← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Luca

Luca 17 — cu Whedon

Luca 17Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În spiritul moștenirii noastre wesleyene ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament. Cu atenție reverentă ascultăm cum acest savant arminian deschide capitolul al șaptesprezecelea din Luca îndrumând ucenicii spre sfințenia practică și credința vie care marchează împărăția harului.
Citește

Citire

Să citim acum capitolul al șaptesprezecelea din Luca luând aminte la fiecare cuvânt pe măsură ce Duhul vorbește prin evanghelist. Fie ca același Domn care i-a instruit pe primii Săi urmași să ne instruiască și pe noi în timp ce auzim împreună textul sacru.
Studiu
Whedon începe adresându-se ucenicilor după parabola precedentă. Versetul 1. § 94. IISUS ÎI INSTRUIEȘTE MAI DEPARTE PE UCENICII SĂI Luca 17:1-10. 1. Atunci le-a zis ucenicilor Săi La sfârșitul parabolei înfricoșătoare din capitolul precedent nu a venit niciun răspuns de la fariseii cu conștiința mustrată iar adunarea s-a destrămat probabil și a plecat în tăcere. Nu a fost însă o tăcere a reflecției și a pocăinței ci a perseverenței în cursul lor de a împiedica convertirea mulțimilor la Iisus și de a arunca pietre de poticnire în calea ucenicilor Săi. Vezi notele la Luca 15:1. Prin urmare la scurt timp după aceea și probabil după ce a început să plece presupunem că Domnul nostru având în vedere aceste eforturi ale lor a adresat următoarele avertismente ucenicilor Săi. Vezi nota la Luca 13:32. Ucenicilor Săi Nu doar apostolilor Săi ca în Luca 17:5. El dezvăluie apoi învățătura Domnului despre mustrarea frățească și iertare. Versetul 3. 3. Luați seama la voi înșivă Voi micuții Mei luați seama. Păziți-vă mai întâi de ofense adică de piedicile și ispitele apostaziei aruncate în calea voastră de acești farisei. Și în al doilea rând luați seama între voi înșivă să nu fiți conduși de greșelile unui frate la resentimente și păcat. Fratele tău Tovarășul de credință. Mustră-l în ordine și dacă este posibil într-un mod care să-l facă să ajungă la 'Mă pocăiesc'. Aceasta pentru a-ți asigura propria pace și pacea Bisericii și în măsura în care îl privește pentru a-l împiedica să cadă în păcat mai adânc și apostazie. Whedon se îndreaptă apoi spre cererea apostolilor pentru credință sporită. Versetul 5. Puterea credinței și avertisment împotriva mândriei în acea putere Luca 17:5-10. 5. Apostolii Cei doisprezece în distincție față de ucenici în Luca 17:1 cărora li s-au adresat ultimele remarci. Credința pe care au cerut-o era o credință care să-i împuternicească pentru îndatoririle și luptele înaltei lor slujbe. Domnul Folosirea termenului Domnul pentru Iisus este mai obișnuită la Luca decât la orice alt evanghelist. Aceasta este singura pasaj în care apostolii sunt reprezentați de Luca numindu-l Domn sau cerându-i ceva. Mărește credința noastră Această conversație nu o vedem ca o continuare a celei din cele patru versete precedente ci mai degrabă ca o conversație ulterioară indusă de aceleași circumstanțe generale și anume presiunea fariseilor din partida herodiană asupra convertiților și asupra religiei lui Iisus. Vezi notele la Luca 13:32; Luca 13:18; Luca 13:10; Luca 15:1. Ceea ce doreau nu era pur și simplu o credință în Iisus și în mesianitatea Sa. Era o credință care să le fie dăruită în mod miraculos înzestrându-i cu un zel și o elocvență arzătoare o claritate în predicare și o eficiență pentru a săvârși semne și minuni care să demonstreze divinitatea misiunii lor. Aveau într-adevăr o anumită credință; destulă credință oricum ca să meargă la Hristos și să ceară mai mult.
Considerați

Considerare

Whedon apasă concluzia finală referitoare la slujitorii netrebnici. Versetul 10. 10. Voi Voi apostolii. Netrebnici În sensul că nu am pus pe Dumnezeu sub nicio obligație. Am primit de la Dumnezeu tot ce avem și suntem și nu am făcut mai mult decât să împlinim cerințele dreptății simple. Suntem ca un datornic care și-a plătit doar datoria justă și nu i se cuvine nicio mulțumire în afară de simpla curtoazie. Suntem slujitorul care este doar drept cu stăpânul său și deci nu merită nicio favoare. Dacă Adam ar fi trăit curat nu ar fi făcut mai mult decât datoria sa pentru fiecare clipă a existenței sale. Dumnezeu nu l-ar fi putut atunci pedepsi pe drept: dar el nu ar fi avut nicio pretenție la o răsplată specială de la Dumnezeu. Dumnezeu ar fi avut dreptul să renunțe la el în orice moment; l-ar fi putut arunca în neexistență în orice clipă. El ar fi trăit fiecare clipă prin favoarea pură a lui Dumnezeu. Îngerul cel mai curat există prin har și nu prin merit. Din aceasta rezultă: 1. Că păcătosul poate fi iertat și mântuit doar prin har.
Răspunde

Răspuns

Cum modelează chemarea de a ne păzi unii pe alții de poticnire mersul nostru zilnic în har? În ce fel încearcă și adâncește cuvântul Domnului despre iertarea repetată credința noastră? Unde ne mai imaginăm că putem pune pe Dumnezeu în datorie față de noi în loc să ne odihnim cu totul pe mila Sa?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv îți mulțumim pentru ostenelile credincioase ale slujitorului Tău Whedon și pentru lumina cuvântului Tău. Dăruiește-ne inimi smerite care nici să nu pricinuiască ofensă nici să refuze iertarea și sporește în noi acea credință vie care lucrează prin dragoste. Ține-ne mereu amintiți că suntem slujitori netrebnici mântuiți doar prin har și astfel trimite-ne să Te slujim cu bucurie. Prin Hristos Mântuitorul nostru Amin.

Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →