← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Luca

Luca 12 — cu Maclaren

Luca 12Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Astăzi ne cufundăm în comentariul clasic al lui Alexander Maclaren, Expositions of Holy Scripture, despre capitolul 12 din Luca. Acest comentariu venerat ne călăuzește prin învățăturile ascuțite ale lui Isus despre posesiuni, anxietate și încredere deplină în Tatăl. Desfășurarea atentă a textului de către Maclaren ne atrage dincolo de preocupările de suprafață în realitățile mai profunde ale vieții în împărăție. Cuvintele sale continuă să ilumineze contrastul dintre agățarea lumească și libertatea găsită în providența divină. Pe măsură ce ascultăm din nou, aceste perspective antice să ne remodeleze prioritățile și să trezească o încredere proaspătă în grija lui Dumnezeu.
Citește

Citire

Ne întoarcem acum la capitolul al doisprezecelea din Evanghelia după Luca. Acordați un moment de liniște pentru a citi întregul capitol încet, lăsând cuvintele lui Isus să se așeze în inima voastră. Observați avertismentele împotriva lăcomiei și invitațiile blânde la încredere. Lăsați pildele și învățăturile să vorbească direct situațiilor voastre actuale înainte de a explora împreună perspectivele lui Maclaren.
Studiu
Maclaren începe prin a contrasta cuvintele solemne ale lui Isus cu cererea celui care l-a întrerupt. Ce prăpastie între gândurile lui Isus și cele ale acestui întrerupător necuviincios! Domnul nostru vorbise cu solemnitate despre mărturisirea Lui înaintea oamenilor, ajutorul divin ce urma să fie dat și răsplata binecuvântată ce avea să urmeze, iar acest ascultător se gândise tot timpul doar la partea din moștenirea tatălui său, din care considera că fratele său îl înșelase. O asemenea indiferență trebuie să fi aruncat un fior în inima lui Hristos, iar cât de ascuțit a simțit-o se vede în îndepărtarea scurtă și aspră a cererii omului. Însăși forma de adresare îl ține la distanță. 'Omule' este cam cât de rece se poate. Domnul nostru a cunoscut descurajarea de a vedea că cuvintele Sale nu se apropiau de unii dintre ascultătorii Săi și nu aveau putere să le întoarcă gândurile măcar pentru un minut de la obiecte josnice. 'Ce-mi pasă mie de a fi mărturisit înaintea îngerilor sau de Duhul Sfânt care să mă învețe? Ceea ce vreau eu este partea mea din acrii părintești. Un rabin care mă va ajuta la acestea este rabinul pentru mine.' 'Omul cu grebla de gunoi' al lui Ioan Bunyan avea ochii atât de lipiți de pământ și de gunoi încât nu vedea cununa atârnând deasupra lui. Câți dintre noi găsesc timpul predicii o ocazie bună pentru a ne gândi la investiții și afaceri! Maclaren examinează apoi natura subtilă și răspândită a lăcomiei. Dar lăcomia sau agățarea lacomă de tot mai mult bine pământesc își are rădăcinile în noi toți și, dacă nu se face plivirea cea mai stăruitoare, va acoperi întreaga noastră fire. De aceea Isus pune un mare accent în porunca 'Luați seama și păziți-vă', care implică faptul că fără multă 'luare aminte' și cercetare diligentă a noastră – cuvântul original înseamnă 'vedeți' – nu va exista nicio pază împotriva intrării subtile și creșterii rapide a acestui viciu. Putem fi înrobiți de el și să nu bănuim niciodată că suntem. Mai mult, lectura corectă este 'de la toată lăcomia', căci ea are multe forme, în afară de cea mai grosolană, a lăcomiei de bani. Motivul pentru îndemn este oarecum obscur în construcție, dar limpede în înțelesul său general și suficient reprezentat de versiunile Autorizată și Revizuită. Marginea versiunii revizuite dă traducerea literală: 'Nu în abundența unui om constă viața lui, din lucrurile pe care le posedă', asupra căreia putem observa că a doua propoziție trebuie evident completată din prima și că diferența dintre cele două pare să stea în principal în diferența prepozițiilor, 'din' sau 'din afară' în a doua propoziție stând în locul lui 'în' din prima, în timp ce poate exista și o distincție între 'abundență' și 'posesiuni', prima fiind o cantitate superfluă a celor din urmă. Întregul va însemna atunci că viața nu constă în posesiuni, oricât de abundente, nici nu vine din ceva ce ne aparține pur și simplu în mod exterior. Nu ceea ce posedăm, ci ceea ce suntem, este lucrul important. Maclaren se îndreaptă apoi spre pildă însăși și lecțiile ei imediate. Povestea bogatului nebun nu este o pildă în sensul mai restrâns al acestui cuvânt – adică o descriere a unui eveniment sau lucru din sfera naturală, transferat prin analogie în cea spirituală – ci o narațiune imaginară care exemplifică într-un caz concret caracteristicile clasei oamenilor lacomi. Primul punct notat este că bogăția acumulată naște anxietate mai degrabă decât satisfacție. Omul este stânjenit de abundența sa. Necazul de a ști cum să o păstreze este la fel de mare ca munca de a o dobândi, iar bucuria de a o avea este încă în viitor. Mulți oameni bogați sunt mai îngrijorați de valorile lor mobiliare decât erau când își făceau banii. Sunt atât de multe 'pungi cu găuri' încât este la capătul puterilor pentru investiții, iar primul lucru pe care îl caută în ziarul de dimineață este lista acțiunilor, a cărei vedere îi strică adesea micul dejun.
Considerați

Considerare

Maclaren încheie secțiunea arătând spre Tatăl care ne cunoaște nevoile. Dar motivul cel mai înalt dintre toate este păstrat pentru final. Mult din ceea ce precede ar putea fi spus de un om care ar avea doar cea mai rece credință în Providență. Dar marea și binecuvântata credință în Tatăl nostru, Dumnezeu, risipește toată grija anxioasă. Cum am putea fi anxioși dacă știm că avem un Tată în ceruri și că El ne cunoaște nevoile? El recunoaște pretențiile noastre asupra Lui. El a făcut nevoile și va trimite împlinirea. Aceasta este un adevăr larg, care se întinde mult dincolo de simplele nevoi pământești de hrană și îmbrăcăminte. Nevoile mele, în măsura în care Dumnezeu m-a făcut să le simt, sunt profeții ale darurilor lui Dumnezeu. El le-a făcut ca uși prin care va veni și mă va binecuvânta. Cum poate atunci grija anxioasă să tulbure inima care simte prezența Tatălui și știe că goliciunea ei este prilejul pentru darul unei plinătăți divine? Încrederea este singura atitudine rezonabilă pentru un copil al unui astfel de tată. Grija anxioasă este o tăgăduire a dragostei, cunoștinței sau puterii Sale. Maclaren încheie cu sfaturi practice despre folosirea dreaptă a bunurilor pământești. Uneori renunțarea trebuie mai degrabă împlinită prin consacrarea conștiincioasă și folosirea cu rugăciune a bogăției. Aceasta este pentru fiecare om să hotărască pentru sine. Dar ceea ce nu variază este obligația de a așeza împărăția mult deasupra oricărui altceva și de a folosi toată bogăția exterioară, ca slujitori ai lui Hristos, nu pentru lux și autoîmplinire, ci ca în vederea Lui și spre slava Lui. Să nu ne temem de a crede ceea ce Isus și apostolii Săi învață limpede, că bogăția astfel cheltuită aici este adunată în ceruri și că locul unui creștin în viața viitoare depinde, printre alte condiții, de felul în care și-a folosit banii aici.
Răspunde

Răspuns

Unde ar putea lăcomia subtilă să-mi mai modeleze gândurile sau planurile zilnice? Cum mă provoacă chemarea de a căuta mai întâi împărăția îngrijorările mele actuale? În ce mod practic pot folosi ceea ce am pentru a deveni mai bogat față de Dumnezeu în această săptămână?
Roagă-te

Rugăciune

Tată Ceresc, păzește inimile noastre de orice formă de lăcomie și de strădanie neliniștită și învață-ne să ne odihnim în cunoașterea Ta desăvârșită a nevoilor noastre. Prin Duhul Tău, fixează afecțiunile noastre pe căutarea mai întâi a Împărăției Tale, ca să ținem bunurile noastre cu mâini deschise și să trăim în încrederea liniștită care alungă frica. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →