Eterniseed › Curriculum › Deuteronomul
Deuteronom 21-22 — cu Matthew Henry
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la Deuteronom 21–22 deschide o fereastră către arhitectura morală atentă a Israelului antic. Reflecțiile sale dezvăluie modul în care legea lui Dumnezeu a abordat vinovăția ascunsă, a protejat pe cei vulnerabili și a susținut ordinea familială. Pe măsură ce ascultăm vocea lui Henry astăzi, descoperim principii care încă modelează inimile și comunitățile. Cuvintele sale ne invită să considerăm dreptatea, mila și sfințenia în viața de zi cu zi. Să ne lase acest studiu să ne apropie de Dumnezeu care dă atât lege cât și har.
Citește
Citire
Acordă acum timp pentru a citi capitolele 21 și 22 din Deuteronom încet și cu rugăciune. Observă instrucțiunile detaliate privind crima nerezolvată, femeile captive, drepturile de moștenire, fiii răzvrătiți și grija față de aproape. Permite textului să trezească atât reverență cât și curiozitate. Pe măsură ce citești, cere Duhului să-ți pregătească inima pentru perspectivele pe care le va aduce Matthew Henry.
Studiu
Henry începe prin a schița cele cinci prevederi principale ale capitolului.
În acest capitol se face prevedere, I. Pentru îndepărtarea vinovăției sângelui din țară, atunci când cel care l-a vărsat a fugit de justiție, ver. 1-9. II. Pentru păstrarea onoarei unei fecioare captive, ver. 10-14. III. Pentru asigurarea dreptului fiului întâi născut, chiar dacă nu era favorit, ver. 15-17. IV. Pentru restrângerea și pedepsirea unui fiu răzvrătit, ver. 18-21. V. Pentru menținerea onoarei trupurilor omenești, care nu trebuie spânzurate în lanțuri, ci îngropate cuviincios, chiar și trupurile celor mai răi răufăcători, ver. 22, 23.Henry examinează apoi ritul solemn pentru crima necunoscută.
Grija fusese luată prin unele legi precedente pentru urmărirea viguroasă și eficientă a unui ucigaș cu premeditare (cap. xix. 11, etc.), punerea la moarte a acestuia fiind îndepărtarea vinovăției sângelui din țară; dar dacă aceasta nu putea fi făcută, ucigașul nefiind descoperit, ei nu trebuie să creadă că țara nu era în niciun pericol de a contracta vreo poluare pentru că nu prin vreo neglijență a lor ucigașul a rămas nepedepsit; nu, aici este prevăzută o mare solemnitate pentru îndepărtarea vinovăției, ca o expresie a spaimei și detestării lor față de acel păcat.Henry se îndreaptă apoi către legea care protejează o femeie captivă.
Prin această lege unui soldat i se permite să se căsătorească cu captiva sa dacă dorește. Din pricina împietririi inimilor lor, Moise le-a dat această permisiune, ca nu cumva, dacă nu li s-ar fi dat libertatea de a se căsători cu astfel de femei, să-și fi luat libertatea de a se întina cu ele, iar prin asemenea nelegiuire tabăra ar fi fost tulburată. Bărbatul se presupune că are deja o soție și că o ia pe aceasta ca soție secundară, cum le numeau evreii. Această îngăduință a dorințelor dezordonate ale oamenilor, în care inimile lor umblau după ochii lor, nu este deloc de acord cu legea lui Hristos, care de aceea în acest aspect, printre altele, depășește cu mult în slavă legea lui Moise. Evanghelia nu permite celui ce are o soție să ia alta, căci de la început nu a fost așa. Evanghelia interzice privirea la o femeie, chiar dacă este frumoasă, ca să o dorești cu poftă, și poruncește mortificarea și lepădarea tuturor dorințelor neregulate, chiar dacă este la fel de neplăcut ca tăierea mâinii drepte; atât de mult religia noastră sfântă, mai mult decât cea a evreilor, înaintează onoarea și susține domnia sufletului asupra trupului, a duhului asupra cărnii, în acord cu descoperirea glorioasă pe care o face despre viață și nemurire și despre nădejdea mai bună.Henry procedează la cazul fiului răzvrătit.
Aici este, I. O lege pentru pedepsirea unui fiu răzvrătit. Având în legea anterioară prevederea ca părinții să nu-și priveze copiii de dreptul lor, era potrivit ca apoi să se prevadă ca copiii să nu retragă onoarea și datoria care se cuvin părinților, căci nu există parțialitate în legea divină. Observă,
Considerați
Considerare
Henry încheie secțiunea prin a examina legile din capitolul 22.
Legile acestui capitol prevăd, I. Pentru păstrarea dragostei și a bunei vecinătăți, în grija vitelor rătăcite sau căzute, ver. 1-4. II. Pentru păstrarea ordinii și a distincției, ca bărbații și femeile să nu poarte hainele unii altora (ver. 5), și ca alte amestecuri inutile să fie evitate, ver. 9-11. III. Pentru păstrarea păsărilor, ver. 6, 7. IV. A vieții, ver. 8. V. A poruncilor, ver. 12. VI. A reputației unei soții abuzate, dacă era nevinovată (ver. 13-19), dar pentru pedeapsa ei dacă era vinovată, ver. 20, 21. VII. Pentru păstrarea castității soțiilor, ver. 22. A fecioarelor logodite (ver. 23-27), sau nelogodite, ver. 28, 29. Și, în sfârșit, împotriva incestului, ver. 30.Henry încheie cu o reflecție finală despre înmormântare și Hristos.
II. O lege pentru îngroparea trupurilor răufăcătorilor care au fost spânzurați, v. 22. Spânzurarea lor de gât până când trupul era mort nu era deloc folosită printre evrei, ca la noi; dar pentru cei care erau uciși cu pietre, dacă era pentru blasfemie sau vreo altă crimă foarte execrabilă, era obișnuit, prin ordinul judecătorilor, să se spânzure trupurile moarte pe un stâlp pentru un timp, ca un spectacol pentru lume, pentru a exprima ignominia crimei și pentru a stârni o mai mare teroare asupra altora, ca ei nu numai să audă și să se teamă, ci să vadă și să se teamă. Acum se prevede aici că, oricât de târziu în zi ar fi fost spânzurați astfel, la apusul soarelui să fie coborâți și îngropați, și să nu fie lăsați să atârne toată noaptea; suficient (spune legea) pentru un astfel de om este această pedeapsă; până aici să meargă, dar nu mai departe. Să fie ascuns răufăcătorul și crima lui în mormânt. Acum, 1. Dumnezeu ar păstra astfel onoarea trupurilor omenești și gingășia față de cei mai răi criminali. Timpul expunerii trupurilor moarte astfel este limitat din același motiv pentru care numărul loviturilor de bici a fost limitat prin altă lege: Ca nu cumva fratele tău să-ți pară vrednic de dispreț. Pedepsirea dincolo de moarte o rezervă Dumnezeu pentru Sine; căci omul, nu mai poate face nimic. Dacă deci spânzurarea răufăcătorilor în lanțuri și expunerea capetelor și a membrelor lor este decentă printre creștini care așteaptă învierea trupului, poate fi poate demn de a fi luat în considerare. 2. Totuși este clar că era ceva ceremonial în aceasta; prin legea lui Moise atingerea unui trup mort era întinată, și de aceea trupurile moarte nu trebuie lăsate spânzurate în țară, pentru că, prin aceeași regulă, aceasta ar întina țara. Dar, 3. Există un motiv dat aici care se referă la Hristos. Cel spânzurat este blestemat de Dumnezeu, adică este cel mai înalt grad de dizgrație și ocară care poate fi făcut unui om, și îl proclamă sub blestemul lui Dumnezeu cât de mult poate orice pedeapsă externă. Cei care îl văd astfel spânzurat între cer și pământ vor concluziona că este părăsit de amândouă și nedemn de niciunul; și de aceea să nu fie spânzurat toată noaptea, căci aceasta ar duce prea departe. Acum apostolul, arătând cum Hristos ne-a răscumpărat de blestemul legii fiind El Însuși făcut blestem pentru noi, ilustrează aceasta comparând marca pusă aici pe cel spânzurat pe un lemn cu moartea lui Hristos, Gal. iii. 13. Moise, prin Duhul, folosește această expresie de a fi blestemat de Dumnezeu, când nu înseamnă altceva decât a fi tratat cu cea mai mare ignominie, ca să poată fi aplicată mai târziu morții lui Hristos, și să arate că în ea El a suportat blestemul legii pentru noi, ceea ce este o mare sporire a iubirii Sale și o mare încurajare a credinței noastre în El. Și (cum observă binecuvântatul episcop Patrick) acest pasaj este aplicat morții lui Hristos, nu numai pentru că El a purtat păcatele noastre și a fost expus rușinii, ca acești răufăcători care erau blestemați de Dumnezeu, ci pentru că El a fost seara coborât de pe lemnul blestemat și îngropat (și aceasta prin grija deosebită a evreilor, cu ochi la această lege, Ioan xix. 31), în semn că acum, vinovăția fiind îndepărtată, legea a fost satisfăcută, ca atunci când răufăcătorul fusese spânzurat până la apusul soarelui; nu mai cerea nimic. Atunci El a încetat să fie blestem, și cei ce erau ai Lui. Și, cum țara lui Israel era curată și curățită când trupul mort era îngropat, tot așa Biserica este spălată și curățită prin satisfacția completă pe care astfel a făcut-o Hristos.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în viața ta ar putea fi nevoie ca vinovăția ascunsă să fie încă adresată înaintea lui Dumnezeu? 2. Cum provoacă protecția legii asupra celor vulnerabili viziunea ta despre dreptate astăzi? 3. În ce feluri poți onora mai bine atât autoritatea cât și mila în propria ta casă?
Roagă-te
Rugăciune
Tată milostiv, Te lăudăm pentru legile drepte din Deuteronom care cheamă poporul Tău să îndepărteze răul din țară, să susțină dreptatea pentru cei nevinovați și să arate milă celor vulnerabili. Prin Duhul Tău, smulge răzvrătirea din inimile noastre și păzește-ne de împietrire, ca să ne alipim de Hristos care a purtat blestemul pentru noi. Modelează-ne să umblăm în curăția și bunătatea Evangheliei Tale până vom vedea Fața Ta. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →