Eterniseed › Curriculum › 1 Corinteni
1 Corinteni 10 — cu Clarke
Deschidere
În spiritul harului wesleyan cald ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Adam Clarke asupra întregii Biblii. Notele răbdătoare ale lui Clarke, saturate de Scriptură, deschid 1 Corinteni 10 cu sensul clar al textului, arătând cum povestea din pustiu a lui Israel încă instruiește pe fiecare credincios care ar dori să umble în sfințenie practică. Cuvintele sale ne invită să primim atât avertismentul cât și promisiunea cu inimi umile, încrezându-ne că același Domn care a condus Israelul antic ne conduce și pe noi.
Citește
Citire
Să citim acum cu glas tare 1 Corinteni capitolul 10, ascultând după Duhul care încă vorbește prin aceste avertismente și îndurări străvechi. Primiți capitolul ca un cuvânt viu care ne cheamă la credincioșie, recunoștință și dragoste unii pentru alții în casa credinței.
Studiu
Clarke începe prin a înfrunta presupunerea distrugătoare că doar rânduielile exterioare asigură sufletul.
N-aș vrea să fiți în neștiință — Se pare că corintenii presupuseseră că faptul de a fi părtași la rânduielile Evangheliei, cum ar fi botezul și Cina Domnului, le-ar asigura mântuirea, cu toate că s-ar fi putut dovedi a fi părtași la ospețele idolatre; atâta vreme, cel puțin, cât considerau un idol a fi nimic în lume.Clarke prezintă apoi privilegiile depline ale lui Israel și căderea lor ca avertisment solemn.
Versetul 5. 1 Corinteni 10:5. Au fost răsturnați în pustiu. — Și totuși TOȚI acești oameni au fost sub nor - TOȚI au trecut prin mare - TOȚI au fost botezați în Moise în nor și în mare - TOȚI au mâncat aceeași hrană duhovnicească - TOȚI au băut aceeași băutură duhovnicească, căci au fost făcuți părtași Stâncii duhovnicești, HRISTOS. Nimic nu poate fi o dovadă mai hotărâtoare decât aceasta că oamenii care au avut fiecare rânduială exterioară și au fost făcuți părtași harului Domnului nostru Isus pot abuza atât de mult de privilegiile lor și pot întrista Duhul lui Dumnezeu încât să cadă din starea lor de har și să piară veșnic. Cei care afirmă neîncetat că acest lucru este cu neputință să se ferească să nu devină ei înșiși, dacă sunt într-o stare de har, prin prea multa lor siguranță, dovezi ale posibilității de a sfârși în fire, deși au început în Duh. Cititorule, adu-ți aminte cine a spus: Nu veți muri negreșit; și adu-ți aminte de relele produse de credința în doctrina sa.Clarke apasă aplicarea personală asupra fiecărei inimi încrezătoare.
Versetul 12. 1 Corinteni 10:12. Cel ce crede că stă — ο δοκων εσταναι. Cel ce stă cu cea mai mare încredere - cel ce are cea mai deplină convingere în propria conștiință că inima lui este dreaptă cu Dumnezeu și că mintea lui este dreaptă în adevăr, să ia seama să nu cadă din credința sa și din starea de sfințenie în care l-a așezat harul lui Dumnezeu. Am arătat deja că verbul δοκειν, pe care îl redăm prin a părea, a crede, a presupune, este folosit de cei mai buni scriitori greci nu pentru a micșora sau slăbi sensul, ci pentru a-l face mai puternic și mai emfatic. Luca 8:18. Într-o stare de încercare totul se poate schimba; cât timp suntem în această viață putem sta sau cădea: starea noastră în credință depinde de unirea noastră cu Dumnezeu; iar aceasta depinde de vegherea noastră la rugăciune și de continuarea de a poseda acea credință care lucrează prin dragoste. Cel mai înalt sfânt de sub cer nu poate sta mai mult decât depinde de Dumnezeu și continuă în ascultarea credinței. Cel ce încetează să facă astfel va cădea în păcat și va dobândi o înțelegere întunecată și o inimă împietrită: și poate continua în această stare până când Dumnezeu va veni să-i ia sufletul. De aceea, cel ce stă cu cea mai mare siguranță să ia seama să nu cadă; nu numai parțial, ci și în chip desăvârșit.
Considerați
Considerare
Clarke încheie cu asigurarea plină de har că Dumnezeu nu îngăduie niciodată o încercare peste puterea pe care El o dă.
Versetul 13. 1 Corinteni 10:13. Ci de felul celor obișnuite omului — ανθρωπινος. Hrisostom a tradus în chip potrivit acest cuvânt ανθρωπινος, τουτεστι μικρος, βραχυς, συμμετρος; adică, mic, scurt, moderat. Ispitirile sau încercările voastre au fost doar neînsemnate în comparație cu cele îndurate de israeliți; ele ar fi putut fi ușor de rezistat și de biruit. În afară de aceasta, Dumnezeu nu va îngădui să fiți încercați peste puterea pe care v-o dă; ci pe măsură ce vine încercarea, El vă va da putere suficientă ca s-o rezistați; pe măsură ce vine încercarea, El vă va face cale de ieșire. Cuvintele sunt foarte remarcabile, ποιησει συν τῳ πειρασμῳ και την εκβασιν, 'El va face, împreună cu ispita, izbăvirea sau calea de ieșire.' Satana nu este niciodată lăsat să ne blocheze calea fără ca providența lui Dumnezeu să facă o cale prin zid. Dumnezeu face întotdeauna o spărtură în fortificația Sa altfel de nebiruit. Dacă un suflet drept ajunge în greutăți și strâmtorări, poate fi sigur că există o cale de ieșire, așa cum a existat o cale de intrare; și că încercarea nu va fi niciodată peste puterea pe care Dumnezeu i-o va da ca s-o poarte.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în viața mea sunt ispitit să mă odihnesc pe privilegiile exterioare mai degrabă decât pe unirea vie cu Hristos?
2. Cum mă mișcă avertismentul că până și cei privilegiați pot cădea la priveghere și rugăciune?
3. În ce încercare prezentă am nevoie să cred că Dumnezeu va face o cale de scăpare?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne plin de har, Îți mulțumim pentru avertismentele clare și promisiunile bogate păstrate pentru noi în Cuvântul Tău. Dă-ne inimi umile care nu presupun niciodată pe îndurările trecute, dar se odihnesc cu încredere în puterea pe care Tu o dai. Păzește-ne de orice idol și de a întrista Duhul Tău. Să umblăm în sfințenie practică, zidind unii pe alții și slăvindu-Te în toate lucrurile. Prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →