3 din 1 Tesaloniceni. Expunerea atentă a lui Calvin dezvăluie inima pastorală profundă a apostolului Pavel și puterea statornică a credinței sub încercare. Prin tratamentul său verset cu verset observăm cum afecțiunea, vigilența și speranța se împletesc pentru biserica tânără. Perspectivele lui Calvin continuă să hrănească credincioșii care doresc să stea fermi în timp ce cresc în dragoste. Lasă cuvintele lui să ne călăuzească astăzi în adevărul viu al Scripturii.
Citește
Oprește-te acum și citește capitolul 3 din 1 Tesaloniceni încet și cu rugăciune. Observă dorul lui Pavel, misiunea lui Timotei și chemarea la credință statornică în mijlocul necazului. Permite textului să se așeze în inima ta înainte de a asculta comentariul lui Calvin asupra acelorași versete.
Studiu
Calvin începe prin a detalia preocuparea afectuoasă a lui Pavel pentru tesaloniceni.
1 De aceea, când nu mai puteam îndura. Prin detaliul care urmează, el îi asigură de dorința despre care vorbise. Căci dacă, fiind reținut în altă parte, nu ar fi trimis pe altcineva la Tesalonic în locul său, ar fi putut părea că nu este atât de preocupat de ei; dar când îl pune pe Timotei în locul său, îndepărtează acea bănuială, mai ales când îi preferă pe ei înaintea sa. Că îi prețuia mai mult decât pe sine însuși, arată din faptul că a ales mai degrabă să rămână singur decât ca ei să fie părăsiți: căci aceste cuvinte, am socotit că este bine să rămânem singuri, sunt emfatice. Timotei era un tovarăș foarte credincios pentru el: la acel moment nu avea pe alții cu el; de aceea era incomod și chinuitor pentru el să fie fără el. Este deci un semn de afecțiune rară și dorință îngrijorată faptul că nu refuză să se lipsească de orice mângâiere, cu scopul de a-i ușura pe tesaloniceni. În același sens este și cuvântul eudokesamen, care exprimă o înclinație promptă a minții. [554]Despre versetul 5 Calvin scrie despre amenințarea constantă a ispititorului.
5 Ca nu cumva ispititorul să vă fi ispitit. Prin acest termen ne învață că ispitirile trebuie totdeauna temute, deoarece este slujba proprie a Satanei să ispitească. Totuși, deoarece el nu încetează să pună ambuscade pentru noi din toate părțile și să întindă curse pentru noi de jur împrejur, trebuie să fim în veghe, luând seama cu sârguință. Și acum spune deschis ceea ce la început evitase să spună, ca fiind prea aspru — că fusese îngrijorat ca nu cumva ostenelile sale să fie în zadar, dacă, poate, Satana ar birui. Și aceasta o face ca ei să fie cu grijă în veghe și să se trezească mai viguros la rezistență.Calvin reflectă apoi asupra modului în care viața păstorului este legată de bunăstarea bisericii.
8 Căci acum trăim. Aici apare și mai clar că Pavel aproape s-a uitat pe sine de dragul tesalonicenilor sau, cel puțin, făcând grija de sine o considerație secundară, și-a dedicat gândurile dintâi și principale lor. În același timp nu a făcut aceasta atât din afecțiune față de oameni cât din dorința pentru slava Domnului. Căci râvna pentru Dumnezeu și Hristos ardea în pieptul său sfânt într-o măsură atât de mare încât înghițea într-un fel toate celelalte neliniști. 'Trăim', spune el, adică 'suntem în bună sănătate, dacă voi stăruiți în Domnul'. Și sub adverbul acum, repetă ceea ce spusese mai înainte, că fusese foarte apăsat de necaz și nevoie; totuși declară că orice rău îndură în propria persoană nu îi împiedică bucuria. 'Deși în mine însumi sunt mort, totuși în bunăstarea voastră trăiesc.' Prin aceasta toți păstorii sunt avertizați ce fel de legătură trebuie să existe între ei și Biserică — că se socotesc fericiți când merge bine cu Biserica, deși ar fi în alte privințe înconjurați de multe nenorociri și, pe de altă parte, că se topesc de durere și întristare dacă văd clădirea pe care au construit-o într-o stare de decădere, deși altfel lucrurile ar fi vesele și prospere.
Considerați
Consideră
Calvin leagă chemarea la rugăciune de creșterea pe viață a credinței.
10 Rugându-ne peste măsură. Se întoarce la exprimarea dorinței sale. Căci nu ne este niciodată îngăduit să felicităm oamenii, în timp ce trăiesc în această lume, în termeni atât de necalificați încât să nu dorim totdeauna ceva mai bun pentru ei. Căci ei sunt încă pe cale: pot cădea înapoi, sau rătăci, sau chiar se întoarce. De aceea Pavel dorește să i se dea ocazia de a suplini ceea ce lipsește în credința tesalonicenilor sau, ceea ce este același lucru, de a desăvârși în toate părțile credința lor, care era încă imperfectă. Totuși aceasta este credința pe care o lăudase mai înainte în mod minunat. Dar din aceasta deducem că cei care îi depășesc cu mult pe alții sunt încă departe de țintă. De aceea, oricât progres am fi făcut, să avem totdeauna în vedere lipsurile noastre (husteremata), [559] ca să nu fim reticenți în a ținti mai departe.În cele din urmă Calvin aplică pasajul la speranța credinciosului de a sta fără vină la venirea lui Hristos.
13 Ca să vă întărească inimile. Folosește termenul inimi aici pentru a însemna conștiință sau partea cea mai lăuntrică a sufletului; căci vrea să spună că un om este acceptabil lui Dumnezeu numai când aduce sfințenie a inimii; adică nu doar exterioară, ci și interioară. Dar se întreabă dacă prin mijlocul sfințeniei stăm la scaunul de judecată al lui Dumnezeu, căci dacă da, cu ce scop este iertarea păcatelor? Totuși cuvintele lui Pavel par să implice aceasta — ca conștiințele lor să fie fără reproș în sfințenie. Răspund că Pavel nu exclude iertarea păcatelor, prin care se face ca sfințenia noastră, care altfel este amestecată cu multe pângăriri, să suporte privirea lui Dumnezeu, căci credința, prin care Dumnezeu este împăcat față de noi, ca să ne ierte greșelile, [565] precede totul, ca temelia vine înaintea clădirii. Pavel, totuși, nu ne învață ce sau cât de mare poate fi sfințenia credincioșilor, ci dorește ca ea să fie sporită, până când își atinge desăvârșirea. Din acest motiv spune — la venirea Domnului nostru, însemnând că împlinirea acelor lucruri pe care Domnul le începe acum în noi este amânată până la acel timp.
Răspunde
Unde simți afecțiunea lui Pavel invitându-te să te îngrijești mai profund de frații credincioși? Cum ar putea conștientizarea lucrării ispititorului schimba felul în care te rogi pentru perseverență? În ce domeniu al credinței tale dorești ca Dumnezeu să suplinească ceea ce încă lipsește?
Roagă-te
Tată al îndurărilor, care prin harul Tău suveran ne-ai chemat la credință și ne-ai rânduit să îndurăm necazurile, întărește inimile noastre fără prihană în sfințenie și fă ca dragostea noastră să se înmulțească din belșug unii față de alții și față de toți. Păzește-ne de orice ispită, desăvârșește lucrarea pe care ai început-o în noi și păstrează-ne statornici până la venirea Domnului nostru Isus Hristos cu toți sfinții Săi. Cerem aceasta prin Fiul, în puterea Duhului. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →