← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iosua

Iosua 3-4 — cu Ioan Calvin

Iosua 3-4Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Astăzi intrăm în traversarea râului cu Ioan Calvin ca ghid al nostru prin capitolele 3 și 4 din Iosua. Tratamentul precis verset cu verset al lui Calvin arată cum Dumnezeul cel viu își conduce poporul peste ape imposibile și lasă memoriale durabile ale puterii Sale. Cuvintele Sale ne invită să examinăm ascultarea, teama și încrederea care au marcat înaintarea lui Israel în pământul făgăduinței. Pe măsură ce ascultăm, descoperim că același Dumnezeu care a despărțit Iordanul încă cheamă Biserica Sa să urmeze Cuvântul Său fără calcul anxios. Comentariul lui Calvin ne ascuțește viziunea asupra credincioșiei divine și răspunsului uman. Să lăsăm expunerea lui să ne întărească inimile pentru călătoria care ne așteaptă.
Citește

Citire

Luați Biblia și citiți capitolele 3 și 4 din Iosua încet și cu rugăciune. Observați chivotul care merge în frunte, preoții care pășesc în viitură, pietrele ridicate ca semn și trecerea în siguranță a poporului pe uscat. Lăsați narațiunea să trezească uimire față de mâna puternică a lui Dumnezeu și chemarea de a ne aminti lucrările Sale de-a lungul generațiilor.
Studiu
Calvin își începe tratarea capitolului trei stabilind succesiunea poruncilor lui Iosua și pregătirile poporului. 1. Și Iosua s-a sculat dis-de-dimineață, etc. Trebuie să ne amintim, așa cum am explicat mai înainte, că Iosua nu și-a mutat tabăra decât a doua zi după întoarcerea iscoadelor, dar că, după ce a auzit raportul lor, a dat poruncă prin prefecți ca aceștia să-și strângă lucrurile, deoarece trei zile mai târziu trebuiau să treacă Iordanul. [43] Scularea lui dis-de-dimineață, așadar, nu se referă pur și simplu la întoarcerea lor, ci mai degrabă la emiterea proclamației sale. Când s-au împlinit cele trei zile, prefecții au fost trimiși din nou prin tabără pentru a-i înștiința pe oameni despre modul de trecere. Deși aceste lucruri sunt menționate separat, este ușor să reconstituim firul narațiunii. Dar înainte ca să se fi anunțat public prin ce mijloace avea să deschidă o cale pentru popor, mulțimea răspândită pe malul râului a fost expusă unui anumit grad de confuzie. El ia apoi în considerare râul umflat și ascultarea liniștită care a deosebit această generație de părinții ei. Este adevărat, existau vaduri prin care Iordanul putea fi trecut. Dar apele erau atunci umflate și revărsate, astfel încât puteau împiedica cu ușurință trecerea chiar și a unor oameni fără bagaje. Nu exista, așadar, nicio speranță ca femeile și copiii, împreună cu animalele și restul bagajelor, să poată fi transportați pe malul celălalt. Faptul că, în asemenea împrejurări aparent disperate, ei așteaptă cu calm rezultatul, deși îndoielnic și de neînțeles pentru ei, este un exemplu de ascultare credincioasă, dovedind cât de diferiți erau de părinții lor, care, la cele mai mici prilejuri, cedau tulburării și se ridicau împotriva Domnului și împotriva lui Moise. Această schimbare nu a fost produsă fără lucrarea specială a Duhului Sfânt. Despre cele trei zile de așteptare, Calvin scrie: 2. Și s-a întâmplat după trei zile, etc. Adică trei zile după ce plecarea lor fusese anunțată. Căci ei nu au poposit la mal mai mult de o noapte. Dar, deoarece perioada de trei zile fusese fixată anterior pentru traversare, iar ei nu aveau nicio speranță de a o putea împlini, Iosua îi îndeamnă acum să nu mai țină seama de obstacole și dificultăți și să ia în considerare puterea lui Dumnezeu. Căci, deși forma minunii nu este încă explicată, totuși, când chivotul legământului este adus înainte ca un steag care să călăuzească drumul, era firesc să se înțeleagă că Domnul pregătea ceva neobișnuit. Și, în timp ce sunt ținuți în suspans, credința lor este din nou pusă la încercare printr-o probă serioasă; căci a fost un exemplu de virtute rară să dea ascultare implicită poruncii și astfel să urmeze chivotul, în timp ce ei erau evident neinformați cu privire la rezultat. Aceasta, într-adevăr, este caracteristica specială a credinței: a nu cerceta cu curiozitate ce urmează să facă Domnul, nici a nu disputa cu subtilitate cum poate fi făcut ceea ce El declară, ci a arunca toate grijile noastre anxioase asupra providenței Sale și, știind că puterea Sa, pe care ne putem odihni, este nemărginită, a ridica gândurile noastre deasupra lumii și a îmbrățișa prin credință ceea ce nu putem înțelege prin rațiune.
Considerați

Considerare

Calvin stabilește o legătură teologică între minunea unică și angajamentul lui Dumnezeu de a desăvârși lucrarea mântuirii. Căci Dumnezeu nu părăsește la jumătatea drumului lucrarea mâinilor Sale, lăsând-o schilodită și neterminată. (Psalmul 138:8) Când își conduce poporul spre moștenirea făgăduită, El îi face o trecere uscată, tăind cursul Iordanului. Cât de pervers ar fi fost atunci pentru israeliți să se oprească la acea faptă trecătoare, în loc să se simtă încrezători pentru tot timpul ce va urma, până când stăpânirea liniștită a pământului ar fi fost dobândită de fapt! Să învățăm, așadar, din acest exemplu, să combinăm cu înțelepciune diferitele acte ale bunătății divine legate de mântuirea noastră finală, astfel încât un început fericit să poată hrăni și păstra vie în mințile noastre speranța unei încheieri la fel de fericite. El reflectează mai departe asupra modului în care cunoașterea experiențială susține credința fără a înlocui promisiunea. Când Iosua spune că poporul va cunoaște prezența lui Dumnezeu din minune, el îi mustră indirect pentru neîncrederea lor, deoarece simpla promisiune a lui Dumnezeu ar fi trebuit să fie de ajuns pentru o deplină asigurare, iar credința noastră, dacă nu este întemeiată doar pe această promisiune, trebuie să fie mereu șovăitoare. Dar, deși credința trebuie să se sprijine în mod propriu pe adevărul lui Dumnezeu singur, nu urmează că cunoașterea experiențială nu poate acționa ca un sprijin secundar pentru slăbiciunea ei și nu poate da un ajutor subsidiar pentru întărirea ei. Căci ceea ce Dumnezeu ne promite în cuvânt El pecetluiește prin faptă, și ori de câte ori ne arată manifestări ale harului și puterii Sale, El intenționează ca acestea să fie tot atâtea confirmări ale celor spuse de El și tot atâtea ajutoare menite să înăbușe toate îndoielile noastre.
Răspunde

Răspuns

În ce împrejurări actuale vă cere Dumnezeu să urmați fără a vedea mai întâi calea întreagă? Cum ați putea să vă amintiți și să povestiți în mod intenționat credincioșia trecută a lui Dumnezeu generației următoare? În ce feluri ați putea lăsa lucrarea împlinită a lui Hristos să vă întărească încrederea că El va duce la bun sfârșit orice lucrare bună?
Roagă-te

Rugăciune

O, Dumnezeule suveran, care ai mers înaintea poporului Tău în chivotul legământului și ai oprit apele Iordanului prin cuvântul Tău atotputernic, întărește credința noastră ca să Te urmăm acolo unde ne conduci și să ne odihnim în credincioșia legământului pe care ai jurat-o ai Tăi. Fixează în inimile și casele noastre amintiri durabile ale faptelor Tale puternice, ca copiii noștri să întrebe și să cunoască harul Tău care aduce fiecare făgăduință la împlinirea ei rânduită. Păzește-ne de strădania îngrijorată și fă-ne să nădăjduim doar în Tine, Cel ce sfârșești ceea ce începi. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →