← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Evrei

Evrei 11 — cu Clarke

Evrei 11Comentariul lui Adam Clarke la Biblie20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din Comentariul lui Adam Clarke asupra întregii Biblii. În tratarea sa a capitolului 11 din Evrei, Clarke deschide sensul clar al Scripturii cu o precizie caldă, arătând cum credința justificatoare susține credinciosul în fiecare epocă. Cuvintele sale ne invită la o sfințenie practică, unde promisiunile lui Dumnezeu devin realități vii prin Hristos. Să ascultăm cu reverență, ca harul să ne adâncească încrederea și să ne modeleze mersul zilnic în simplitate și dragoste wesleyană.
Citește

Citire

Întoarceți-vă acum la capitolul 11 din Evrei și citiți întregul pasaj încet. Lăsați apelul credincioșilor să vă miște inima. Pe măsură ce citiți, observați cum fiecare viață mărturisește că credința nu este o simplă noțiune, ci substanța lucrurilor sperate. Pauzați adesea, cerând Duhului să facă aceste mărturii antice cuvinte vii pentru propria voastră călătorie a harului.
Studiu
Clarke începe prin a defini credința ca subzistența lucrurilor sperate. Versetul 1. CAPITOLUL XI. O definiție a credinței, 1, 2. Care sunt obiectele sale imediate, 3. Care sunt efectele sale, exemplificate în Abel, 4. În Enoh, 5, 6. În Noe, 7. În Avraam, 8-10. În Sara, 11. În posteritatea lor dreaptă, 12-16. În jertfirea de către Avraam a fiului său Isaac, 17-19. În Isaac, 20. În Iacov, 21. În Iosif, 22. În Moise, 23-28. În israeliții din pustie, 29. În căderea Ierihonului, 30. În Rahab, 31. În mai mulți judecători și în David, Samuel și profeți, 32-34. Efectele glorioase produse de ea în martirii primitivi, 35-40. NOTE LA CAP. XI. Versetul Evrei 11:1. Credința este substanța lucrurilor sperate — Εστι δε πιστις ελπιζομενων ὑποστασις· Credința este SUBZISTENȚA lucrurilor sperate; πραγματων ελεγχος ου βλεπομενων·. DEMONSTRAREA lucrurilor nevăzute. El explică apoi însemnătatea substanței și a demonstrației în viața sufletului justificat. Cuvântul υποστασις, pe care îl traducem prin substanță, înseamnă subzistență, ceea ce devine temelie pentru ca un alt lucru să stea pe ea. Iar ελεγχος înseamnă o astfel de convingere cum este produsă în minte prin demonstrația unei probleme, după care demonstrație nu mai poate rămâne nicio îndoială, pentru că vedem din ea că lucrul este; că nu poate fi altfel; și că nu poate fi altfel decât așa cum este și s-a dovedit a fi. Astfel este credința prin care sufletul este justificat; sau mai degrabă, astfel sunt efectele credinței justificatoare: pe ea subzistă pacea lui Dumnezeu care întrece orice înțelegere; iar dragostea lui Dumnezeu este revărsată în inima unde trăiește ea, prin Duhul Sfânt. Clarke continuă ilustrând cum credința aduce posesia binecuvântărilor sperate. Aristotel o folosește pentru o demonstrație matematică și o definește astfel în mod potrivit: Ελεγχος δε εστις ὁ μη δυνατος αλλως εχειν, αλλ' οὑτως ὡς ἡμεις λεγομεν, 'Elenehos, sau Demonstrația, este ceea ce nu poate fi altfel, ci este așa cum afirmăm noi.' Rhetor. ad Alexand., cap. 14, περι ελεγχου. Din acest motiv am adus teorema de mai sus din Euclid. Lucrurile sperate — Sunt pacea și aprobarea lui Dumnezeu și acele binecuvântări prin care sufletul este pregătit pentru împărăția cerurilor. Un pocăit speră iertarea păcatelor sale și favoarea Dumnezeului său; credința în Hristos îl pune în posesia acestei iertări și astfel lucrul care era sperat este savurat prin credință. Când aceasta este primită, omul are convingerea deplină a adevărului și realității tuturor acestor binecuvântări, deși nevăzute de ochi, ele sunt simțite de inimă; și omul nu mai are nicio îndoială cu privire la aprobarea lui Dumnezeu și la propria sa iertare liberă, mai mult decât are cu privire la faptul că este.
Considerați

Considerare

Cu privire la necesitatea credinței în existența lui Dumnezeu, Clarke insistă: Aceasta cere credință, o astfel de credință cum este menționată mai sus; o credință prin care să-L putem plăcea pe Dumnezeu; și acum că avem o revelație abundentă, o credință conform acelei revelații; o credință în Dumnezeu prin Hristos, marea jertfă pentru păcat, fără de care un om nu-L poate plăcea mai mult, sau nu poate fi acceptat de El, decât a fost Cain. Deoarece cunoașterea existenței lui Dumnezeu este de o importanță infinită în religie, voi introduce la sfârșitul acestui capitol o serie de propoziții, menite să dovedească existența lui Dumnezeu, 1o, a priori; și 2o, a posteriori; omițând dovezile care sunt produse în general pe aceste puncte, pentru care cititorii mei pot face referire la lucrări de circulație generală pe acest subiect: și 3o, voi expune unele fenomene legate de corpurile cerești, care va fi greu de explicat fără a recunoaște îndemânarea infinită, puterea și energia continuă a lui Dumnezeu. Clarke încheie cu speranța cerească a patriarhilor notând: Versetul 16. Versetul 16. Dar acum ei doresc ceva mai bun — Toți așteptau binecuvântări spirituale și o moștenire cerească; L-au căutat pe Dumnezeu ca parte a lor și într-un astfel de mod și pe astfel de principii încât El nu se rușinează să fie numit Dumnezeul lor; și El Își arată afecțiunea pentru ei pregătindu-le o cetate, adică cerul, deoarece ei înșiși nu ar căuta nicio cetate pe pământ; ceea ce este cu siguranță ceea ce are în vedere apostolul aici. Și din aceasta este evident că patriarhii aveau o noțiune corectă despre nemurirea sufletului și așteptau un loc de locuit cu totul diferit de Canaan. Deși lui Avraam, Isaac și Iacov li s-au făcut promisiunile în care Canaanul era inclus în mod deosebit, totuși Dumnezeu nu le-a dat nicio moștenire în acea țară, nici măcar atât cât să pună piciorul pe ea; Faptele 7:5. Prin urmare, dacă nu ar fi înțeles că promisiunile aparțin lucrurilor spirituale, departe de a îndura, văzându-L pe Cel nevăzut, s-ar fi considerat înșelați și batjocoriți. Apostolul, prin urmare, cu cea mai mare potrivire, atribuie întreaga lor purtare și așteptare credinței.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în mersul meu zilnic am cea mai mare nevoie ca credința să devină substanța a ceea ce sper în Hristos? 2. Cum mă încurajează accentul lui Clarke pe răsplătirile lui Dumnezeu să-L caut cu mai multă sârguință și simplitate? 3. În ce feluri trăiesc ca un străin și pelerin, ținând țara cerească mai bună constant în vedere?
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule milostiv, Îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a slujitorilor Tăi desfășurată în paginile lui Adam Clarke. Dă-ne credința justificatoare care subzistă pe promisiunile Tale și aduce pacea care întrece înțelegerea. Fie ca același Duh care a mărturisit bătrânilor să mărturisească împreună cu duhurile noastre că suntem copiii Tăi. Întărește-ne să umblăm ca niște pelerini, privind mereu la cetatea al cărei ziditor și creator ești Tu. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru, care trăiește și domnește împreună cu Tine și cu Duhul Sfânt, un singur Dumnezeu, în veci. Amin.

Comentariul lui Adam Clarke la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →