← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ioan

Ioan 6 — cu Ioan Calvin

Ioan 6Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
În această lecție zilnică ne îndreptăm către capitolul 6 din Evanghelia după Ioan cu îndrumarea lui Ioan Calvin, a cărui expunere atentă deschide hrănirea celor cinci mii și evenimentele care urmează imediat. Calvin arată cum miracolul servește unui scop mai larg, îndreptând atenția către cuvintele lui Hristos din ziua următoare la Capernaum. Comentariul său ne invită să observăm atât cadrul istoric cât și lecțiile spirituale încorporate în narațiune. Pe măsură ce parcurgem secțiunile, vom asculta cuvintele lui Calvin însuși despre dorința mulțimii, ascultarea ucenicilor și semnificația mai profundă a provizionării. Fie ca acest studiu să ne întărească încrederea în Cel care hrănește atât trupul cât și sufletul.
Citește

Citire

Vă invităm să citiți capitolul 6 din Evanghelia după Ioan cu încetineală și cu rugăciune. Observați trecerea de la hrănirea minunată la neînțelegerea mulțimii și la învățătura lui Isus despre pâinea din cer. Lăsați textul să vorbească înainte de a trece la comentariul lui Calvin. Acordați timp pentru a observa răspunsurile ucenicilor, reacția oamenilor și retragerea lui Hristos. Această citire pregătește inima pentru studiul care urmează.
Studiu
Calvin începe prin a explica motivul pentru care Ioan repetă acest miracol. 1. După aceea, Isus a plecat. Deși Ioan obișnuia să adune acele fapte și cuvinte ale lui Hristos pe care ceilalți trei evangheliști le omiseseră, totuși în acest pasaj, contrar obiceiului său, repetă istoria unui miracol pe care ei îl relataseră. Dar o face cu scopul expres de a trece de la acestea la predica lui Hristos, rostită a doua zi la Capernaum, deoarece cele două lucruri erau legate; și de aceea această narațiune, deși ceilalți trei evangheliști o au în comun cu el, are această particularitate, că este îndreptată către un alt obiect, după cum vom vedea. Ceilalți evangheliști (Matei 14:13; Marcu 6:32; Luca 9:10) afirmă că aceasta s-a întâmplat la scurt timp după moartea lui Ioan Botezătorul, prin această circumstanță a timpului ei indicând cauza plecării lui Hristos; căci atunci când tiranii și-au înroșit o dată mâinile în sângele celor evlavioși, ei se aprind de o cruzime mai mare, în același mod în care băutura necugetată agravează setea bețivilor. Hristos a intenționat deci să diminueze furia lui Irod prin absența sa. El folosește termenul Marea Galileei, însemnând lacul Ghenezaret. Când adaugă că era numită Marea Tiberiadei, el explică mai pe deplin locul către care s-a retras Hristos; căci întregul lac nu purta acest nume, ci doar acea parte a sa care era alăturată malului pe care era situată Tiberias. Despre mulțimea care urma, Calvin scrie: Aici vedem, în primul rând, cât de arzătoare era dorința poporului de a-l auzi pe Hristos, deoarece toți, uitând de ei înșiși, nu se îngrijorează deloc să petreacă noaptea într-un loc pustiu. Cu atât mai puțin scuzabilă este indiferența noastră, sau mai degrabă lenea noastră, când suntem atât de departe de a prefera învățătura cerească roaderii foamei, încât cele mai mici întreruperi ne îndepărtează imediat de la meditația asupra vieții cerești. Foarte rar se întâmplă ca Hristos să ne găsească liberi și dezlegați de încurcăturile lumii. Atât de departe este fiecare dintre noi de a fi gata să-l urmeze pe un munte pustiu, încât abia unul din zece poate îndura să-l primească, atunci când se prezintă acasă în mijlocul conforturilor. Și deși această boală predomină aproape în întreaga lume, totuși este sigur că niciun om nu va fi potrivit pentru împărăția lui Dumnezeu până când, lăsând deoparte o asemenea delicatețe, nu va învăța să dorească hrana sufletului atât de stăruitor încât burta să nu-l împiedice. Calvin se îndreaptă apoi către ascultarea ucenicilor în așezarea mulțimii. 10. Faceți-i pe oameni să stea jos. Faptul că ucenicii nu au fost mai devreme pregătiți să prețuiască speranța pe care le-o ținea Stăpânul și nu și-au amintit să-i atribuie puterii sale tot ce era potrivit, a fost un grad de prostie demn de vină; dar nu mică laudă li se cuvine pentru ascultarea lor voioasă în a se conforma acum poruncii sale, deși nu știu care este intenția lui sau ce avantaj vor obține din ceea ce fac. Aceeași disponibilitate de a asculta se manifestă și de către popor; căci, în timp ce sunt nesiguri cu privire la rezultat, toți stau jos de îndată ce a fost rostit un singur cuvânt de poruncă. Și aceasta este încercarea adevăratei credințe, când Dumnezeu poruncește oamenilor să meargă, ca să zicem așa, în întuneric. În acest scop să învățăm să nu fim înțelepți în noi înșine, ci, în mijlocul unei mari confuzii, să sperăm totuși un rezultat prosper, atunci când urmăm călăuzirea lui Dumnezeu, care nu-și dezamăgește niciodată propriul popor.
Considerați

Considerare

Calvin extrage sensul mai larg al miracolului. Să rezumăm acum sensul întregului miracol. Acesta are în comun cu celelalte miracole faptul că Hristos și-a arătat în el puterea divină unită cu binefacerea. Este, de asemenea, o confirmare pentru noi a acelei afirmații prin care ne îndeamnă să căutăm împărăția lui Dumnezeu, promițând că toate celelalte lucruri ni se vor adăuga, (Matei 6:33). Căci dacă a avut grijă de cei care au fost conduși la el doar de un impuls brusc, cum ne-ar părăsi pe noi, dacă îl căutăm cu un scop ferm și statornic? Este adevărat, într-adevăr, că el va permite uneori propriului său popor, după cum am spus, să sufere de foame; dar nu le va lipsi niciodată ajutorul său; și, între timp, are motive foarte bune pentru a nu ne ajuta până când lucrurile nu ajung la extremitate. În cele din urmă, Calvin reflectă asupra adunării firimiturilor. 13. Și au umplut douăsprezece coșuri. Când patru mii de bărbați au fost hrăniți cu șapte pâini, Matei relatează că numărul coșurilor umplute cu firimituri a fost exact același cu numărul pâinilor, (Matei 15:37). Deoarece, prin urmare, o cantitate mai mică este suficientă pentru un număr mai mare de oameni, și deoarece cantitatea rămasă este aproape dublă, de aici vedem mai clar cât de valoroasă este acea binecuvântare a lui Dumnezeu, împotriva căreia ne închidem ochii în mod deliberat. Trebuie, de asemenea, să observăm, în treacăt, că deși Hristos le poruncește să umple coșurile pentru a ilustra miracolul, totuși îi îndeamnă și pe ucenicii săi la cumpătare, când spune: Adunați firimiturile care au rămas, ca nimic să nu se piardă; căci creșterea generozității lui Dumnezeu nu trebuie să fie o incitare la lux. Cei care au din abundență să-și amintească, așadar, că într-o zi vor da socoteală de bogăția lor nemăsurată, dacă nu aplică cu grijă și credincioșie surplusul lor la scopuri care sunt bune și de care Dumnezeu aprobă.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în viața ta simți că Hristos te invită să-l urmezi chiar și atunci când provizionarea pare nesigură? 2. Cum ar putea ascultarea voioasă, asemenea celei a ucenicilor, să schimbe modul în care răspunzi astăzi la poruncile lui Isus? 3. Ce te învață adunarea firimiturilor despre administrarea darurilor lui Dumnezeu?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, în pustiul nevoii noastre ai trimis pe Fiul Tău ca adevărata Pâine din cer, al cărui trup și sânge satură sufletele tuturor celor ce vin la El. Dă-ne har să-L urmăm cu credință înflăcărată, încrezându-ne în mâna Ta suverană care să împlinească orice lipsă și să adune orice fărâmă, potrivit credincioșiei Tale de legământ. Prin Duhul Tău, lucrează în noi ascultare voioasă și încredere statornică în provizia care nu dă greș niciodată. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →