← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 149-150 — cu Ioan Calvin

Psalmii 149-150Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Expunerea atentă a lui Ioan Calvin asupra psalmilor finali ne atrage în inima închinării care izvorăște din poporul legământului lui Dumnezeu. În aceste capitole de încheiere, reformatorul arată cum lauda nu este niciodată o simplă formalitate, ci răspunsul potrivit la eliberarea divină și la domnia suverană. Ascultând perspectivele sale asupra Psalmilor 149 și 150, suntem invitați să redescoperim bucuria și reverența care au marcat cântările lui Israel. Cuvintele lui Calvin continuă să întărească credincioșii care doresc să ofere lui Dumnezeu închinarea pe care El o merită în orice circumstanță. Lăsați comentariul său să ne ghideze meditația de astăzi.
Citește

Citire

Ne întoarcem acum la paginile de încheiere ale Psaltirii. Citiți Psalmii 149 și 150 cu încetineală, lăsând chemările repetate la laudă și viziunea poporului lui Dumnezeu înarmat cu cântare să vă modeleze inima. Observați mișcarea de la cântarea nouă a celor răscumpărați la chemarea universală ca orice făptură care respiră să se alăture corului. Lăsați textul să vă pregătească pentru expunerea lui Calvin.
Studiu
Calvin începe prin a examina chemarea de a cânta o cântare nouă. 1. Cântați Domnului o cântare nouă. Această introducere dovedește ceea ce am spus mai înainte, că îndemnul dat acum se adresează numai poporului lui Dumnezeu; căci bunătatea deosebită care li se întinde în mod special lor oferă materie mai amplă de laudă. Conjectura probabilă este că Psalmul a fost compus în vremea când poporul începuse să se bucure sau după ce se întorsese în țara lor natală din robia babiloniană. Vom vedea din context că se dă o făgăduință de refacere din starea lor ruinată. Obiectul, cred, al psalmistului este să-i încurajeze să aștepte eliberarea deplină și completă, al cărei preludiu fusese dat brusc și neașteptat prin îngăduința de a se întoarce. Cum Biserica nu a fost refăcută pe deplin deodată, ci cu greutate și numai după o lungă perioadă a fost adusă la o stare de vigoare, o mângâiere ca aceasta era mult necesară. Duhul lui Dumnezeu ar fi oferit de asemenea un remediu pentru relele care urmau să izbucnească mai târziu; căci Biserica abia începuse să respire când a fost din nou hărțuită cu felurite rele și asuprită de tirania crudă a lui Antioh, care a fost urmată de o împrăștiere înfricoșătoare. Psalmistul avea deci un motiv bun să insufle celor evlavioși să aștepte împlinirea deplină a îndurării lui Dumnezeu, ca să fie convinși de ocrotirea divină până în vremea când Mesia avea să se ridice și să adune tot Israelul. El numește aceasta o cântare nouă, cum am observat și în altă parte, pentru a o deosebi de acelea cu care sfinții laudă în mod obișnuit și zilnic pe Dumnezeu, căci lauda este exercițiul lor continuu. Urmează că el vorbește despre un beneficiu rar și neobișnuit, care cere mulțumire deosebită și aparte. Și sunt înclinat să cred că oricine ar fi fost autorul Psalmului, el face aluzie la acel pasaj din Isaia (Isaia 42:10): 'Cântați Domnului o cântare nouă', când vorbește despre viitoarea refacere a Bisericii și despre împărăția veșnică a lui Hristos. În a doua parte a versetului este implicată o făgăduință. Căci deși el continuă să îndemne poporul Domnului să cânte laudele lui Dumnezeu împreună, el sugerează odată cu aceasta că Biserica s-ar uni din nou într-un singur trup, ca să celebreze laudele lui Dumnezeu în adunarea solemnă. Știm că israeliții erau atât de risipiți, încât cântările sfinte au încetat să mai fie cântate, după cum se plâng în altă parte că li se cere să cânte — El continuă prin a dezvolta chemarea adresată lui Israel de a se bucura în Făcătorul său. 2. Să se bucure Israel în Făcătorul său. El insistă asupra aceluiași punct, ca poporul Domnului să rămână ferm convins că familia lor nu a fost aleasă în zadar dintre celelalte popoare ale lumii, ci că Dumnezeu va fi mindful de legământul Său și nu va îngădui ca îndurările pe care le-a întins asupra lor să eșueze sau să se stingă. Deși fuseseră temporar lipsiți de moștenirea țării Canaanului, care era chezășia înfierii lor, psalmistul Îl numește pe Dumnezeu Făcătorul lor și regele fiilor Sionului, ca să le amintească faptul că atunci când au fost adoptați la o preeminență deasupra altor neamuri, aceasta a fost o specie de creație nouă. Astfel, în Psalmul 45:6, israeliții sunt numiți 'lucrarea mâinilor lui Dumnezeu', nu doar pentru că au fost creați de El ca ceilalți oameni, ci pentru că i-a format din nou și i-a distins cu o cinste nouă, aceea de a fi despărțiți de întreaga rasă umană. Numele de rege are o semnificație mai largă, arătând că, așa cum acest popor a fost la început format de Dumnezeu, tot așa a fost cu scopul ca ei să fie mereu guvernați de puterea Sa. Instrumentele muzicale pe care le menționează erau specifice acestei copilării a Bisericii și nu ar trebui să imităm în mod nechibzuit o practică care a fost intenționată doar pentru poporul antic al lui Dumnezeu. Dar psalmistul confirmă ceea ce a fost deja menționat, că adunările lor religioase care fuseseră pentru o vreme întrerupte aveau să fie curând restabilite și că ei aveau să cheme numele Domnului în ordinea cuvenită a închinării Sale. Trecând la capitolul 150, Calvin începe expunerea sa despre laudă în sanctuar. 1. Lăudați pe Dumnezeu în sanctuarul Său. Acest psalm în general recomandă închinarea spirituală a lui Dumnezeu, care constă în jertfe de laudă. Prin sanctuar nu există nicio îndoială că aici se înțelege cerul, cum este adesea cazul în altă parte. A doua parte este exegetică, căci același lucru este repetat. Dar în loc de sanctuar citim rqy, rekia, adică întinderea cerului, căreia i se adaugă epitetul de putere, pentru că acolo avem o dovadă a puterii de neegalat a lui Dumnezeu, astfel încât nu putem privi spre ceruri fără să fim pierduți în admirație. Cât despre interpretarea pe care o dau unii — Lăudați pe Dumnezeu, voi îngeri care locuiți în ceruri și voi oameni care locuiți sub întindere — ea este forțată și nenaturală; căci psalmistul, pentru a trezi pe oamenii care devin leneși în laudele lui Dumnezeu, le poruncește să-și ridice ochii spre sanctuarul ceresc. Ca maiestatea lui Dumnezeu să fie cuvenit venerată, psalmistul Îl reprezintă pe El prezidând pe tronul Său în ceruri; și el dezvoltă același adevăr în al doilea verset, celebrând puterea și măreția Sa, pe care le-a adus sub atenția noastră în ceruri, care sunt o oglindă în care ele pot fi văzute. Dacă vrem ca mințile noastre să fie aprinse, atunci, să ne angajăm în acest serviciu religios, să medităm asupra puterii și măreției Sale, care vor risipi repede orice astfel de insensibilitate. Deși mințile noastre nu pot cuprinde niciodată această imensitate, simplul gust al ei ne va afecta profund. Și Dumnezeu nu va respinge astfel de laude pe care le oferim potrivit capacității noastre.
Considerați

Considerare

Calvin încheie prin a extinde chemarea la toți cei care respiră. 6. Orice respiră, etc. Cum cuvântul nsmh, neshamah, înseamnă suflare sau suflare și orice este animat sau respiră, cuvintele pot fi extinse la orice fel de făpturi vii, cum am văzut în psalmii precedenți că declararea laudelor lui Dumnezeu este atribuită chiar și lucrurilor lipsite de inteligență. Dar cum oamenii exclusiv sunt adesea înțeleși sub numele de 'carne', tot așa putem presupune foarte bine că cuvintele se referă aici la oameni, care, deși au suflare vitală în comun cu creația brută, obțin prin distincție numele de respirând, ca de făpturi vii. Sunt condus să cred aceasta din următorul motiv: Până acum psalmistul s-a adresat în îndemnurile sale poporului care era familiarizat cu ceremoniile sub lege, acum se întoarce la oamenii în general, sugerând tacit că vine o vreme când aceleași cântări, care atunci se auzeau doar în Iudeea, aveau să răsune în fiecare colț al globului. Și în această profeție am fost uniți în aceeași simfonie cu evreii, ca să ne închinăm lui Dumnezeu cu jertfe constante de laudă, până când, fiind adunați în împărăția cerurilor, vom cânta cu îngerii aleși un aleluia veșnic.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața voastră vă invită Dumnezeu la o cântare nouă de laudă? Cum vă întărește amintirea domniei Sale peste poporul Său închinarea voastră? Cum ar arăta ca fiecare suflare pe care o luați să devină o jertfă de laudă?
Roagă-te

Rugăciune

O Doamne, Făcătorul și Împăratul nostru, prin harul Tău suveran, formează în noi cântarea cea nouă care să celebreze îndurarea legământului Tău și domnia Ta dreaptă. Învață-ne să ne bucurăm numai în Tine cu fiecare suflare și instrument al vieților noastre, până când ni se alăturăm corului veșnic înaintea Tronului Tău. Prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru, Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →