← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Judecători

Judecători 11-12 — cu Matei Henry

Judecători 11-12Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Astăzi explorăm comentariul lui Matei Henry la capitolele 11 și 12 din Judecători, urmărind ridicarea lui Iefta ca un judecător improbabil al lui Israel. Expunerea atentă a lui Henry subliniază alegerea suverană a lui Dumnezeu a unor instrumente imperfecte și necesitatea căutării îndrumării divine în mijlocul conflictului uman. Reflecțiile sale ne invită să considerăm cum respingerea și greutățile pot pregăti slujitorii lui Dumnezeu pentru scopuri mai mari. Pe măsură ce urmăm perspectivele lui Henry, întâlnim principii de dreptate, conducere și dependență smerită de Domnul care rămân vitale pentru credincioși astăzi. Lăsați aceste lecții străvechi să ne modeleze înțelegerea credinței în acțiune.
Citește

Citire

Pregătește-ți inima să citești capitolele 11 și 12 din Judecători, urmând relatarea lui Iefta de la începuturile sale dificile până la conducerea sa împotriva amoniților. Observă negocierile, jurământul solemn și victoria finală care urmează. Permite narațiunii să evidențieze căile lui Dumnezeu de a ridica eliberatori și importanța întoarcerii la El în fiecare decizie. Ia timp să absorbi întreaga întindere a acestor două capitole înainte de a te întoarce la comentariul lui Henry.
Studiu
Henry începe prin a examina dezavantajele originii lui Iefta. Căpeteniile și poporul Galaadului i-am lăsat, la încheierea capitolului precedent, consultându-se despre alegerea unui general, ajungând la această hotărâre, ca oricine s-ar angaja să conducă forțele lor împotriva copiilor lui Amon să fie, prin consimțământ comun, cap peste toți locuitorii Galaadului. Întreprinderea era dificilă și era potrivit ca o astfel de mare încurajare să fie propusă celui ce ar întreprinde-o. Acum toți au fost de acord că Iefta Galaaditul era un om puternic de vitejie și foarte potrivit pentru acel scop, nimeni atât de potrivit ca el, dar el se afla sub trei dezavantaje: — 1. El era fiul unei desfrânate (v. 1), al unei femei străine (v. 2), una care nu era nici soție nici concubină; unii cred că mama lui era o neamură; așa Iosif, care îl numește străin din partea mamei. Un ismaelit, spun evreii. Dacă mama lui era o desfrânată, aceea nu era vina lui, oricum era rușinea lui. Oamenii nu trebuie să fie mustrați pentru niciuna din nefericirile originii sau extracției lor, atâta timp cât se străduiesc prin meritele lor personale să îndepărteze ocara. Fiul unei desfrânate, dacă este născut din nou, născut de sus, va fi primit de Dumnezeu și va fi la fel de binevenit ca oricare altul la libertățile glorioase ale copiilor Săi. Iefta nu putea citi în lege stigmatul pus acolo pe amoniți, dușmanii cu care trebuia să se lupte, că ei nu ar trebui să intre în adunarea Domnului, dar în același paragraf a întâlnit ceva care arăta negru asupra lui însuși, că un bastard ar trebui să fie exclus în același mod, Deuteronom 23:2, 3. Dar dacă acea lege înseamnă, cum probabil înseamnă, doar pe cei născuți din incest, nu din desfrânare, el nu era în raza ei. 2. El fusese alungat din țara sa de frații săi. Copiii legitimi ai tatălui său, insistând pe rigoarea legii, l-au alungat de la a avea vreo moștenire cu ei, fără nicio considerație pentru calificările sale extraordinare, care meritau o dispensă și l-ar fi făcut o mare putere și podoabă a familiei lor, dacă ar fi trecut cu vederea faptul că era ilegitim și l-ar fi admis la partea unui copil, v. 2. Nu s-ar fi gândit nimeni că acest tânăr abandonat era destinat să fie eliberatorul și judecătorul lui Israel, dar Dumnezeu îi smerește adesea pe cei pe care îi intenționează să-i înalțe și face piatra aceea capul unghiului pe care zidarii au respins-o; așa Iosif, Moise și David, cei trei cei mai eminenți dintre păstorii lui Israel, au fost toți alungați de oameni, înainte de a fi chemați de Dumnezeu la marile lor slujbe. 3. El condusese, în exilul său, o gloată, v. 3. Fiind alungat de frații săi, sufletul său mare nu i-ar fi permis nici să sape nici să cerșească, ci prin sabia sa trebuia să trăiască; și, fiind remarcat curând pentru vitejia sa, cei care erau reduși la astfel de strâmtorări și animați de un astfel de spirit s-au înrolat sub el. Oameni deșerți sunt numiți aici, adică oameni care și-au risipit averile și trebuiau să caute un mijloc de trai. Aceștia au ieșit cu el, nu să jefuiască sau să prade, ci să vâneze fiare sălbatice și poate să facă incursiuni în acele țări la care Israel avea dreptul, dar nu le luase încă în posesie, sau erau într-un fel sau altul vătămați de ele. Acesta este omul care trebuie să mântuiască pe Israel. Poporul acela, prin idolatrie, se făcuse copii ai desfrânărilor și înstrăinați de Dumnezeu și de legământul Său și, de aceea, deși Dumnezeu, la pocăința lor, îi va elibera, totuși, ca să-i smerească și să le amintească de păcatul lor, alege să o facă printr-un bastard și un exilat. Henry continuă descriind apelul bătrânilor la Iefta în necazul lor. II. Curtea pe care bătrânii i-au făcut-o lui Iefta aici pentru a veni și a-i ajuta. Ei nu i-au scris sau trimis un mesager, ci au mers ei înșiși să-l aducă, hotărâți să nu aibă niciun refuz, iar urgența cazului era de așa natură încât nu admitea nicio întârziere. Misiunea lor la el era: Vino și fii căpetenia noastră, v. 6. Ei nu cunoșteau pe nimeni printre ei care să fie capabil să întreprindă acea mare încredere, ci în efect s-au mărturisit nepotriviți pentru ea; îl cunosc ca pe un om îndrăzneț și obișnuit cu sabia și, de aceea, el trebuie să fie omul. Vedeți cum Dumnezeu pregătește oamenii pentru slujba pe care o intenționează pentru ei și face ca necazurile lor să lucreze pentru înaintarea lor. Dacă Iefta nu ar fi fost pus la încercare de lipsa de bunătate a fraților săi, nu ar fi avut o astfel de ocazie ca aceasta să-și exercite și să-și îmbunătățească geniul marțial și astfel să se distingă și să devină faimos. Din cel care mănâncă iese carne. Copiii lui Israel erau adunați și tabărau, cap. x. 17. Dar o armată fără general este ca un trup fără cap; de aceea Vino, spun ei, și fii căpetenia noastră, ca să luptăm. Vedeți necesitatea guvernării; deși erau destul de inimoși în cauză, totuși au recunoscut că nu puteau lupta fără o căpetenie care să-i comande. Așa de necesară este pentru toate societățile ca să existe o pars imperans și o pars subdita, unii să conducă și alții să asculte, încât orice comunitate ar ruga cu umilință favoarea de a fi comandată mai degrabă decât ca fiecare om să fie propriul său stăpân. Binecuvântat să fie Dumnezeu pentru guvernare, pentru o guvernare bună. Henry arată apoi recunoașterea evlavioasă a lui Dumnezeu de către Iefta la numirea sa. VI. Recunoașterea evlavioasă a lui Dumnezeu de către Iefta în această mare afacere (v. 11): El a rostit toate cuvintele sale înaintea Domnului în Mițpa, adică, la înălțarea sa, s-a retras imediat la devoțiunile sale și în rugăciune a întins întreaga chestiune înaintea lui Dumnezeu, atât alegerea sa la slujbă cât și executarea slujbei, ca unul care avea ochiul mereu îndreptat spre Domnul și nu ar face nimic fără El, care nu se încredea în propria sa înțelegere sau curaj, ci depindea de Dumnezeu și de favoarea Sa. El rostește înaintea lui Dumnezeu toate gândurile și grijile sale în această chestiune; căci Dumnezeu ne dă voie să fim liberi cu El. 1. 'Doamne, poporul m-a făcut capul lor; vei confirma Tu alegerea și mă vei recunoaște ca cap al poporului Tău sub Tine și pentru Tine?' Dumnezeu se plânge pe drept de Israel (Osea 8:4), și-au pus împărați, dar nu de la Mine. 'Doamne,' a spus Iefta, 'nu voi fi niciun cap al facerii lor fără Tine. Nu voi accepta guvernarea decât dacă Îmi dai voie.' Dacă Abimelec ar fi făcut asta, ar fi putut prospera. 2. 'Doamne, m-au făcut căpetenia lor, să merg înaintea lor în acest război cu amoniții; voi avea eu prezența Ta? Vei merge Tu înaintea mea? Dacă nu, nu mă duce de aici. Doamne, mulțumește-mă în dreptatea cauzei. Asigură-mă de succes în întreprindere.' Acesta este un exemplu rar, de imitat de toți, în special de cei mari; în toate căile noastre să-L recunoaștem pe Dumnezeu, să căutăm favoarea Sa, să cerem sfat la gura Sa și să-L luăm cu noi; așa ne vom face calea prosperă. Astfel Iefta a deschis campania cu rugăciune. Ceea ce a început atât de evlavios era probabil să se încheie glorios.
Considerați

Considerare

Henry consideră în continuare cererile juste emise în tratatul cu amoniții. I. Iefta, ca unul având autoritate, a trimis la regele Amonului, care în acest război era agresorul, să ceară motivele sale pentru invadarea țării lui Israel: 'De ce ai venit să lupți împotriva mea în țara mea? v. 12. Dacă aș fi venit primul în țara ta să te tulbur în posesia ta, aceasta ar fi fost un motiv suficient pentru a lupta împotriva mea, căci cum trebuie respinsă forța decât prin forță? dar ce ai tu de-a face să vii astfel într-un mod ostil în țara mea?' așa o numește el, în numele atât al lui Dumnezeu cât și al lui Israel. Acum această cerere dreaptă arată, 1. Că Iefta nu se bucura de război, deși era un om puternic de vitejie, ci era dispus să-l prevină printr-o acomodare pașnică. Dacă putea prin rațiune să-i convingă pe invadatori să se retragă, nu i-ar fi constrâns să o facă prin sabie. Războiul ar trebui să fie ultimul remediu, nu să fie folosit până când toate celelalte metode de încheiere a chestiunilor în dispută au fost încercate în zadar, ratio ultima regum — ultima resursă a regilor. Această regulă ar trebui respectată în a merge la lege. Sabia dreptății, precum și sabia războiului, nu trebuie apelate până când părțile aflate în conflict nu au încercat mai întâi prin mijloace mai blânde să se înțeleagă reciproc și să acomodeze chestiunile în dispută, 1 Corinteni 6:1. 2. Că Iefta se bucura de echitate și nu intenționa altceva decât să facă dreptate. Dacă copiii lui Amon l-ar fi putut convinge că Israel le-a făcut rău, el era gata să restaureze drepturile amoniților. Dacă nu, era clar prin invazia lor că ei au făcut rău lui Israel și el era gata să mențină drepturile israeliților. Un simț al dreptății ar trebui să ne ghideze și să ne guverneze în toate întreprinderile noastre.
Răspunde

Răspuns

Ce respingeri din trecut ar putea folosi Dumnezeu pentru a te pregăti pentru slujba viitoare? Cât de constant aduci deciziile majore înaintea Domnului în rugăciune? În ce relații ești chemat să urmărești pacea înainte de a recurge la conflict?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, în istoria lui Iefta arăți harul Tău suveran chemând și întărind pe cei uitați ca să izbăvești poporul Tău. Învață-ne să căutăm călăuzirea Duhului Tău înainte de orice jurământ și luptă, încrezându-ne nu în puterea noastră, ci în puterea Cuvântului Tău. Fă-ne niște slujitori smeriți care Îți dau toată slava pentru fiecare biruință și urmăresc pacea după dreptatea Ta. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →