Eterniseed › Curriculum › Ioan
Ioan 11 — cu Matei Henry
Deschidere
Comentariul lui Matei Henry la capitolul 11 din Ioan ne invită într-una dintre cele mai tandre și puternice relatări din Scriptură despre compasiunea și autoritatea lui Hristos. Prin expunerea atentă a lui Henry observăm cum Isus primește vestea bolii lui Lazăr, își amână călătoria și în cele din urmă descoperă slava lui Dumnezeu în fața morții. Această lecție urmează pas cu pas tratamentul lui Henry, permițând perspectivelor sale să ne călăuzească meditația asupra prieteniei cu Hristos, sensului suferinței și speranței învierii. Pe măsură ce parcurgem împreună capitolul, Duhul să ne deschidă inimile pentru a primi atât învățătură cât și mângâiere din aceste cuvinte străvechi.
Citește
Citire
Acordați câteva clipe liniștite pentru a citi integral capitolul 11 din Ioan. Observați mesajul urgent al surorilor, întârzierea deliberată a lui Isus, temerile ucenicilor și momentul culminant de la mormânt. Lăsați narațiunea să se desfășoare fără grabă, permițând fiecărei scene să vorbească. În timp ce citiți, țineți minte temele iubirii, ale timpului și ale slavei pe care Matei Henry le va lumina curând.
Studiu
Henry începe prin a schița structura și scopul general al capitolului.
În acest capitol avem istoria acelei minuni ilustre pe care Hristos a săvârșit-o cu puțin înainte de moartea sa — învierea lui Lazăr la viață, care este consemnată doar de acest evanghelist; căci ceilalți trei se limitează la ceea ce a făcut Hristos în Galileea, unde a locuit mai mult, și abia și-au purtat istoria la Ierusalim până în săptămâna patimilor: pe când memoriile lui Ioan se referă mai ales la ceea ce s-a petrecut la Ierusalim; acest pasaj a fost deci rezervat pentru pana sa. Unii sugerează că, atunci când ceilalți evangheliști au scris, Lazăr era în viață, și nu ar fi convenit nici siguranței sale nici smereniei sale să fie consemnat până acum, când se presupune că era mort. Este consemnat mai pe larg decât oricare altă minune a lui Hristos, nu numai pentru că există multe împrejurări ale ei atât de instructive și minunea în sine este o dovadă atât de mare a misiunii lui Hristos, ci pentru că a fost un semn al ceea ce urma să fie dovada supremă a tuturor — propria înviere a lui Hristos. Aici este, I. Vestea trimisă Domnului nostru Isus despre boala lui Lazăr și primirea acestor vești de către el, ver. 1-16. II. Vizita pe care a făcut-o rudelor lui Lazăr când a auzit de moartea acestuia și primirea vizitei de către ei, ver. 17-32. III. Minunea săvârșită prin învierea lui Lazăr din morți, ver. 33-44. IV. Efectul produs de această minune asupra altora, ver. 45-57.Henry introduce apoi personajele principale și gospodăria lor.
I. O relatare particulară a părților implicate în principal în această istorie, v. 1, 2. 1. Ei locuiau la Betania, un sat nu departe de Ierusalim, unde Hristos obișnuia să poposească atunci când venea la sărbători. Este numit aici orașul Mariei și Martei, adică orașul unde locuiau ele, așa cum Betsaida este numit orașul lui Andrei și Petru, cap. i. 44. Căci nu văd niciun motiv să cred, cum fac unii, că Marta și Maria erau proprietarele orașului, iar ceilalți erau chiriașii lor. 2. Aici era un frate numit Lazăr; numele său ebraic probabil era Eleazar, care, fiind contractat și primind o terminație grecească, devine Lazăr. Poate în perspectiva acestei istorii Mântuitorul nostru a folosit numele de Lazăr în acea pildă în care a intenționat să înfățișeze fericirea celor drepți în sânul lui Avraam imediat după moarte, Luca xvi. 22. 3. Aici erau două surori, Marta și Maria, care par să fi fost gospodinele și să fi administrat treburile familiei, în timp ce poate Lazăr ducea o viață retrasă și se dedica studiului și contemplației. Aici era o familie decentă, fericită, bine orânduită, și o familie cu care Hristos era foarte familiarizat, unde totuși nu era nici soț nici soție (din câte se pare), ci casa era ținută de un frate, iar surorile sale locuind împreună în unitate. 4. Una dintre surori este descrisă în mod deosebit ca fiind acea Maria care a uns pe Domnul cu mir, v. 2. Unii cred că ea era acea femeie despre care citim în Luca vii. 37, 38, care fusese o păcătoasă, o femeie rea. Eu cred mai degrabă că se referă la acea ungere a lui Hristos pe care acest evanghelist o relatează (cap. xii. 3); căci evangheliștii nu se referă niciodată unul la altul, dar Ioan se referă frecvent într-un loc al evangheliei sale la altul. Faptele extraordinare de pietate și devoțiune, care vin dintr-un principiu cinstit de iubire față de Hristos, nu numai că vor găsi acceptare la el, ci vor câștiga reputație în biserică, Mat. xxvi. 13. Aceasta era aceea a cărei frate Lazăr era bolnav; și boala celor pe care îi iubim este necazul nostru. Cu cât avem mai mulți prieteni, cu atât suntem mai des astfel necăjiți prin simpatie; și cu cât le sunt mai dragi, cu atât este mai dureros. Înmulțirea mângâierilor noastre nu este decât înmulțirea grijilor și a crucii noastre.Henry examinează apoi mesajul surorilor și afecțiunea pe care o dezvăluie.
II. Vestea care a fost trimisă Domnului nostru Isus despre boala lui Lazăr, v. 3. Surorile sale știau unde era Isus, departe dincolo de Iordan, și au trimis un mesager special la el, pentru a-l face cunoscut de necazul familiei lor, în care manifestă, 1. Afecțiunea și grija pe care o aveau pentru fratele lor. Deși, probabil, averea lui ar fi venit la ele după moartea lui, totuși doreau cu ardoare viața lui, așa cum se cuvenea. Și-au arătat dragostea față de el acum când era bolnav, căci un frate este născut pentru necaz, și tot așa și o soră. Trebuie să plângem cu prietenii noștri când ei plâng, la fel cum ne bucurăm cu ei când se bucură. 2. Respectul pe care îl aveau față de Domnul Isus, pe care erau dispuse să-l facă cunoscut de toate preocupările lor și, asemenea lui Iefta, să rostească toate cuvintele lor înaintea lui. Deși Dumnezeu cunoaște toate nevoile, durerile și grijile noastre, el le va cunoaște de la noi și este onorat prin faptul că le punem înaintea lui. Mesajul pe care l-au trimis a fost foarte scurt, fără a cere, cu atât mai puțin a prescrie sau a insista, ci doar relatând cazul cu insinuarea tandră a unei rugăminți puternice, Doamne, iată, cel pe care îl iubești este bolnav. Ele nu spun: Cel pe care îl iubim noi, ci cel pe care îl iubești tu. Cele mai mari încurajări ale noastre în rugăciune sunt luate de la Dumnezeu însuși și de la harul său. Ele nu spun: Doamne, iată, cel care te iubește, ci cel pe care îl iubești tu; căci aici este dragostea, nu că noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci că el ne-a iubit pe noi. Dragostea noastră față de el nu merită să fie pomenită, dar a lui față de noi nu poate fi niciodată îndeajuns pomenită. Observă, (1.) Există unii dintre prietenii și urmașii Domnului Isus pentru care el are o bunătate deosebită mai presus de alții. Printre cei doisprezece era unul pe care Isus îl iubea. (2.) Nu este un lucru nou ca cei pe care Hristos îi iubește să fie bolnavi: toate lucrurile vin la fel pentru toți. Bolile trupești îndreaptă stricăciunea și încearcă harurile poporului lui Dumnezeu. (3.) Este o mare mângâiere pentru noi, când suntem bolnavi, să avem în jurul nostru pe cei care se vor ruga pentru noi. (4.) Avem mare încurajare în rugăciunile noastre pentru cei care sunt bolnavi, dacă avem temei să sperăm că sunt astfel de oameni pe care Hristos îi iubește; și avem motiv să iubim și să ne rugăm pentru cei despre care avem motiv să credem că Hristos îi iubește și se îngrijește de ei.Henry continuă să dezvăluie răspunsul lui Hristos la vestea bolii lui Lazăr.
1. El a prevestit evenimentul și deznodământul bolii, și probabil a trimis-o ca mesaj surorilor lui Lazăr prin curier, pentru a le susține în timp ce el întârzia să vină la ele. Două lucruri a prevestit:—
Considerați
Considerare
Henry reflectă asupra scopului mai profund din spatele întârzierii și a slavei care va urma.
2. El a amânat vizitarea pacientului său, v. 5, 6. Ele au pledat: Doamne, este cel pe care îl iubești, și pledoria este admisă (v. 5): Isus o iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. Astfel, cererile credinței sunt ratificate în curtea cerului. Acum, cineva ar crede că ar trebui să urmeze: Când a auzit deci că era bolnav, a făcut toată graba posibilă spre el; dacă le iubea, acum era timpul să arate aceasta grăbindu-se la ele, căci știa că îl așteptau cu nerăbdare. Dar a luat calea contrară pentru a-și arăta dragostea: nu se spune: Le-a iubit și totuși a zăbovit; ci le-a iubit și de aceea a zăbovit; când a auzit că prietenul său era bolnav, în loc să vină în grabă la el, a rămas două zile tot în același loc unde era. (1.) Le-a iubit, adică avea o părere mare despre Marta și Maria, despre înțelepciunea și harul lor, despre credința și răbdarea lor, mai presus de alți ucenici ai săi, și de aceea a amânat venirea la ele, ca să le încerce, ca încercarea lor să se dovedească în cele din urmă spre laudă și cinste. (2.) Le-a iubit, adică intenționa să facă ceva mare și extraordinar pentru ele, să săvârșească o astfel de minune pentru alinarea lor cum nu săvârșise pentru niciunul dintre prietenii săi; și de aceea a amânat venirea la ele, ca Lazăr să fie mort și îngropat înainte de a veni el. Dacă Hristos ar fi venit imediat și ar fi vindecat boala lui Lazăr, nu ar fi făcut mai mult decât a făcut pentru mulți; dacă l-ar fi înviat la viață când era proaspăt mort, nu mai mult decât a făcut pentru unii: dar, amânând atât de mult alinarea lui, a avut ocazia de a face mai mult pentru el decât pentru oricare altul. Observă, Dumnezeu are intenții pline de har chiar și în întârzierile aparente, Isa. liv. 7, 8; xlix. 14, etc. Prietenii lui Hristos din Betania nu erau în afara gândurilor sale, deși, când a auzit de necazul lor, nu s-a grăbit spre ei. Când lucrarea de eliberare, temporală sau spirituală, publică sau personală, rămâne în așteptare, ea nu face decât să aștepte timpul, și totul este frumos la timpul său.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în propria ta viață ai experimentat ceea ce a părut a fi o întârziere din partea Domnului, și cum ar putea perspectiva lui Henry asupra timpului divin să-ți schimbe viziunea?
2. Cum afectează descrierea lui Lazăr ca 'prietenul nostru' felul în care înțelegi relația ta cu Hristos?
3. În ce situație actuală ești invitat să ai încredere că un aparent eșec poate totuși să slujească slavei lui Dumnezeu?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Isuse, Tu, care ești învierea și viața, întărește inimile noastre să se încreadă în timpul Tău suveran chiar când nădejdea pare îngropată și răspunsurile întârzie. Prin Duhul Tău, ajută-ne să credem că lucrezi toate lucrurile spre slava Tatălui și spre binele nostru, chemându-ne din moarte la viață în Tine. Atrage-ne zilnic într-o comuniune mai adâncă cu Tine, ca să ne odihnim în dragostea Ta fie că umblăm în lumină, fie prin valea umbrei. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →