← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iosua

Iosua 15-16 — cu Brown

Iosua 15-16Comentariul lui Jamieson, Fausset și Brown la întreaga Biblie20 min
Deschidere
În această lecție ne întoarcem la Comentariul asupra întregii Biblii al lui Robert Jamieson, A.R. Fausset și David Brown pentru tratarea capitolelor 15 și 16 din Iosua. Expunerea urmărește hotarele atribuite lui Iuda și casei lui Iosif, evidențiază cucerirea plină de credință a lui Caleb și consemnează primele semne ale ascultării incomplete a lui Israel. Notele lor atente verset cu verset luminează atât geografia moștenirii cât și principiile spirituale care o guvernează, invitându-ne să primim Cuvântul lui Dumnezeu cu aceeași reverență care i-a marcat pe acești credincioși exponenți.
Citește

Citire

Cu inimile pregătite, să citim capitolele 15 și 16 din Iosua. Luați aminte la hotarele detaliate ale lui Iuda, partea acordată lui Caleb, curajul lui Otniel și moștenirea trasată pentru Efraim și Manase. Ascultați nota liniștită de avertizare care încheie secțiunea și cereți Duhului să sădească aceste sorți străvechi în propriul vostru suflet.
Studiu
Jamieson începe prin a descrie sorțul atribuit lui Iuda. Versetul 1. 1. Acesta a fost deci sorțul seminției fiilor lui Iuda — În ce fel a fost tras sorțul cu această ocazie, istoricul sfânt nu spune; dar este probabil ca metoda adoptată să fi fost similară cu cea descrisă în :- . Deși cercetarea generală a țării nu fusese încheiată, o schiță sau o reprezentare grosieră a primei părți cucerite trebuie să fi fost făcută, și dovezi satisfăcătoare obținute că era suficient de mare pentru a furniza trei cantoane, înainte ca toate semințiile să tragă sorți pentru ele; iar acestea au căzut lui Iuda, lui Efraim și jumătății seminției lui Manase. Sorțul lui Iuda a venit primul, în semn al preeminenței acelei seminții peste toate celelalte; iar superioritatea sa destinată a primit astfel sancțiunea vizibilă a lui Dumnezeu. Teritoriul atribuit ca posesiune era mare și întins, fiind mărginit la sud de pustiul Țin și extremitatea sudică a Mării Sării (Numeri 34:3-5); la est, de acea mare, extinzându-se până la punctul unde primește apele Iordanului; la nord, de o linie trasată aproape paralelă cu Ierusalimul, peste țară, de la extremitatea nordică a Mării Sării până la limitele sudice ale teritoriului filistean și până la Mediterană; iar la vest această mare era hotarul său, până la Sihor (Wady El-Arish). El consemnează apoi partea dată lui Caleb. Versetul 13. 13. lui Caleb i-a dat o parte printre fiii lui Iuda —(Vezi la :- ). Apoi povestește isprava lui Otniel. Versetul 16. 16-20. Cel ce va lovi Chiriat-Sefer —Această ofertă a fost făcută ca stimulent pentru bravura tinereții (vezi la :- ); iar premiul a fost câștigat de Otniel, fratele mai mic al lui Caleb (Judecători 1:13 ; Judecători 3:9 ). Aceasta a fost ocazia de a scoate la iveală energiile latente ale celui care era destinat să fie primul judecător în Israel.
Considerați

Considerare

Brown extrage lecția spirituală izvorâtă din cererea Acsei. Versetul 18. 18, 19. când a venit la el —adică atunci când era pe cale să se mute din casa tatălui ei în casa soțului ei. Ea a coborât brusc din echipajul de călătorie —un semn de respect față de tatăl ei și un semn că face o cerere. Îl îndemnase pe Otniel să ridice problema, dar el, nedorind să facă ceea ce părea a arăta o dispoziție lacomă, ea a hotărât să vorbească ea însăși. Profitând de scena despărțirii când inima unui părinte era probabil tandră, a cerut (deoarece partea ei de zestre consta dintr-un ogor care, având expunere sudică, era relativ un deșert arid și sterp) să i se adauge cel alăturat, care abundă în izvoare excelente. Cererea fiind rezonabilă, i-a fost acordată; iar povestea transmite această lecție importantă în religie, că dacă părinții pământești sunt gata să dăruiască copiilor lor ceea ce este bun, cu atât mai mult Tatăl nostru ceresc va da orice binecuvântare necesară celor ce Îl cer. :- . CETĂȚILE LUI IUDA. El încheie marcând prima apariție a politicii fatale a lui Israel. Versetul 10. 10. n-au izgonit pe cananeeni . . . ci cananeenii au locuit printre efraimiți până în ziua aceasta și au slujit sub tribut —Aceasta este prima mențiune a politicii fatale a israeliților, de a neglija porunca dumnezeiască (Deuteronom 20:16 ) de a nimici pe idolatri.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața voastră a marcat deja Dumnezeu o moștenire pe care nu ați revendicat-o încă prin credință? Cum mustră încrederea lui Caleb orice necredință care mai stăruie în inima voastră? Ce compromis, oricât de mic ar părea, vă avertizează comentariul să nu-l tolerați?
Roagă-te

Rugăciune

Tată Ceresc, Te lăudăm pentru moștenirea sigură pe care ai hotărât-o pentru poporul Tău, așa cum ai împlinit fiecare promisiune făcută lui Caleb și casei lui. Dă-ne încrederea lui din toată inima și ascultarea lui promptă, păzindu-ne de orice pas de compromis care întristează Duhul Tău. Învață-ne să cerem de la Tine cu îndrăzneala Acsei, ca să primim izvoarele vii care curg numai din Hristos. Amin.

Comentariul lui Jamieson, Fausset și Brown la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →