Eterniseed › Curriculum › Baruh
El a apărut pe pământ: Înțelepciunea și Întruparea Unuia-Născut (Baruh 3-4)
Deschidere
Ajungem acum la giuvaierul cărții lui Baruh. Rugăciunea unui popor în exil lasă loc unui mare imn — un imn despre Înțelepciune: unde se află ea, cine o posedă și de ce a intrat Israel în robie. Răspunsul este adunat într-o singură acuzare întristată: 'Tu ai părăsit izvorul înțelepciunii.' Israel a părăsit izvorul apei vii și a căutat-o printre înțelepții și puternicii neamurilor — și niciunul dintre ei nu o avea. Apoi, pe măsură ce imnul se înalță, își ridică ochii mai sus decât orice neam sau comoară, până când ajunge la o singură linie uimitoare pe care Teodoret o va citi ca inima întregii profeții: 'După acestea El a apărut pe pământ și a locuit printre oameni.' Fericitul Teodoret al Cirului, episcopul antiohian cumpătat care cântărește fiecare cuvânt, aude în acea linie Întruparea Unuia-Născut — Însuși Creatorul, izvorul înțelepciunii, coborât să locuiască printre noi. Să citim acest imn împreună cu el, încet, căci ne poartă din exil până la Betleem.
Citește
Citire
Citiți cu glas tare Baruh 3, de la strigătul sufletului în strâmtorare până la minunea versetului final. Observați mișcarea. Mai întâi rugăciunea: 'sufletul în strâmtorare și duhul în deznădejde strigă către Tine', mărturisind păcatul și cerând milă. Apoi răspunsul dumnezeiesc se întoarce să învețe: 'Ascultă, Israele, poruncile vieții.' Apoi întrebările căutătoare — 'Cine a aflat locul ei?' 'Cine s-a suit la cer și a luat-o?' — pe măsură ce imnul cercetează printre prinții neamurilor, adunătorii de argint și aur, cei vestiți din vechime, și află că niciunul dintre ei nu a cunoscut calea Înțelepciunii. Apoi întoarcerea: 'Acesta este Dumnezeul nostru; altul nu va fi socotit alături de El', Creatorul care a dat Înțelepciunea 'lui Iacob, slujitorul Său, și lui Israel, cel iubit al Său.' Și apoi, chiar la sfârșit, linia de ținut mai presus de toate celelalte: 'După acestea El a apărut pe pământ și a locuit printre oameni.' Citiți-o ca pe culmea ce este.
Studiu
Teodoret citește întregul imn ca pe un singur argument: Înțelepciunea nu se află mergând în afară către neamuri, bogați sau isteți, ci numai de la Dumnezeu care a dat-o lui Israel. Exilul însuși, spune el, a venit din părăsirea ei. Israel s-a făcut 'autorul răului de față', căci
se cuvenea să folosești ca îndrumător legea pe care ți-o adusese izvorul înțelepciunii, dar tu ai urmat raționamente deșarte. Așa că imnul trimite pe căutător să cerceteze — și unul câte unul, cei mari ai pământului ies goi. Prinții care stăpâneau peste fiare și păsări, oamenii care adunaseră argint și aur, uriașii vestiți din vechime: niciunul nu i-a aflat calea. Chiar când imnul strigă 'cât de mare este casa lui Dumnezeu', Teodoret ne păzește să o micșorăm la piatră și lemn. Nu socoti că este clădirea lui Solomon, avertizează el;
templul lui Dumnezeu este peste măsură de mare și nemăsurat, și într-adevăr nestricăcios, căci nu are sfârșit. Întreaga cercetare a neamurilor, învață el, este pusă ca să arate grija deosebită a lui Dumnezeu pentru Israel — că
i-a preferat mai presus de toate neamurile, și numai lor le-a dat legea scrisă, și a pus profeți peste ei, și i-a socotit vrednici de toată grija; și după aceea, făcându-se om, a venit la ei. Deja, înainte de culme, Teodoret a auzit pașii Întrupării în logica imnului.
Considerați
Considerare
Acum imnul răspunde propriei întrebări mari. Cine posedă Înțelepciunea? 'Acesta este Dumnezeul nostru', declară el — Creatorul și cârmuitorul tuturor lucrurilor — și 'altul nu va fi socotit alături de El.' Teodoret nu ne va lăsa să citim greșit nici aceasta; versetul nu pune Fiul împotriva Tatălui, ci exclude zeii falși ai neamurilor:
El nu face o comparație între Fiul și Tatăl, ci îi alungă pe cei numiți zei. Și apoi vine darul, numit cu cinste duioasă față de Israel: Dumnezeu 'i-a dat-o lui Iacob, slujitorul Său, și lui Israel, cel iubit al Său.' Ce este această Înțelepciune dată lui Israel? Teodoret răspunde limpede:
Învățătura cunoașterii lui Dumnezeu, legea dată prin Moise. Înțelepciunea a fost mai întâi legea, încredințată poporului pe care Dumnezeu l-a iubit. Și apoi ultimul verset al capitolului — giuvaierul din giuvaier: 'După acestea El a apărut pe pământ și a locuit printre oameni.' Aici pana cumpătată a lui Teodoret devine luminoasă:
Cuvântul ne-a arătat limpede întruparea Unuia-Născut și că El însuși este Creatorul tuturor lucrurilor și izvorul înțelepciunii. Izvorul pe care Israel l-a părăsit a coborât în persoană să locuiască printre oameni. Și ca nu cumva cineva să răstălmăcească Proverbul 'Domnul m-a creat la începutul căilor Sale' într-o tăgăduire a dumnezeirii veșnice a Fiului — cum au făcut arienii — Teodoret păzește taina cu precizie:
Căci nu Dumnezeu Cuvântul spune acele lucruri, ci înțelepciunea lui Dumnezeu Cuvântul, zidită de El. Creatorul nu este creat; este omenirea pe care El a zidit-o și și-a asumat-o cea care vorbește despre a fi făcută.
Răspunde
Răspuns
Baruh nu se oprește la Întrupare; ne arată cum să trăim în lumina ei. 'Aceasta este cartea poruncilor lui Dumnezeu', continuă imnul — și Teodoret o citește despre legea acum deschisă și împlinită,
dată prin întruparea Unuia-Născut Fiu al lui Dumnezeu. Înțelepciunea, deci, nu este abstractă; este 'legea care rămâne veșnic', poruncile de ținut cu tărie: 'toți cei ce o țin cu tărie sunt spre viață.' Apoi imnul se întoarce spre mângâiere. Ierusalimului i se dă glas de mamă, plângându-și copiii exilați — 'Am fost pustiită din pricina păcatelor copiilor mei' — totuși făgăduindu-și ajutorul lui Dumnezeu și așteptând întoarcerea lor. Și către ea, în durerea ei, vine mângâierea: 'Îndrăznește, Ierusalime; Cel ce te-a numit te va mângâia.' Teodoret apasă duioșia ei:
Cel ce ți-a dat numele îți va schimba nenorocirea — adică, Creatorul tău, care te-a preferat mai presus de orice cetate. Așa să fie răspunsul nostru: să ne întoarcem la izvorul pe care îl părăsim atât de lesne, bând iarăși din Înțelepciunea care a apărut pe pământ și a locuit printre oameni; să ținem cu tărie poruncile care duc la viață; și să îndrăznim ca Ierusalimul, încrezându-ne că Dumnezeu care ne-a numit nu ne va lăsa pustiiți, ci va preface jalea noastră în bucurie.
Roagă-te
Rugăciune
O Hristoase Dumnezeul nostru, Înțelepciunea cea veșnică a Tatălui, Care Te-ai arătat pe pământ și ai locuit între oameni, dăruindu-ne legea care rămâne în veci: întoarce inimile noastre de la orice cisternă spartă și atrage-ne la izvorul apei celei vii, Care ești Tu Însuți. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu și ale tuturor sfinților, mântuiește-ne pe noi, cei ce chemăm numele Tău cel sfânt. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →