← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 63-64 — cu Whedon

Psalmii 63-64Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În spiritul moștenirii noastre wesleyene, ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament, a cărui expunere atentă a Psalmilor 63 și 64 invită fiecare inimă care caută la o sete mai profundă după Dumnezeu și o încredere mai fermă în judecățile Sale drepte.
Citește

Citire

Să citim cu glas tare acești doi psalmi de dimineață, îngăduind cuvintelor lor să trezească sufletele noastre la o dorință timpurie după sanctuar și la o încredere liniștită că Domnul va apăra cu siguranță pe unsul Său și pe toți cei care jură pe numele Lui.
Studiu
Whedon începe prin a situa psalmul în contextul său istoric și spiritual. Introducere. Un psalm al lui David, când era în pustiul Iudeii. Nici un psalm din Psaltire nu este mai dumnezeiește dulce și duhovnicesc decât acesta, sau nu trezește un răspuns mai adânc în sufletul care însetează după Dumnezeu. Ca atare, el este proprietatea comună a celor evlavioși din toate veacurile și în așa-numitele Constituții Apostolice s-a poruncit să fie cântat în fiecare dimineață în Biserică. Luând verbele ca viitoare și nu ca optative, psalmul nu conține nicio rugăciune, ci abundă în laudă, mulțumire, dorință lăuntrică după Dumnezeu și încredere plină de bucurie. Cât privește prilejul său, critica modernă, împotriva interpreților mai vechi, înclină spre fuga lui David de la Absalom, 2 Samuel 15:13 etc., bazându-se mult pe Psalmii 63:11 (unde vezi nota) și pe presupusa aluzie din Psalmii 63:1, „un pământ uscat și עי Š (obosit)”, la 2 Samuel 16:14, „și regele și tot poporul au venit עיפים (obosiți)”, etc., comparat cu 2Sa 16:2; 2 Samuel 17:2. El expune apoi versetul de deschidere cu atenție la sensul său literal și emblematic. Versetul 1. 1. Dumnezeul meu „Tatăl nostru” și „Abba Tată” din Vechiul Testament, expresiv al încrederii și supunerii din orice rugăciune sau laudă acceptabilă. Devreme La ivirea zorilor, să fie luat literal. Vezi la Psalmii 46:5. Sufletul Apare de patru ori și „este cuvântul caracteristic al psalmului”. Jebb. Trupul tânjește Sufletul a însetat după Dumnezeu, izvorul apei vii; trupul a slăbit de foame după pâinea vieții. Pământ uscat și însetat Pământ uscat și obosit. Un pământ care epuiza viața și nu furniza nicio hrană. Să fie luat literal despre pământ, dar și ca emblemă a stării sale în exil, rupt de rânduielile închinării și de părtășia sfinților. Unde nu este apă Nu absolut, ci unde era înfricoșător de rară. En-gedi, acum Ain-jiddy, înseamnă „izvorul iedului”, de la un izvor frumos care țâșnește din stânci deasupra ruinelor cetății antice și la circa 400 de picioare deasupra câmpiei. Dar asemenea izvoare sunt foarte rare în pustiu. Cetatea stătea departe la sud, aproape de țărmul Mării Moarte, în inima pustiului, la sud-est de Hebron. Vecinătatea ei imediată era extrem de roditoare și frumoasă, dar David era în munții pustii învecinați, probabil el-Mersed, la nord. Trecând la psalmul al șaizecilea și al patrulea, Whedon îl atribuie perioadei persecuției lui Saul. Introducere. Pentru mai-marele muzicienilor. Un psalm al lui David. Acest psalm nu poartă nicio indicație istorică de dată sau prilej, dar este atribuit lui David în titlu, ceea ce toate dovezile interne îl confirmă. Din descrierea dată dușmanilor și din încrederea sa exultantă în intervenția lui Dumnezeu, trebuie să-l atribuim uneia dintre cele două mari încercări ale vieții sale, timpului lui Saul sau al lui Absalom; și în lipsa oricărei recunoașteri a vinei personale, a mărturisirii păcatului, a acuzării oficiale de către dușmani, a aluziei la izbăviri în primejdii mai timpurii, cum apar în tonurile întristate ale încercării sale de mai târziu, suntem în siguranță să-l plasăm în timpul lui Saul. Există o naturalețe și simplitate a descrierii, o prospețime a credinței și a nădejdii care sugerează luptele mai timpurii și revărsările inimii sale, probabil acea primă mare criză când, scăpat din Gat și din Adulam, a auzit, la Haret, în sudul Iudeii, de distrugerea Nobului și de planurile lui Saul. Vezi 1 Samuel 22:0. Materia psalmului este împărțită într-o rugăciune pentru ajutor, Psalmii 64:1; o descriere a dușmanilor săi, a caracterului și metodelor lor, Psalmii 64:2-6; încrederea sa declarată în intervenția divină pentru răsturnarea lor, Psalmii 64:7-8; și rezultatul fericit care va fi realizat în răspândirea cinstei și laudei către Dumnezeu și încurajarea bucuriei și credinței celor drepți, Psalmii 64:9-10
Considerați

Considerare

Despre valoarea covârșitoare a bunătății divine iubitoare, el insistă: Versetul 3. 3. Bunătatea Ta iubitoare este mai bună decât viața Îndurarea Ta, prin care este pregătită viața veșnică, este mai bună decât viața firească cu onoruri împărătești adăugate. Compară 1 Ioan 3:1. Cuvintele, după cum spune frumos doamna Conant, sunt „o implicație a nemuririi. În ce sens ar putea „bunătatea Sa iubitoare” să fie „mai bună decât viața”, dacă ar înceta odată cu încetarea „vieții”? O posedare conștientă, independentă de „viața” pământească și superioară ei, ceva pentru care viața pământească ar putea fi jertfită în mod cuvenit, ceva deci indestructibil prin moartea trupului, poate singur să corespundă măsurii gândului exprimat aici.” Vezi versiunea doctorului Conant a Psalmilor, la loc. Aceste „implicații ale nemuririi” sunt răspândite pretutindeni pe paginile Vechiului Testament. Buzele mele Te vor lăuda Pentru că, în ciuda tuturor suferințelor mele, binele suprem rămâne. În cele din urmă, el subliniază loialitatea neclintită a lui David față de unsul Domnului. Versetul 11. 11. Dar… rege „Rege”, potrivit datei date psalmului, nu poate însemna aici pe David, care nu și-a asumat niciodată acest titlu în timpul vieții lui Saul, deși mai târziu a vorbit astfel despre sine la persoana a treia, Psalmii 21:1; Psalmii 21:7; Psalmii 61:6. Prin urmare, nu se poate aplica decât lui Saul și aceasta se potrivește eminent cu caracterul neclintit al loialității lui David; concepțiile sale înalte despre teocrație; evlavia sa minunată față de Saul ca uns al Domnului; refuzul său constant de a lua viața lui Saul, când în două cazuri ar fi putut s-o facă cu o singură lovitură; distincția sa uniformă între Saul ca suveran legitim și acei lingușitori mincinoși care l-au rătăcit; și lamentația neafectată și elegia inimitabilă la moartea sa. Ilustrează în plus evlavia sa iertătoare.
Răspunde

Răspuns

Unde, în pustiul tău prezent, însetează sufletul tău cel mai mult după Dumnezeu? Cum întărește asigurarea dreptei Sale susținătoare loialitatea ta în mijlocul opoziției? În ce fel ar putea acești psalmi să-ți modeleze rugăciunile de dimineață în această săptămână?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, Îți mulțumim pentru tonul dulce și duhovnicesc al acestor psalmi și pentru ostenelile credincioase ale slujitorului Tău Whedon în a ni-i deschide. Trezește setea noastră timpurie după Tine, susține sufletele noastre prin dreapta Ta și dă-ne același duh loial și iertător care l-a marcat pe slujitorul Tău David. Fie ca fiecare judecată a Ta să sporească teama și lauda noastră, prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →