← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Plângerile lui Ieremia

Plângerile 3 — cu Simeon

Plângerile lui Ieremia 3Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În cadențele măsurate ale căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a expunerii anglicane modelate de meditația răbdătoare asupra Sfintei Scripturi. Pentru al treilea capitol al Plângerilor Simeon dezvăluie privirea disciplinată a sfântului asupra aflicțiunii, urmărind cum mila, credincioșia legământului și așteptarea umilă formează împreună sufletul pentru slavă. Cuvintele sale, extrase din îndelungata convorbire cu profetul plângător, ne invită să primim încercarea nu ca o severitate aleatorie, ci ca școala rânduită a harului.
Citește

Citire

Să auzim acum porțiunea rânduită. Cu atenție liniștită citim Plângerile capitolul trei, îngăduind versetelor măsurate să se așeze în inimă. Același Duh care l-a călăuzit pe profet și mai târziu l-a instruit pe Simeon să ne dăruiască urechi ca să auzim și voință ca să ascultăm ce a vorbit Domnul prin slujitorul său.
Studiu
Simeon începe prin a așeza aflicțiunea sfântului alături de mulțimea îndurărilor încă înnoite în fiecare dimineață. Dar ce lecții sublime ne învață el în cuvintele pe care tocmai le-am citit! Cu adevărat putem vedea în aceste cuvinte, I. Privirile unui sfânt sub aflicțiune — Un om nedisciplinat în școala aflicțiunii își rumegă necazurile și astfel își tulbură mult propriul suflet. Dar un om învățat de Dumnezeu va avea mintea ocupată cu totul altfel. El se va bucura mai degrabă contemplând, 1. Ușurința aflicțiunii sale, în comparație cu meritele sale — [Cine, aducându-și aminte de mulțimea fărădelegilor sale trecute, nu trebuie să-L îndreptățească pe Dumnezeu în toate rânduielile Sale, oricât de dureroase ar fi pentru firea pământească? 'Oare se va plânge un om viu, un om pentru pedeapsa păcatelor sale [Nota: vers. 39.]?' Nu: el va recunoaște că iadul însuși este partea sa cuvenită; și că orice lucru mai puțin decât acela este cu mult 'mai puțin decât au meritat fărădelegile sale [Nota: Ezra 9:13.]'. El contemplă apoi credincioșia neschimbătoare a Dumnezeului legământului care rându iește fiecare dispensație. Neschimbarea lui Dumnezeu sub toate dispensațiile Sale — [Sfântul nu-L va privi pe Dumnezeu ca pe un cârmuitor arbitrar, care rându iește totul din capriciu; ci ca pe un Dumnezeu al legământului, care s-a angajat să le dea poporului Său tot ce poate contribui la interesele lor cele mai bune. De aceea, sub povara necazurilor sale, el își va aminti că Dumnezeu a spus că va 'corecta pe poporul Său cu măsură și nu-i va lăsa cu totul nepedepsiți [Nota: Ieremia 30:11.]'. În această privință, el recunoaște că 'Dumnezeu în credincioșia Sa l-a întristat [Nota: Psalmii 119:75.]'. Într-adevăr, credincioșia lui Dumnezeu este aceea pe care, în asemenea vremuri, o contemplă cu o bucurie deosebită: 'Pentru ce ești doborât, suflete al meu? și pentru ce ești tulburat înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu: căci Îl voi lăuda încă, pe El, care este sănătatea feței mele și Dumnezeul meu [Nota: Psalmii 42:5 ; Psalmii 42:11 ; Psalmii 43:5 . de trei ori.]'. Simeon arată apoi cum aceste priviri înalță sufletul deasupra poruncilor simțurilor și ale eului. Cum înalță ele sufletul — [Iată pe profet, cum se înalță deasupra eului și se ridică mai presus de toate poruncile simțurilor! El uită, ca să zicem așa, încercările sale, în contemplarea îndurărilor sale; și trece cu vederea pedeapsa, din pricina dragostei din care ea purcede. Aceasta este o noblețe a minții la care nici un filosof nu a putut ajunge vreodată și o înălțare a simțămintelor pe care nimic altceva decât harul dumnezeiesc nu a putut-o inspira vreodată.] 3. Cum îl cinstesc ele pe Dumnezeu — [Aici cele mai întunecate dispensații sunt recunoscute ca roadele unei înțelepciuni care nu poate greși, ale unei iubiri care nu cunoaște margini, ale unei credincioșii care nu se poate schimba niciodată. Mi se pare că, dacă n-ar exista nici un alt scop pentru care au fost trimise aflicțiunile, acesta ar fi de ajuns ca să ne împace cu toate; căci dacă ele duc la asemenea descoperiri ale lui Dumnezeu și la o asemenea închinare de laudă adusă Lui, ele compensează mai mult decât toată durerea pe care o pricinuiesc în timpul apăsării lor asupra minților noastre.] Adresare — 1.
Considerați

Considerare

Simeon încheie predica îndemnând pe cei aflați deja în ape adânci să caute nu îndepărtarea, ci sfințirea încercărilor lor. Nu fiți, deci, atât de îngrijorați de îndepărtarea încercărilor voastre, cât de sfințirea lor pentru sufletele voastre. Faceți doar îmbunătățirea lor sugerată în textul meu și veți avea motive să-L adorați pe Dumnezeu pentru ele ca pe cele mai bogate binecuvântări ce vi s-ar putea dărui. El apasă același adevăr asupra celor care au cunoscut puține aflicțiuni, avertizându-i să-și pregătească sufletele cât timp ziua este încă liniștită. Celor care cunosc puține din aflicțiune — [O religie ușoară și superficială vă poate mulțumi acum; dar veți vedea că ea vă va fi de puțin folos când veți intra în necaz: nimic altceva decât o evlavie adâncă nu vă va susține atunci. Dacă vreți să fiți pregătiți pentru încercări, trebuie să dobândiți simțământul propriei voastre păcătoșenii covârșitoare și al minunatei îndurări dăruite vouă prin suferințele Fiului lui Dumnezeu. Atunci cele mai grele încercări vi se vor părea ușoare, ba chiar nimic în comparație cu meritele voastre și nimic în comparație cu obligațiile primite de la voi.] 2. Celor care au fost aduși în ape adânci — [Nu priviți aflicțiunile voastre ca pe semne ale mâniei lui Dumnezeu, ci mai degrabă ca pe expresii ale iubirii Sale. Este nevoie de ele, altfel nu ar fi fost trimise niciodată; și dacă ele lucrează la curățirea sufletelor voastre de zgură, veți avea motive să le mulțumiți pentru ele în veșnicie.
Răspunde

Răspuns

Unde în împrejurările mele de acum am cea mai mare nevoie să-mi amintesc că îndurările Domnului nu încetează? Cum ar putea așteptarea răbdătoare a lui Dumnezeu în ziua aceasta să transforme plângerea în recunoștință? În ce chip ascuns mă invită Domnul să-mi pun gura în țărână ca nădejdea să se poată ridica totuși?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, care nu întristezi de bunăvoie și nu mâhnești pe copiii oamenilor, dă-ne har să primim purtările Tale ca pe semnele iubirii de legământ. Formează în noi mintea liniștită care contemplă îndurările Tale mai degrabă decât meritele noastre și învață-ne să Te așteptăm cu răbdarea care cinstește credincioșia Ta. Fie ca fiecare încercare să ne adâncească în cunoașterea Fiului Tău, ca să ieșim mai potriviți chipului Său și mai gata pentru moștenirea sfinților în lumină; prin același Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →