Eterniseed › Curriculum › Apologia Confesiunii de la Augsburg
Apologia — Despre Îndreptățire — Cartea Concordiei
Deschidere
Astăzi ne îndreptăm spre Apologia Confesiunii de la Augsburg, în mod specific articolul său Despre Îndreptățire. Această scriere confesională apără învățătura luterană centrală potrivit căreia păcătoșii primesc iertarea și dreptatea în mod liber prin credința în Hristos mai degrabă decât prin propriile merite. Scrisă ca răspuns la obiecțiile romane, ea distinge cu grijă Legea de Evanghelie pentru ca conștiințele tulburate să poată găsi pace durabilă. Articolul arată de ce doar această doctrină îl cinstește pe Hristos și deschide întreaga Scriptură. Pe măsură ce ascultăm, auzim pe reformatori pledând pentru o înțelegere dreaptă a îndreptățirii deoarece ea atinge chiar inima mângâierii creștine și slava Mântuitorului.
Citește
Citește în întregime articolul Apologiei Despre Îndreptățire. Textul se sprijină în special pe pasaje precum Romani 3–4, Romani 10, Galateni 3 și 5 și 1 Petru 1, împreună cu cuvinte de sprijin din Psalmi și Evanghelii. Lasă Confesiunea însăși să explice cum promisiunea lui Hristos este primită numai prin credință.
Studiu
Studiază
Confesiunea începe prin a numi subiectul principal aflat în dispută.
În articolele al patrulea, al cincilea, al șaselea și, mai jos, în al douăzecilea, ei ne condamnă pentru că învățăm că oamenii obțin iertarea păcatelor nu din cauza propriilor merite, ci în mod liber pentru Hristos, prin credința în Hristos. [Ei resping cu încăpățânare ambele afirmații.] Căci ei ne condamnă atât pentru că negăm că oamenii obțin iertarea păcatelor din cauza propriilor merite, cât și pentru că afirmăm că, prin credință, oamenii obțin iertarea păcatelor și prin credința în Hristos sunt îndreptățiți. Dar deoarece în această controversă este tratat subiectul principal al doctrinei creștine, care, înțeles drept, luminează și amplifică cinstea lui Hristos [care este de un serviciu deosebit pentru înțelegerea clară și corectă a întregii Sfinte Scripturi și arată singur calea către comoara de nespus și cunoașterea dreaptă a lui Hristos și deschide singur ușa întregii Biblii] și aduce mângâiere necesară și foarte abundentă conștiințelor evlavioase, cerem Maiestății Sale Imperiale să ne asculte cu îngăduință în privința unor chestiuni de o asemenea importanță.Ea distinge apoi cele două părți principale ale Scripturii.
Toată Scriptura trebuie împărțită în aceste două subiecte principale, Legea și promisiunile. Căci în unele locuri prezintă Legea, iar în altele promisiunea privitoare la Hristos, și anume fie când [în Vechiul Testament] promite că Hristos va veni și oferă, pentru El, iertarea păcatelor, îndreptățirea și viața veșnică, fie când, în Evanghelie [în Noul Testament], Hristos Însuși, deoarece a apărut, promite iertarea păcatelor, îndreptățirea și viața veșnică. Mai mult, în această discuție, prin Lege desemnăm Cele Zece Porunci, oriunde sunt citite în Scripturi. Despre ceremoniile și legile judecătorești ale lui Moise nu spunem nimic deocamdată.Confesiunea prezintă apoi promisiunea dată pentru Hristos.
Deoarece, așadar, oamenii prin propria putere nu pot împlini Legea lui Dumnezeu și toți sunt sub păcat și supuși mâniei veșnice și morții, din această cauză nu putem fi eliberați de Lege de păcat și îndreptățiți, ci promisiunea iertării păcatelor și a îndreptățirii ne-a fost dată pentru Hristos, care a fost dat pentru noi ca să facă satisfacție pentru păcatele lumii și a fost rânduit ca [singurul] Mediator și Împăcător. Și această promisiune nu are condiția meritelor noastre [nu sună astfel: Prin Hristos ai har, mântuire etc., dacă le meriți], ci oferă în mod liber iertarea păcatelor și îndreptățirea, după cum spune Pavel Rom. 11:6: Dacă este din fapte, atunci nu mai este har. Și în alt loc, Rom. 3:21: Dreptatea lui Dumnezeu fără Lege este arătată, adică iertarea păcatelor este oferită în mod liber. Nici împăcarea nu depinde de meritele noastre. Căci dacă iertarea păcatelor ar depinde de meritele noastre și împăcarea ar fi din Lege, ar fi zadarnică.Ea continuă să descrie credința care primește această promisiune.
Adversarii născocesc că credința este doar o cunoaștere a istoriei și de aceea învață că ea poate coexista cu păcatul de moarte. De aceea ei nu spun nimic despre credința prin care Pavel spune atât de des că oamenii sunt îndreptățiți, deoarece cei socotiți drepți înaintea lui Dumnezeu nu trăiesc în păcat de moarte. Dar acea credință care îndreptățește nu este doar o cunoaștere a istoriei, [nu doar aceasta, că știu poveștile nașterii lui Hristos, ale suferinței Lui etc. (pe care le știu chiar și diavolii)], ci este a consimți la promisiunea lui Dumnezeu, în care, pentru Hristos, iertarea păcatelor și îndreptățirea sunt oferite în mod liber. [Este certitudinea sau încrederea sigură în inimă, când, cu toată inima mea, privesc promisiunile lui Dumnezeu ca sigure și adevărate, prin care mi se oferă, fără meritul meu, iertarea păcatelor, harul și toată mântuirea, prin Hristos Mediator.] Și ca nimeni să nu creadă că este doar cunoaștere, vom adăuga mai departe: este a dori și a primi promisiunea oferită a iertării păcatelor și a îndreptățirii.
Considerați
Consideră
Confesiunea rezumă obiectele care împreună constituie credința îndreptățitoare.
De aceea, ori de câte ori vorbim despre credința îndreptățitoare, trebuie să avem în minte că aceste trei obiecte concură: promisiunea și aceea, de asemenea, gratuită, și meritele lui Hristos, ca preț și împăcare. Promisiunea este primită prin credință; 'gratuitul' exclude meritele noastre și semnifică faptul că binefacerile este oferit doar prin milă; meritele lui Hristos sunt prețul, deoarece trebuie să existe o anumită împăcare pentru păcatele noastre. Scriptura imploră adesea mila; și sfinții Părinți spun adesea că suntem mântuiți prin milă. De aceea, ori de câte ori se face mențiune de milă, trebuie să avem în minte că este cerută credința, care primește promisiunea milei. Și, din nou, ori de câte ori vorbim despre credință, dorim să fie înțeles un obiect, și anume mila promisă. Căci credința îndreptățește și mântuiește nu pe temeiul că este o lucrare în sine vrednică, ci doar pentru că primește mila promisă.
Răspunde
Unde cauți cel mai des asigurarea înaintea lui Dumnezeu — în eforturile tale sau în promisiunea lui Hristos? Cum remodelează distincția dintre Lege și promisiune felul în care auzi Scriptura? În ce situații zilnice ai nevoie de mângâierea că îndreptățirea este primită numai prin credință?
Roagă-te
Părinte milostiv, Îți mulțumim pentru mărturisirea clară că păcătoșii sunt îndreptățiți în mod liber pentru Hristos prin credință. Ferește-ne de orice încredere în propriile merite și fixează-ne inimile pe promisiunea care nu poate eșua. Lasă distincția dintre Lege și Evanghelie să ne păzească de disperare și de prezumție. Dă-ne ca zilnic să primim iertarea pe care Hristos a câștigat-o și să trăim prin credința care se alipește numai de El. Întărește-ne conștiințele cu această mângâiere și mișcă-ne la fapte bune care izvorăsc din viața nouă pe care ne-o dai. Cerem aceasta în numele lui Isus, singurul nostru Mediator. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →