← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa

Apocalipsa 21 — cu Maclaren

Apocalipsa 21Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică Eterniseed extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren despre capitolul 21 din Apocalipsă. Expunerea atentă a lui Maclaren ne călăuzește prin viziunea finală a Scripturii, unde marea misterului, a răzvrătirii și a neliniștii dispare în cele din urmă. În următoarele minute vom asculta cuvintele sale despre cerurile noi și pământul nou, vom reflecta la înțelesul lor pentru umblarea noastră prezentă și vom răspunde în nădejde rugătoare. Duhul să folosească aceste perspective străvechi pentru a ne întări inimile astăzi.
Citește

Citire

Luați un moment de liniște pentru a citi Apocalipsa 21 în întregime. Observați promisiunea repetată că cele dintâi lucruri au trecut și că Dumnezeu locuiește acum cu poporul său. Lăsați imaginile capitolului despre cetatea sfântă și absența mării să pătrundă înainte de a ne întoarce la expunerea lui Maclaren.
Studiu
Maclaren începe prin a reflecta asupra imaginii mării care înconjura exilul apostolului la Patmos. 'Eu, Ioan,' spune Apocalipsa la începutul ei, 'eram în insula care se cheamă Patmos, pentru mărturia lui Isus.' În această singură carte profetică a Noului Testament, găsim același fapt care ne întâmpină în profețiile vechi, anume că împrejurările profetului colorează și devin mijlocul de reprezentare a adevărurilor spirituale pe care el trebuie să le rostească. De-a lungul cărții auzim vuietul valurilor. Era 'o mare de foc amestecată cu sticlă înaintea tronului.' Steaua Absint a căzut 'peste mare.' Din mare se ridică fiara. Când marele înger voia să vestească nimicirea Babilonului, aruncă o piatră mare în ocean și zice: 'Astfel va fi nimicit deodată Babilonul.' Iar când Ioan aude glasul de laudă al celor răscumpărați, acesta este 'ca vuietul multor ape,' precum și ca glasul 'harpilor care cântă din harpele lor.' Apoi, când răsare la sfârșitul viziunii vremea luminoasă și binecuvântată care încă trebuie să vină, 'cerurile noi și pământul nou' i se descoperă; iar acea mare tristă, singuratică și despărțitoare care se înfuria în jurul micului său sanctuar stâncos a trecut pentru totdeauna. Presupun că nu este nevoie să vă ocup timpul arătând că aceasta este un simbol; că nu înseamnă deloc un fapt literal; că nu ne spune nimic despre geografia unei lumi viitoare, ci că este întruparea materială a unui mare adevăr spiritual. Maclaren explorează apoi simbolismul Vechiului Testament al mării. Acum, ce se înțelege prin acest simbol se poate afla cel mai bine amintindu-ne cum apare marea în Vechiul Testament. Evreul nu era marinar. Toate referințele din Vechiul Testament, și mai ales în profeți, la marele ocean sunt de felul celor pe care le-ar face un om care știa foarte puțin despre el, în afară de faptul că îl privea de pe dealurile Iudeii și se întreba adesea ce ar putea zăcea acolo departe, acolo unde cerul și marea se uneau. Sunt trei lucruri principale pe care le prefigurează în Vechiul Testament. Este un simbol al misterului, al puterii răzvrătite, al neliniștii perpetue. Iar promisiunea încetării acestor lucruri este înfățișată în acea rostire: 'Nu mai era mare.' Nu va mai fi mister și teroare. Nu vor mai fi 'apele care își înalță glasul' și valurile izbind cu spumă neputincioasă împotriva tronului lui Dumnezeu. Nu va mai fi frământarea și tumultul împrejurărilor schimbătoare și nu va mai fi neliniștea și tulburarea unei inimi păcătoase. Vor fi 'cerurile noi și pământul nou.' Vechea umanitate va fi lăsată, iar relația cu Dumnezeu va rămâne, adâncită, slăvită și curățită. Dar tot ce este întristător și tot ce este răzvrătit, tot ce este misterios și tot ce este neliniștit va fi trecut pentru totdeauna. Maclaren trece apoi la considerarea promisiunii că nu va mai fi mister dureros. I. Să luăm deci, pentru a ilustra această mare și binecuvântată promisiune, mai întâi ca descoperirea unui viitor în care nu va mai fi mister dureros. Maclaren abordează apoi promisiunea că nu va mai fi putere răzvrătită. II. În al doilea rând, textul ne vorbește despre o stare care va veni, când nu va mai fi putere răzvrătită.
Considerați

Reflectare

Maclaren trage concluzia practică că împotrivirea față de Dumnezeu este în cele din urmă zadarnică. Înainte de a merge mai departe, îngăduiți-mi să vă îndemn, prieteni, în această privință. Iată descoperirea pentru noi a deplinei deznădejdi și deșertăciuni a oricărei împotriviri față de Dumnezeu. O, ce gând este acesta, că orice viață care se ridică împotriva Domnului este o viață zadarnică, că ea ajunge la nimic în cele din urmă, că nimeni nu se împietrește împotriva lui Dumnezeu și nu propășește! Este adevărat la scară largă. Este adevărat la scară îngustă. Este adevărat despre toate acele furtuni care s-au ridicat împotriva Bisericii lui Dumnezeu și a Evangheliei lui Hristos, ca 'valuri ale mării care își spumegă rușinea,' și care nu clatină niciodată stânca cea mare împotriva căreia se sparg. Și este adevărat despre toate viețile fără Dumnezeu; despre orice om care își duce lucrarea, în afară de ascultarea iubitoare față de Tatăl său din ceruri. Există o singură putere în lume și niciuna alta. Când totul va fi împlinit și socotelile vor fi drepte la sfârșit, veți descoperi că puterea care părea tare, dacă a stat împotriva lui Dumnezeu, a fost slabă ca apa și n-a făcut nimic și nu este nimic! Nu vă irosiți viețile într-o lucrare care este osândită dinainte să fie fără nădejde! Mai degrabă uniți-vă cu tendințele universului lui Dumnezeu și faceți lucrul care va dăinui veșnic și trăiți viața care are nădejde de rod care va rămâne. Supuneți-vă lui Dumnezeu! Iubiți pe Hristos! Faceți voia Lui! Puneți-vă credința în Mântuitorul ca să vă izbăvească de păcatele voastre; și când frământarea sălbatică a acelui mare ocean al puterii nelegiuite și al împotrivirii răzvrătite va fi potolită cu totul într-o tăcere deplină, voi și lucrarea voastră veți dăinui și veți trăi aproape de tronul statornic al lui Dumnezeu. Maclaren încheie arătând spre Hristos ca Cel care potolește orice furtună. Unii dintre voi știți aceasta. Ei bine, atunci gândiți-vă la o imagine. O corăbioară clătinându-se în noapte, și o singură figură se ridică liniștit în pupa, întinde o mână mustrătoare și rostește un singur cuvânt puternic: 'Taci! Fii liniștit!' Iar cuvântul a fost auzit în mijlocul vuietului furtunii, și valurile s-au ghemuit la picioarele Lui ca niște câini la stăpânul lor. Nu este o închipuire, fraților, este un adevăr. Lăsați-L pe Hristos să vorbească inimilor voastre și va fi pace și liniște. Iar dacă El face aceasta, atunci experiența voastră va fi asemenea celei descrise în marele Psalm vechi: 'Deși apele urlă și se tulbură și deși munții se clatină de umflarea lor, totuși nu ne vom teme,' căci cetatea stă neclintită, în ciuda valurilor care se încolăcesc în jurul temeliei ei de jos. Moartea, moartea însăși, va fi doar ultima izbucnire a furtunii care se stinge, ultima suflare a furtunii care se potolește. Și apoi, liniștea văilor verzi dinlăuntru ale țării Tatălui nostru, unde nu mai vine nicio furtună și unde vânturile puternice nu se mai aud niciodată, nici marea sărată nu se mai vede; ci veșnică liniște și fericire; tot misterul a dispărut și toată răzvrătirea a fost potolită și tăcută și toată neliniștea a luat sfârșit pentru totdeauna! 'Nu mai este mare,' ci, în locul acelui haos sălbatic și spumos al apelor turbulente, va fi 'râul care înveselește cetatea lui Dumnezeu,' râul apei vieții, care 'iese din tronul lui Dumnezeu și al Mielului.'
Răspunde

Răspuns

Unde în viața voastră misterul încă pare amenințător? Cum ar putea promisiunea că nu va mai fi mare să vă schimbe răspunsul la împotrivirea prezentă? Ce pas de încredere în Hristos puteți face astăzi ca să vă odihniți în pacea care va veni?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne al noii creații, îți mulțumim pentru cuvântul sigur că marea misterului, a răzvrătirii și a neliniștii va înceta într-o zi. Întărește-ne inimile când valurile de acum se ridică. Învață-ne să credem că orice întrebare fără răspuns și orice forță potrivnică se va supune în cele din urmă prezenței Tale. Ține-ne aproape de Miel până când cetatea sfântă va coborî și Tu vei locui cu noi pentru totdeauna. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →