← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 131-132 — cu Barnes

Psalmii 131-132Notele lui Albert Barnes la Biblie20 min
Deschidere
În această lecție ne întoarcem la Notele lui Albert Barnes despre Biblie pentru o citire atentă a Psalmilor 131 și 132. Expunerea răbdătoare verset cu verset a lui Barnes ne ajută să auzim aceste Cântări ale treptelor cu o claritate proaspătă, urmărind autoexaminarea umilă a psalmistului și promisiunile legământului care ancorează speranța lui Israel. Comentariile sale ne invită să zăbovim asupra spiritului liniștit recomandat în primul psalm și asupra zelului statornic consemnat în al doilea, astfel încât aceeași încredere și reverență să modeleze propriile noastre rugăciuni și închinare de astăzi.
Citește

Citire

Să citim acum Psalmii 131 și 132 cu glas tare, ascultând mărturisirea modestă a primului psalm și mijlocirea stăruitoare a celui de-al doilea. Pe măsură ce cuvintele sunt rostite, observați apelul repetat la credincioșia Domnului și chemarea la nădejde care încheie secțiunea. Citiți încet, îngăduind Duhului să preschimbe aceste rugăciuni străvechi în viața prezentă a Bisericii.
Studiu
Barnes începe prin a schița cadrul probabil al Psalmului 131. Fără a putea stabili aceasta prin fapte sigure, presupunerea care pare să se potrivească cel mai bine cu conținutul psalmului ar fi că a fost scris când era tânăr; când și-a exprimat, în prezența altora, unele sentimente despre treburile publice care au fost interpretate de ei ca denotând un spirit îndrăzneț și încrezător în sine. Dacă este așa, atunci acest psalm a fost probabil o meditație particulară asupra a ceea ce făcuse și era de natura unui examen personal al spiritului și al motivelor sale. El se îndreaptă apoi spre tăgăduirea explicită a ambiției trufașe a psalmistului în versetul 1. Versetul 1. Doamne, inima mea nu este trufaşă - Deşi aceasta mi se impută; deşi am spus lucruri care par să o implice; deşi aceasta ar putea părea o deducţie justă din purtarea mea - totuşi sunt conştient că acesta nu este caracterul meu real. Ceea ce am spus nu a fost rezultatul ambiţiei. Nici ochii mei nu sunt mândri - Sunt conştient că nu sunt ambiţios şi dornic de înălţare - aşa cum sunt acuzat că aş fi. Ceea ce am spus nu este rezultatul unui astfel de sentiment, nici nu trebuie adusă o asemenea acuzaţie împotriva mea. Nici nu mă ocup - Margine, ca în ebraică, umblu. Nu umblu printre astfel de lucruri; nu le cercetez; nu mă amestec în ele. Ceea ce am spus sau am făcut nu este, aşa cum s-a spus despre mine, rezultatul unui spirit indiscret şi intervenţionist. Poate părea aşa; conştiinţa mea îmi spune că nu este aşa. Barnes desfăşoară apoi sufletul liniştit zugrăvit în versetul 2. Versetul 2. Cu adevărat m-am purtat şi mi-am liniştit - Margine, ca în ebraică, sufletul meu. În ebraică este: 'Dacă nu mi-am liniştit şi potolit sufletul'. Aceasta este o formă puternică de a afirma că am făcut-o. Forma negativă este adesea folosită astfel pentru a denota o afirmaţie puternică. Forma completă ar fi: 'Dumnezeu ştie dacă nu am făcut aceasta'; sau: 'Dacă nu am făcut aceasta, atunci să suport consecinţele; să fiu pedepsit'. Ideea este că era conştient că a făcut aceasta. În loc să fie arogant, mândru şi ambiţios - în loc să se amestece în lucruri mai presus de el şi care nu-i aparţineau, îşi cunoscuse locul cuvenit. Fusese blând, calm, retras. Cuvântul tradus prin 'purta' înseamnă propriu-zis a fi egal sau nivelat; apoi, în forma folosită aici, a face egal, neted sau nivelat; şi este folosit aici în sensul de a calma mintea; de a netezi asperităţile ei; de a o ţine liniştită. El încheie expunerea psalmului prin a scoate în evidenţă chemarea finală la nădejde. Versetul 3. Israel să nădăjduiască în Domnul ... - Legătura ar părea să ne ceară să înţelegem aceasta ca afirmaţia celui care fusese acuzat de gânduri ce păreau prea înalte. Ca rezultat al tuturor reflecţiilor sale (ale acelor reflecţii pentru care fusese mustrat şi acuzat de mândrie, dar care erau cu adevărat concepute într-un spirit modest) - ca exprimând ceea ce vedea că părea să fie înaintea a ceea ce vedeau alţii, sau să indice un obicei de gândire dincolo de anii săi - el spune că există motive pentru care Israel să nădăjduiască în Domnul; că exista un temei pentru o încredere sigură; că exista ceva în caracterul divin care era un temei just de încredere; că exista ceva în cursul evenimentelor - în tendinţele lucrurilor - care făcea cuvenit ca poporul lui Dumnezeu, pentru Biserică, să nădăjduiască, să se încreadă, să se simtă sigur de siguranţa sa ultimă şi permanentă.
Considerați

Reflectare

Barnes subliniază lecţia mai largă că adevărata religie produce întotdeauna un spirit copilăresc. Ideea este că fusese blând; că îşi calmase sentimentele; că oricare ar fi fost aspiraţiile sale, le ţinuse sub control; că deşi ar fi putut face cercetări sau oferi sugestii care păreau să miroasă a mândrie sau ambiţie, fusese conştient că nu era aşa, ci că îşi cunoscuse locul cuvenit şi îl păstrase. Sentimentul de aici este că religia produce un spirit copilăresc; că îi dispune pe toţi să-şi cunoască şi să-şi păstreze locul drept; că oricare ar fi cercetările sau sugestiile la care poate duce printre tineri, va tinde să-i ţină modeşti şi smeriţi; şi că oricare ar fi sugestiile pe care cineva în tinereţe ar fi dispus să le facă, ele vor fi legate de un spirit care este smerit, blând şi retras. Religia produce stăpânire de sine şi este incompatibilă cu un spirit mândru, arogant şi ambiţios. El încheie arătând cum acelaşi spirit modest apare la Fiul mai mare al lui David. Aceasta ar indica natura sugestiilor pe care le exprimase şi care îl expuseseră la acuzaţia de aroganţă; şi ar indica de asemenea un obicei de gândire copt şi matur, dincolo de ceea ce s-ar putea aştepta de la unul foarte tânăr. Toate acestea erau, probabil, aplicabile lui David în primii săi ani, ca la reflecţiile care ar fi putut prefigura ceea ce avea să fie în viitor; aceasta era eminamente aplicabilă Descendentului lui David - mai mare decât el - care, la doisprezece ani, i-a uimit pe învăţătorii evrei din templu cu 'înţelegerea şi răspunsurile' sale 'Luca 2:47'; aceasta oferă o vedere frumoasă a modestiei unite cu daruri neobişnuite în tinereţe; aceasta arată ceea ce este întotdeauna natura adevăratei religii - ca producând modestie şi ca îndemnând la nădejde.
Răspunde

Răspuns

Unde în propria ta viaţă te-a mustrat Domnul recent un spirit neliniştit sau ambiţios, şi cum ai răspuns acelei mustrări? În ce feluri te ajută imaginea copilului înţărcat să te odihneşti mai liniştit în grija Domnului astăzi? Cum ar putea promisiunile legământului amintite în Psalmul 132 să-ţi întărească rugăciunile pentru Biserică în vremuri de nesiguranţă?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, îţi mulţumim pentru mărturia liniştită a acestor psalmi şi pentru ostenelile credincioase ale celor care ni i-au deschis. Învaţă-ne smerenia care refuză să se amestece în lucruri prea înalte pentru noi şi dă-ne încrederea statornică ce se odihneşte ca un copil înţărcat pe pieptul Tău. Adu-ţi aminte de Biserica Ta aşa cum Ţi-ai adus aminte de David; împlineşte fiecare făgăduinţă rostită Unsului Tău şi îmbracă-ţi preoţii şi poporul cu dreptate şi bucurie. Fie ca casele şi adunările noastre să devină locuri unde chivotul Tău îşi află odihna şi numele Tău este cinstit în veci, prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.

Notele lui Albert Barnes la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →