← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Luca

Luca 20 — cu Benson

Luca 20Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
Cu inimile acordate Cuvântului viu, intrăm în lecția acestei zile prin Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament. Expunerea măsurată a lui Benson asupra Luca 20 ne călăuzește în timp ce Hristos confruntă conducătorii, scribii și saducheii cu înțelepciune cerească. Duhul care a inspirat evanghelistul să ne deschidă înțelegerea, ca să primim atât avertisment cât și speranță din aceste întâlniri sacre.
Citește

Citire

Să citim acum Luca capitolul 20 în întregime, ascultând glasul Domnului care vorbește cu autoritate, descoperă motive ascunse și dezvăluie viața care biruiește moartea. Să ne oprim după fiecare secțiune pentru ca narațiunea să se așeze în inimă înainte de a ne întoarce la comentariul credincios al lui Benson.
Studiu
Benson începe prin a expune provocarea conducătorilor la adresa autorității lui Hristos. Versetele 1-8. Luca 20:1-8. Și într-una din acele zile, preoții cei mai de seamă, scribii și bătrânii, adică unii dintre primii bărbați ai națiunii, au venit, prin hotărârea sinedriului, la Isus și au zis: Spune-ne cu ce autoritate, etc. Vezi la Matei 21:23-27 și Marcu 11:27-33. Apoi dezvăluie parabola viei și avertismentul ei solemn. Versetele 9-19. Luca 20:9-19. Un om a sădit o vie, etc. Vezi acest paragraf explicat la Matei 21:33-46 și Marcu 12:1-12. Și a plecat într-o țară îndepărtată pentru mult timp. A fost mult timp de la intrarea israeliților în Canaan până la nașterea lui Hristos. El va nimici pe acei viticultori. Probabil a arătat spre scribi, preoții cei mai de seamă și bătrâni, care au admis: El va nimici cu cruzime pe acei oameni răi, Matei 21:41, dar nu au putut suferi ca aceasta să fie aplicată lor înșiși. Ei ar fi putut însemna și: Dumnezeu să ne ferească să fim vinovați de o astfel de crimă precum pare să ne învinuiască parabola ta, anume respingerea și uciderea moștenitorului. Mântuitorul nostru înseamnă: Dar totuși o veți face, după cum este profețit despre voi. El s-a uitat la ei pentru a le ascuți atenția. Despre înviere, Benson explică răspunsul Domnului către saduchei. Versetele 27-40. Luca 20:27-40. Atunci au venit la El unii dintre saduchei. Aceste versete sunt explicate pe larg la Matei 22:23-33 și Marcu 12:18-26. Copiii acestei lumi, locuitorii pământului, se căsătoresc și sunt dați în căsătorie, fiind toți supuși legii mortalității, astfel încât specia are nevoie să fie mereu reînnoită. Dar cei care obțin acea lume, lumea în care intră sufletele sfinte la moarte, anume paradisul, și învierea din morți, trebuie observat că Domnul nostru, potrivit stilului evreiesc al acelei perioade, numește înviere doar ceea ce este o înviere spre slavă. Ei sunt copiii lui Dumnezeu într-un sens mai eminent când învie din nou, primind atunci acea manifestare publică a înfierii lor, menționată în Romani 8:23, răscumpărarea trupului lor. Că morții învie, chiar și Moise, la fel ca și ceilalți profeți, a arătat când cheamă, etc.
Considerați

Considerare

Benson subliniază implicația decisivă că toți credincioșii trăiesc pentru Dumnezeu. Adică, când redă cuvintele pe care Dumnezeu le-a rostit despre Sine: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, etc. Nu se poate spune în mod propriu că Dumnezeu este Dumnezeul vreunuia care a pierit cu totul. El nu este un Dumnezeu al morților, etc. Sau, după cum poate fi redat în mod propriu acest pasaj: Nu există un Dumnezeu al morților, ci al celor vii. Adică, termenul Dumnezeu implică o relație care nu poate subzista între El și morți, care, în sensul saducheilor, sunt duhuri stinse, care nu puteau nici să I se închine, nici să primească bine de la El. Căci toți trăiesc pentru El. Toți cei care Îl au ca Dumnezeu al lor trăiesc pentru El și se bucură de El. Această propoziție nu este un argument pentru ceea ce a precedat, ci însăși propoziția care trebuia dovedită. Iar consecința este în mod evident justă. El încheie notând tăcerea scribilor și întrebarea continuă care urmează. Căci, deoarece toți credincioșii sunt copiii lui Avraam, iar făgăduința dumnezeiască de a fi Dumnezeu pentru el și sămânța lui le este transmisă, aceasta implică existența și fericirea lor continuă într-o stare viitoare, la fel de mult ca și pe a lui Avraam. Și deoarece trupul este o parte esențială a omului, implică atât învierea lui, cât și pe a lor, și astfel răstoarnă întreaga schemă a doctrinei saducheene. Ei nu au îndrăznit să-I pună nicio întrebare. Saducheii nu au îndrăznit. Unul dintre scribi a făcut-o îndată după aceea.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în viața mea sunt ispitit să pun la îndoială autoritatea Domnului în loc să mă supun ei? 2. Cum modelează făgăduința învierii felul în care privesc atât suferința, cât și datoria zilnică? 3. În ce locuri ascunse ar putea mândria sau ipocrizia să caute încă să stăpânească inima mea?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, care ai răspuns fiecărei curse cu înțelepciune cerească, dă-ne același Duh al adevărului. Lasă desfășurarea atentă a acestui capitol de către Benson să pătrundă adânc în sufletele noastre, ca să umblăm în ascultare smerită, să prețuim speranța învierii și să trăim mereu pentru Tine. Ferește-ne de ipocrizia pe care ai mustrat-o și umple-ne cu îndrăzneala primilor Tăi ucenici. Prin Hristos, Domnul nostru înviat, Amin.

Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →