Eterniseed › Curriculum › Deuteronomul
Deuteronomul 25-26 — cu Comentariul Catolic al lui Haydock
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din Comentariul Catolic al Familiei Haydock la capitolele 25 și 26 din Deuteronom. În aceste versete, textul inspirat stabilește legi ale dreptății, milei și ale recunoștinței pline de aducere-aminte care continuă să modeleze viața de credință. Comentariul Catolic al lui Haydock adună înțelepciunea Părinților Bisericii și a interpreților anteriori pentru a lumina fiecare precept. În următoarele câteva minute vom citi capitolele sfinte, vom studia note alese din Haydock, vom reflecta asupra sensului lor mai profund, vom răspunde printr-o reflecție rugătoare și vom încheia înălțându-ne inimile către Dumnezeu. Fie ca cuvintele străvechi să reînnoiască angajamentul nostru de a umbla cu credincioșie înaintea Domnului.
Citește
Citire
Luați textul sfânt și citiți capitolele 25 și 26 din Deuteronom încet și cu rugăciune. Ascultați chemarea Domnului la greutăți cinstite, la grija față de cei vulnerabili, la aducerea-aminte a faptelor Sale mântuitoare și la aducerea cu bucurie a primelor roade. Lăsați ritmul legii să vă atragă în povestea legământului care încă călăuzește poporul lui Dumnezeu astăzi.
Studiu
Haydock începe prin a explica interdicția de a pune botniță boului.
Să nu pună botniță, &c. Sfântul Pavel înțelege aceasta despre lucrătorul spiritual din Biserica lui Dumnezeu, căruia nu trebuie să i se refuze întreținerea, 1 Corinteni 9, 8, 9, 10. (Challoner) --- Și alți lucrători, ba chiar și animalele, trebuie tratați cu omenie. Obiceiul era odinioară în Egipt, Iudeea, Spania, &c., să se lase un loc curat în ogor, în jurul unui copac, unde, în arșița zilei, se întindeau snopii și se făcea ca boii să meargă neîncetat în cerc, ca să treiere grâul. Unii aveau răutatea să le pună botniță sau să le acopere gura cu gunoi; (Æliian iv. 25,) de unde s-a născut proverbul „un bou într-o grămadă” de grâne, pentru a desemna pe un zgârcit care, în mijlocul belșugului, nu mănâncă. (Suidas.) --- Moise condamnă această cruzime; căci nu este drept, spune Iosif, să refuzi acestor animale o atât de mică răsplată pentru ajutorul pe care ni-l dau la procurarea grânelor. (Calmet) --- Pe lângă acest sens literal, Dumnezeu avusese în vedere mai ales pe cel mistic, pe care ni-l descoperă Sfântul Pavel. (Menochius) --- Paine ia de aici prilejul să ridiculizeze pe preoți, care, zice el, „predică Deuteronomul, căci Deuteronomul predică zeciuielile”. Dar această carte nu le poruncește mai mult decât celelalte cărți ale Scripturii, iar rațiunea comună arată că lucrătorul este vrednic de plata sa. Dacă meșteșugarul, &c., nu vrea să lucreze degeaba, de ce ar petrece preoții viața și averea lor, spre folosul poporului, fără a trage niciun folos de la ei? Cine a slujit în războaie pe cheltuiala sa vreodată? (1 Corinteni 9, 7.) Dacă modul de a plăti zeciuielile este cel mai potrivit pentru întreținerea slujitorilor lui Dumnezeu, este o chestiune de mai mică importanță. Ea poate cel puțin invoca o vechime foarte mare, (Haydock) fiind în vigoare cu 400 de ani înainte de legea lui Moise. Avraam a dat zeciuială lui Melchisedec, care era și rege și preot; iar Pisistrate primea zeciuială de la poporul Atenei, pentru a fi cheltuită în jertfele publice și spre binele obștesc. (Laertius în Solone.; Watson, let. 2.)Despre legea leviratului Haydock oferă apoi context istoric și canonic.
Împreună, precum fiii lui Iuda au făcut: (Facerea 38, 8,) deși obiceiul (Calmet) și analogia extind aceasta și la alți frați, cel puțin la cei care locuiesc în pământul făgăduit și au moștenirea în comun, după cum reiese din istoria lui Rut, Rut 1, 13, &c. Noemi presupune că toți fiii pe care i-ar fi putut avea ar fi fost sub aceeași obligație față de nora ei. Rabinii restrâng această lege cât pot de mult, afirmând că dacă răposatul a lăsat un copil adoptiv sau natural, fratele nu trebuie să se căsătorească cu văduva, nici nu era obligat decât cel următor în vârstă și nemăritat. Sfântul Iustin (q. 132) învață contrariul. (Calmet) --- Frații vitregi erau incluși, (Menochius) și de fapt orice rudă, în ordine, care, la refuzul moștenitorului următor, dorea să ia în stăpânire pământul celui răposat, Rut 4. (Haydock) --- Evreii nu mai respectă această lege, deoarece nu au stăpânirea Canaanului. (Cuneus i. 7.) --- Fagius afirmă că a fost neglijată după captivitatea Babilonului, pentru că moștenirile fuseseră amestecate. (Calmet) --- Totuși, aceasta nu pare să fi fost părerea celor care au încercat să împace genealogia Mântuitorului nostru, dată de Sfinții Matei și Luca, presupunând că Sfântul Iosif era fiul lui Iacov după naștere și al lui Eli după lege. (Sfântul Ilarie) Africanus spune (Ep. către Aristide) că „Eli, murind fără urmași, Iacov a fost obligat să se căsătorească cu văduva lui, de la care a avut pe Iosif, descendent al lui Solomon prin Iacov și al lui Natan prin Eli”, ca mama lor comună, Esta, să se fi căsătorit succesiv cu Mathan și Melchi, (sau mai degrabă Mathat) care veneau din cele două ramuri ale familiei lui David. (Dupin) (Haydock) --- Atenienii urmau o reglementare similară cu privire la fetele orfane tinere, pe care rudele cele mai apropiate erau obligate să le ia în căsătorie și să le doteze. Tătarii își revendică dreptul de a se căsători cu văduvele fraților lor. Egiptenii nu considerau căsătoria ca reală, nici vreo rudenie contractată, în cazul în care femeia nu avea urmași, pe principiul că nu exista impediment care să împiedice pe frate să se căsătorească cu văduva fratelui său. În alte ocazii asemenea contracte erau declarate ilegale, Leviticul 18, 16. (Calmet) --- Aceasta era o lege pozitivă, (Worthington; Facerea 38) care admitea o excepție.Haydock trece apoi la aducerea primelor roade și la mărturisirea de credință cerută.
Haydock Catholic Bible Commentary It. Pământul unde vorbea Moise, care fusese deja cucerit, era la fel de obligat să plătească primele roade, &c., ca și Canaanul și părțile Siriei care fuseseră promise Israeliților. (Haydock) --- Toate roadele pământului par să fi fost supuse a fi aduse, (Matei 23, 23,) în măsura în care se coceau, la sărbătorile Paștelui și ale Rusaliilor, (Calmet) și ale corturilor. (Menochius) --- Totuși nu găsim aici nicio mențiune despre therumah, sau despre aducerea de care vorbesc rabinii atât de mult, ca fiind distinctă cel puțin de primele roade, care erau ridicate atât de preot cât și de cel ce aducea, spre cer și spre pământ, la dreapta și la stânga. Fiecare (Calmet) proprietar de pământ, (Haydock) și chiar regele însuși, era obligat să aducă propriul coș la templu și să rostească cuvintele aici prescrise. Grâul și orzul erau mai întâi vânturate, iar strugurii și măslinele transformați în vin și ulei. Înainte ca aducerea să fie făcută Domnului, nimănui nu îi era îngăduit să guste din rod, Leviticul 23, 10., și Numeri 18, 12, &c. Dacă leguminoasele trebuiau zeciuite, pare a fi o chestiune de dispută. (Calmet)
Considerați
Reflectare
Haydock încheie secțiunea cu o citire mistică a poruncii împotriva lui Amalec.
Amalec. Această poruncă de a nimici pe amaleciți, în sensul mistic, arată cât de urâți sunt ei lui Dumnezeu și ce pedepse au de așteptat de la dreptatea Sa cei care atacă și descurajează pe slujitorii Săi când abia au ieșit, ca să zicem așa, din Egiptul acestei lumi rele și, fiind încă slabi și cu inima slabă, abia încep călătoria spre pământul făgăduinței.
Răspunde
Răspuns
Cum ne invită chemarea la greutăți drepte și la relații cinstite să ne examinăm propriile practici de afaceri și familiale? În ce feluri pot să-mi aduc mai deliberat aminte de lucrările mântuitoare ale lui Dumnezeu când îmi aduc propriile daruri la altar? Unde ar putea Domnul să-mi ceară să arăt milă mai degrabă decât să-mi cer propriile drepturi?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne al legământului, care ai eliberat poporul Tău din Egipt și le-ai dat legi drepte, dăruiește-ne inimi drepte, ca purtările noastre să fie cinstite și amintirea îndurărilor Tale să fie neîncetată. Pe măsură ce Îți aducem primele roade ale vieților noastre, umple-ne de recunoștință și râvnă ca să arătăm milostivire străinului și celor nevoiași, ca să umblăm cu credincioșie înaintea Ta. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria și a tuturor sfinților, adu-ne în cele din urmă în pământul făgăduinței al împărăției Tale. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →