← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ezechiel

Heruvimul Uns Care a Căzut: Prințul Tirului și Mândria lui Lucifer

Ezechiel 27-28Comentariu la Vechiul Testament al Fericitului Teodoret al Cirului (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed)22 min
Deschidere
Capitolul douăzeci și opt este unul dintre locurile adânci ale Scripturii. Cuvântul este adresat prințului Tirului, care în prosperitatea sa a zis: 'Sunt un zeu, stau în scaunul lui Dumnezeu' — și apoi, într-o a doua profeție, limbajul se înalță dincolo de orice rege muritor: 'Tu erai pecetea asemănării, plin de înțelepciune… tu erai în Eden, grădina lui Dumnezeu… tu erai heruvimul uns care acoperea… tu erai desăvârșit în căile tale din ziua în care ai fost creat, până când s-a găsit nelegiuire în tine.' Fericitul Teodoret din Cir citește împreună cu întreaga Biserică Răsăriteană: unele dintre aceste cuvinte pot fi întinse să se potrivească regelui vizibil, dar plinătatea lor se potrivește doar prințului nevăzut din spatele lui — diavolul, cel dintâi și cel mai mare dintre cei mândri, heruvimul uns care a căzut. Aici este arhetipul a tot mândria: o făptură fără prihană și glorioasă prin dar, care nu s-a mulțumit cu înțelepciunea și cinstea date ei, ci a dorit să fie Dumnezeu și astfel a fost aruncată jos. Și mai întâi, înainte de tot bocetul, Teodoret ne învață cum pedepsește Dumnezeu — nu în dușmănie, ci în milostivire, poruncind chiar profetului să plângă peste cetatea pe care trebuie s-o rănească.
Citește
Citește Ezechiel 27–28 — bocetul peste Tir, 'desăvârșită în frumusețe' în inima mărilor, marele negustor al popoarelor, împodobită de fiecare națiune cu cedru și pânză subțire, argint și fier, cai și mirodenii și sufletele oamenilor — și apoi 'zdrobită în adâncurile apelor', marinarii și negustorii ei căzuți, insulele înmărmurite. Apoi capitolul douăzeci și opt: prințul Tirului, 'pentru că inima ta s-a înălțat și ai zis: Sunt un zeu'; răspunsul: 'totuși tu ești om și nu Dumnezeu'; 'ești mai înțelept decât Daniel?' Și al doilea bocet: 'Tu erai pecetea asemănării, plin de înțelepciune și cunună de frumusețe; tu erai în desfătarea raiului lui Dumnezeu… tu erai heruvimul uns care acoperea… tu erai desăvârșit în căile tale din ziua în care ai fost creat, până când s-a găsit nelegiuire în tine… de aceea te voi arunca la pământ'; și cuvântul către Sidon, vecina ei.
Studiu

Studiază

Înainte de osândă, Teodoret se oprește asupra unui lucru gingaș: Dumnezeu poruncește profetului să ridice un *bocet* peste cetatea pe care urmează s-o lovească. Din aceasta el trage întreaga rânduială a dreptății dumnezeiești — că chiar atunci când Dumnezeu pedepsește, o face nu în mânie, ci în milă, învățându-ne să facem la fel: să facem aceasta nu cu vreo dușmănie sau ură, ci cu milostivire și cu cea mai adâncă împreună-pătimire. Apoi prințul Tirului stă înainte, umflat de singurul păcat care este cel mai rău dintre toate. Teodoret nu ezită să-l numească pe cel dintâi dintre vicii: Orice formă de păcat este urâcioasă, dar mândria este cea mai urâcioasă dintre toate. Căci omul mândru se pune în locul lui Dumnezeu; și regele vizibil al Tirului, privind la marea sa prosperitate, a îndrăznit să se socotească dumnezeiesc. Totuși cuvintele profetului, arată Teodoret, trec dincolo de om — căci în spatele prințului vizibil stă cel nevăzut care a învățat întâi această nebunie, diavolul care 'a căzut în acea nebunie și, înfuriat, s-a numit pe sine dumnezeu'. Profeția împotriva regelui Tirului este totodată, și mai cu adevărat, demascarea lui Satan.
Considerați

Cugetă

Acum limbajul se înalță spre Eden, și Teodoret îl urmează până la singurul său subiect adevărat. 'Tu erai în grădina lui Dumnezeu… heruvimul uns… desăvârșit din ziua în care ai fost creat, până când s-a găsit nelegiuire în tine' — acestea, spune el, nu pot aparține unui rege fenician care nu a pus niciodată piciorul în rai; ele vorbesc despre marele duh care a fost glorios prin creație și bun înainte de cădere: Căci așa era diavolul înainte de cădere. Ceea ce l-a nimicit a fost singurul păcat al prințului Tirului, mărit până la obârșia sa — nu lipsa, ci refuzul unei făpturi de a rămâne făptură: Căci, nemulțumindu-te cu înțelepciunea și autoritatea date ție, ci dorind lucruri mai mari, te-ai umplut de nelegiuire și ai primit rănile păcatului. Astfel heruvimul uns și-a prefăcut însăși sfințenia în negustorie și a pângărit-o: el însuși a pângărit sfântul locaș făcând un negoț rău și, dorind mai mult, a căzut de la ceea ce i se dăduse; și aceasta a pregătit-o și pentru om să sufere. Dar profeția nu se sfârșește în triumful lui, ci în ruina lui, împlinită de Hristos. Balaurul care visa la stăpânire este răsturnat de Mântuitor și călcat de cei smeriți: diavolul, care a gândit să stăpânească lumea locuită, a fost răsturnat de Dumnezeu și Mântuitorul nostru și este călcat de cei evlavioși ca pe cenușă. Aici este mângâierea ascunsă în osândă: arhetipul a tot mândria a căzut deja, și sfinții își pun picioarele pe el.
Răspunde
Privește îndelung la prințul Tirului, căci păcatul lui este cel mai vechi și mai apropiat dintre toate. Mândria este 'cea mai urâcioasă' tocmai pentru că poartă chipul slavei: ea crește nu în eșecurile noastre, ci în darurile noastre, șoptind că ceea ce ni s-a dat noi înșine am făcut și că ne putem pune inimile ca inima lui Dumnezeu. Heruvimul uns a avut totul — înțelepciune, frumusețe, un loc printre pietrele de foc — și a pierdut totul dorind mai mult decât i s-a dat. Păzește-te, deci, de nemulțumirea care disprețuiește măsura ta și întinde mâna după ceea ce nu este al tău. Și lasă felul dreptății lui Dumnezeu să-ți modeleze pe al tău: când trebuie să îndrepți sau să înfrunți, fă-o așa cum a poruncit Dumnezeu profetului Său — 'nu cu vreo dușmănie sau ură, ci cu milostivire', plângând chiar și când rănești. În cele din urmă, ia-ți inima. Marele vrăjmaș care a învățat neamul omenesc să apuce la dumnezeire nu este o putere neînvinsă; el a fost 'răsturnat de Dumnezeu și Mântuitorul nostru' și este 'călcat de cei evlavioși ca pe cenușă'. Smerește-te sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, și cel mândru care a căzut din cer cade și sub picioarele tale.
Roagă-te
Doamne Dumnezeul nostru, înaintea căruia a căzut heruvimul uns când s-a găsit nelegiuire în el: izbăvește-mă de mândrie, cel mai urâcios dintre toate păcatele, care crește chiar în darurile Tale și ar vrea să-mi pună inima în locul inimii Tale. Am fost făcut glorios prin dărnicia Ta și nu am nimic ce nu am primit; să nu mă numesc niciodată, ca prințul Tirului, pe mine însumi dumnezeu, nici, nemulțumit de măsura dată mie, să doresc lucruri mai mari și astfel să mă umplu de nelegiuire. Fă-mă mulțumit să fiu făptură înaintea Făcătorului meu. Și când trebuie să mustru pe altul, dă-mi milostivirea Ta, ca să îndrept nu în dușmănie, ci în împreună-pătimire, plângând chiar și când avertizez. Calcă sub picioarele mele pe vrăjmașul cel mândru care a căzut din cer și a învățat neamul omenesc să apuce la dumnezeire, căci el a fost deja răsturnat de Tine, Dumnezeul și Mântuitorul nostru, și călcat ca pe cenușă de cei smeriți. Ție, Hristoase, cu Tatăl și cu Duhul cel prea-sfânt, fie slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Comentariu la Vechiul Testament al Fericitului Teodoret al Cirului (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →