Eterniseed › Curriculum › Galateni
Galateni 2 — cu Comentariul Catolic al lui Haydock
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din Comentariul Catolic al Familiei Haydock la capitolul 2 din Galateni. În aceste versete sfinte, apostolul Pavel povestește călătoriile sale și autoritatea vie a Bisericii care păzește evanghelia. Haydock adună înțelepciunea Părinților pentru a lumina cum revelația, mărturia apostolică și corecția smerită lucrează împreună pentru unitatea credincioșilor. Pe măsură ce intrăm în acest studiu, Duhul care l-a călăuzit pe Pavel să deschidă și inimile noastre pentru a primi adevărul care ne face liberi. Să ne pregătească atenția atentă a comentariului la istorie și doctrină pentru a trăi libertatea copiilor lui Dumnezeu.
Citește
Citire
Luați Biblia și citiți capitolul 2 din Galateni încet și cu rugăciune. Ascultați relatarea lui Pavel despre vizita sa la Ierusalim, libertatea convertiților dintre neamuri și momentul corecției fraterne dintre apostoli. Observați cum glasul viu al Bisericii confirmă evanghelia pe care o propovăduiește. Opriți-vă după fiecare secțiune pentru a lăsa cuvintele să se așeze. Cereți Duhului Sfânt să vă arate ce dezvăluie acest capitol despre credință, lege și unitatea pe care Hristos o dorește pentru trupul său.
Studiu
Haydock începe prin a detalia cronologia și scopul celei de-a doua călătorii a lui Pavel la Ierusalim.
Comentariul Biblic Catolic Haydock Apoi, după paisprezece ani. Adică după prima mea venire la Ierusalim, care a fost la șaptesprezece ani după convertirea mea, în anul 51 [anul d.Hr. 51]. Vezi Tillemont. (Witham) Cauza celei de-a doua călătorii a Sfântului Pavel la Ierusalim a fost următoarea. Câțiva frați veniți din Iudeea la Antiohia susțineau acolo necesitatea circumciziei și a celorlalte rituri mozaice, afirmând că fără ele mântuirea nu putea fi obținută. Sfântul Pavel, la întoarcerea sa la Antiohia, a apărat cu tărie, împreună cu Barnaba, libertatea evangheliei. Pe măsură ce disputa s-a întețit, s-a hotărât să-i trimită pe Pavel și Barnaba să-i consulte pe ceilalți apostoli și bătrâni ai Ierusalimului. Prin aprobarea tribunalului viu și vorbitor, pe care toți sunt porunciți să-l asculte, Scripturile nu sunt făcute adevărate, modificate sau amendate; ele sunt pur și simplu declarate a fi cuvântul infailibil al lui Dumnezeu, un punct care poate fi învățat doar prin autoritate; de aceea acea zicală memorabilă a Sfântului Augustin: 'Nu aș crede evanghelia dacă autoritatea Bisericii nu m-ar mișca.' (Cont. ep. fund. cap. v.)Comentariul prezintă apoi cazul lui Tit ca dovadă decisivă privind circumcizia.
Nici Tit....circumcis, care fusese dintre neamuri. O dovadă convingătoare, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, că chiar și după ceilalți apostoli, neamurile convertite nu erau supuse legilor iudaice. (Witham)Haydock examinează apoi întâlnirea de la Antiohia care îl implică pe Chefa și implicațiile sale mai largi.
Dar când Chefa, etc.[1] În majoritatea copiilor grecești, citim Petru, atât aici cât și la ver. 13. Și nu există motive suficiente, nici măcar probabile, pentru a judeca că Chefa menționat aici era diferit de Petru, principele apostolilor, așa cum ar vrea să ne facă să credem unul sau doi autori mai târzii. Printre cei care și-au imaginat că Chefa era diferit de Petru, nu poate fi numit niciunul în primele veacuri [secole], cu excepția lui Clement din Alexandria, ale cărui opere au fost respinse ca apocrife de Papa Gelasie. Următorul autor este Doroteu din Tyr, în Catalogul celor șaptezeci și doi de ucenici, în al patrulea sau al cincilea veac [secol], și după el catalogul similar sau același, în al șaptelea veac [secol], în Cronica numită a Alexandriei, niciuna dintre acestea neavând vreo autoritate în rândul învățaților, fiind găsite atâtea greșeli și falsități evidente în ambele. Sfântul Ieronim spune într-adevăr pe acest loc că au existat unii (deși nu consideră potrivit să-i numească) care erau de această părere; dar în același timp Sfântul Ieronim o ridiculizează și o respinge ca nefondată. Cât despre autorii care îl fac pe Chefa același cu Sfântul Petru, principele apostolilor, avem ceea ce poate fi numit consimțământul necontestabil și unanim al Părinților și doctorilor antici ai Bisericii Catolice, ca Tertulian, care numește această conduită a Sfântului Petru o greșeală de conversație, nu de propovăduire sau doctrină. Al Sfântului Ciprian, al lui Origen, al lui Alexandru, al lui Teodoret, al Papei Gelasie, al lui Pelagius al doilea, al Sfântului Anselm, al Sfântului Toma d'Aquino. În veacurile mai târzii, al lui Bellarmin, al lui Baronius, al lui Binius, al lui Spondan, al lui Salmeron, al lui Estius, al lui Gagneius, al lui Tirinus, al lui Menochius, al lui Alex natalis și al multor altora: astfel încât Cornelius a Lapide spune pe acest loc că Biserica nu cunoaște și nu celebrează niciun alt Chefa decât pe Sfântul Petru. Tertulian și majoritatea interpreților observă că greșeala Sfântului Petru a fost doar un păcat mai mic sau venial în conduita și conversația sa. Nu a făcut Sfântul Pavel în mai multe ocazii la fel, ca ceea ce i se impută aici Sfântului Petru? adică să practice ceremoniile iudaice: nu l-a circumcis pe Timotei după aceasta, în anul 52 [în anul d.Hr. 52]? nu și-a ras capul la Chenhrea, în anul 54? nu s-a purificat împreună cu iudeii în templu, la sfatul Sfântului Iacov (în anul 58), pentru a nu-i ofensa? Sfântul Ieronim și, de asemenea, Sfântul Ioan Gură de Aur,[2] dau o altă expunere a acestui pasaj. Ei au privit toate acestea ca fiind făcute printr-o înțelegere și o colluziune între acești doi apostoli, care conveniseră dinainte ca Sfântul Petru să se lase mustrat de Sfântul Pavel, (căci aceasta consideră ei că este semnificat de textul grecesc) și nu că Sfântul Petru era mustrabil;[3] astfel încât iudeii, văzându-l pe Sfântul Petru mustrat public și nejustificându-se, să mănânce de acum înainte cu neamurile. Dar Sfântul Augustin s-a opus cu vigoare acestei expuneri a Sfântului Ieronim, ca fiind mai puțin consistentă cu o sinceritate creștină și apostolică și cu textul din acest capitol, unde este numită o disimulare și unde se spune că Chefa sau Petru nu a umblat drept după adevărul evangheliei. După o lungă dispută între acești doi doctori, Sfântul Ieronim pare să-și fi retractat opinia, iar opinia Sfântului Augustin este urmată în mod obișnuit, că Sfântul Petru a fost vinovat de o greșeală venială de imprudență. Între timp, niciun catolic nu neagă că capul Bisericii poate fi vinovat chiar și de păcate mari. Ceea ce avem de admirat este smerenia Sfântului Petru în această ocazie, după cum observă Sfântul Ciprian,[4] care a primit mustrarea atât de blând, fără a invoca primatul pe care Domnul nostru i-l dăduse. Baronius a susținut că Sfântul Petru nu a păcătuit deloc, ceea ce poate fi adevărat dacă privim doar intenția sa, care era să nu dea prilej de poticnire convertiților iudei; dar dacă examinăm fapta, abia poate fi scuzat de o indiscreție venială. (Witham) --- M-am împotrivit, etc. Greșeala care este notată aici în conduita Sfântului Petru a fost doar o anumită imprudență, în a se retrage de la masa neamurilor, de teamă să nu dea prilej de poticnire convertiților iudei: dar aceasta în astfel de împrejurări, când fapta sa ar fi putut avea consecințe rele pentru neamuri, care ar fi putut fi îndemnate astfel să creadă că sunt obligați să se conformeze modului de viață iudaic, în detrimentul libertății lor creștine. Nici mustrarea Sfântului Pavel nu este un argument împotriva supremației sale; căci în astfel de cazuri un inferior poate și uneori trebuie, cu respect, să-și avertizeze superiorul. (Challoner)
Considerați
Considerare
Despre justificare, comentariul trece la relația dintre credința în Hristos și faptele legii.
Știind că omul nu este îndreptățit prin faptele legii. Sfântul Pavel, până la sfârșitul capitolului, pare să-și continue discursul către Sfântul Petru, dar mai ales către galatenii iudei, pentru a arăta că atât neamurile, pe care iudeii le numeau și le priveau ca păcătoși, cât și iudeii, când s-au convertit, nu puteau spera să fie îndreptățiți și mântuiți decât prin credința în Hristos și nu prin faptele legii. --- Dar dacă, în timp ce căutăm să fim îndreptățiți în Hristos, prin credință în El și prin harul Său, ne aflăm și noi înșine păcătoși, așa cum vă învață doctorii mincinoși, și nu să fim îndreptățiți decât prin ceremoniile și faptele legii lui Moise, această consecință blasfematoare trebuie să urmeze, că Hristos este slujitorul și autorul păcatului, făcându-ne să credem că prin credința în El și prin conformarea cu doctrina Sa putem fi îndreptățiți și mântuiți. Căci astfel trebuie să fim considerați călcători de lege, dacă nu reînnoim și nu zidim din nou ceea ce Hristos și noi am distrus. --- Căci prin lege am murit legii. Adică, spune Sfântul Ieronim, prin legea evanghelică a lui Hristos am murit legii antice și ceremoniilor ei. Alții o explică astfel: prin lege și tipurile și figurile ei și prin profețiile cuprinse în lege, știu că legea mozaică a încetat acum, în care sens ar putea spune: prin lege am murit legii. --- Dacă dreptatea. Adică, dacă îndreptățirea și mântuirea trebuie obținute sau ar fi putut fi obținute prin faptele legii; atunci Hristos a murit în zadar și nu a fost necesar ca El să devină Răscumpărătorul nostru. (Witham)
Răspunde
Răspuns
Cum mă ajută autoritatea vie a Bisericii să recunosc adevărata evanghelie astăzi? În ce domenii ale vieții mele sunt ispitit să adaug cerințe dincolo de libertatea pe care Hristos a câștigat-o? Unde mă invită Domnul să primesc o corecție smerită oferită în dragoste?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, care l-ai chemat pe Pavel să propovăduiască libertatea Evangheliei și l-ai întărit pe Petru să păstorească turma Ta în adevăr, dăruiește-ne harul de a trăi prin credință în Tine singur și nu prin faptele Legii. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria și a comuniunii sfinților, umple-ne de smerenie ca să primim îndreptarea frățească și de curaj ca să stăm tari în unitatea Bisericii Tale. Același Duh care i-a călăuzit pe apostoli să locuiască în noi, ca Tu să locuiești în inimile noastre prin credință. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →