← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Evrei

Evrei 8 — cu Matthew Henry

Evrei 8Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la Evrei 8 ne invită la o apreciere mai profundă a lucrării preoțești a lui Hristos și a gloriei depășitoare a noului legământ. Cu atenție atentă la argumentul apostolului, Henry arată cum fiecare detaliu al vechii ordini indică dincolo de sine spre ceva mai mare. Reflecțiile sale ne ajută să vedem că umbrele au făcut loc substanței și că promisiunile lui Dumnezeu acum se odihnesc pe un teren mai ferm. Pe măsură ce deschidem această lecție, cerem Duhului să ne deschidă inimile pentru a primi aceleași adevăruri care i-au întărit pe primii cititori ai acestei epistole.
Citește

Citire

Luați câteva momente liniștite pentru a citi capitolul 8 din Evrei în întregime. Ascultați contrastul dintre vechile și noile legăminte și accentul repetat pe slujirea cerească a lui Hristos. Lăsați cuvintele să se așeze înainte de a intra în expunerea lui Henry, permițând textului însuși să vă modeleze așteptările pentru ceea ce urmează.
Studiu
Henry începe cu o recapitulare sumară a celor spuse deja despre excelența preoției lui Hristos. Iată, I. O recapitulare sumară a celor spuse mai înainte despre excelența preoției lui Hristos, arătând ce avem în Hristos, unde locuiește acum și ce sanctuar este slujitorul, v. 1, 2. Observați, 1. Ce avem în Hristos; avem un mare preot și un astfel de mare preot cum niciun alt popor nu a avut vreodată, nicio epocă a lumii sau a Bisericii nu a produs vreodată; toți ceilalți nu au fost decât chipuri și umbre ale acestui mare preot. El este potrivit în mod adecvat și absolut suficient pentru toate intențiile și scopurile unui mare preot, atât în ceea ce privește cinstea lui Dumnezeu cât și fericirea oamenilor și a sa; marea cinste a tuturor celor care au un interes în El. 2. Unde locuiește acum: El șade la dreapta tronului Maiestății în ceruri, adică a Dumnezeului glorios al cerului. Acolo este așezat Mijlocitorul și El este înzestrat cu toată autoritatea și puterea atât în cer cât și pe pământ. Aceasta este răsplata umilinței Sale. Această autoritate o exercită pentru slava Tatălui Său, pentru cinstea Sa și pentru fericirea tuturor celor care Îi aparțin; și El va aduce prin puterea Sa atotputernică pe fiecare dintre ei în ordinea lor la dreapta lui Dumnezeu în cer, ca membri ai trupului Său mistic, ca acolo unde este El să fie și ei. 3. Care este acel sanctuar al cărui slujitor este: Al adevăratei corturi, pe care Domnul a întins-o și nu omul, v. 2. Cortul care a fost întins de om, potrivit rânduielii lui Dumnezeu. Acolo era o parte exterioară, în care era altarul unde trebuiau să-și aducă jertfele, care preînchipuia pe Hristos murind; și era o parte interioară dincolo de văl, care preînchipuia pe Hristos mijlocind pentru popor în cer. Acum în acest cort Hristos nu a intrat niciodată; dar, după ce a împlinit lucrarea de satisfacere în adevărata cort a propriului Său trup, El este acum slujitor al sanctuarului, al Sfântului Sfintelor, al adevăratei corturi din cer, îngrijindu-se acolo de treburile poporului Său, mijlocind la Dumnezeu pentru ei, ca păcatele lor să fie iertate și persoanele și slujbele lor acceptate, prin meritul jertfei Sale. El nu este doar în cer bucurându-se de mare stăpânire și demnitate, ci, ca marele preot al Bisericii Sale, împlinind această slujbă pentru ei toți în general și pentru fiecare membru al Bisericii în particular. Henry prezintă apoi evreilor părțile necesare ale slujbei preoțești. II. Apostolul prezintă evreilor părțile necesare ale preoției lui Hristos, sau ce aparținea acelei slujbe, în conformitate cu ceea ce este rânduit fiecărui mare preot, v. 3, 4. 1. Fiecare mare preot este rânduit să aducă daruri și jertfe. Orice era adus de popor pentru a fi prezentat lui Dumnezeu, fie jertfe de ispășire, fie jertfe de pace, fie jertfe de mulțumire, trebuia adus de preot, care trebuia să ispășească vina lor prin sângele jertfei și să parfumeze darurile și slujbele lor cu tămâia sa sfântă, pentru a face persoanele și faptele lor tipic acceptabile; așa că atunci aparține în mod necesar preoției lui Hristos ca El să aibă ceva de adus; și El, ca antitip, a avut de adus pe Sine Însuși, natura Sa umană pe altarul naturii Sale dumnezeiești, ca marea jertfă de ispășire care a sfârșit fărădelegea și a pus capăt păcatului o dată pentru totdeauna; și are și tămâia propriei Sale neprihăniri și merite de adus împreună cu tot ce poporul Său aduce lui Dumnezeu prin El, pentru a le face acceptabile. Nu trebuie să îndrăznim să ne apropiem de Dumnezeu sau să-I prezentăm ceva, decât în și prin Hristos, încrezându-ne în meritele și mijlocirea Sa; căci dacă suntem acceptați, este în Cel Preaiubit. 2. Hristos trebuie acum să-Și împlinească preoția în cer, în Sfântul Sfintelor, adevărata cort pe care Domnul a întemeiat-o. Astfel tipul trebuie împlinit pe deplin; după ce a terminat lucrarea de jertfire aici, El trebuie să meargă în cer, pentru a-Și prezenta neprihănirea și a mijloci acolo. Căci, (1.) Dacă Hristos ar fi pe pământ, nu ar fi preot (v. 4), adică nu potrivit legii levitice, nefiind din linia acelei preoții; și atâta timp cât acea preoție a continuat, trebuia acordată o strictă atenție rânduielii dumnezeiești în toate. (2.) Toate slujbele preotului, sub lege, precum și tot ce era în acel cort care a fost făcut după modelul de pe munte, nu erau decât exemplare și umbre ale lucrurilor cerești, v. 5. Hristos este substanța și scopul legii pentru neprihănire. Prin urmare, trebuie să fie ceva în preoția lui Hristos care să răspundă la intrarea marelui preot dincolo de văl pentru a mijloci, fără de care El nu ar fi putut fi un preot desăvârșit; și ce este aceasta decât înălțarea lui Hristos la cer și arătarea Sa acolo în fața lui Dumnezeu pentru poporul Său, pentru a prezenta rugăciunile lor și a pleda cauza lor? Așa că, dacă ar fi continuat pe pământ, nu ar fi putut fi un preot desăvârșit; și unul nedesăvârșit nu putea fi. Henry se întoarce apoi să examineze vechiul legământ și limitările sale. I. Ce se spune aici despre vechiul legământ, sau mai degrabă despre vechea rânduială a legământului harului: despre acesta se spune, 1. Că a fost încheiat cu părinții națiunii evreiești la muntele Sinai (v. 9), și Moise a fost Mijlocitorul acelui legământ, când Dumnezeu i-a luat de mână, ca să-i scoată din țara Egiptului, ceea ce arată marea afecțiune, condescendență și grijă duioasă a lui Dumnezeu față de ei. 2. Că acest legământ nu a fost găsit fără vină (v. 7, 8); era o rânduială a întunericului și a spaimei, ducând la robie, și doar un învățător care să ne aducă la Hristos; era desăvârșit în felul său și potrivit să-și atingă scopul, dar foarte nedesăvârșit în comparație cu Evanghelia. 3. Că nu era sigur sau statornic; căci evreii nu au rămas în acel legământ, și Domnul nu i-a luat în seamă, v. 9. Ei s-au purtat cu ingratitudine față de Dumnezeul lor și cu cruzime față de ei înșiși, și au căzut sub nemulțumirea lui Dumnezeu. Dumnezeu îi va lua în seamă pe cei care rămân în legământul Său, dar îi va respinge pe cei care aruncă jugul Său de la ei. 4. Că este învechit, a îmbătrânit și dispare, v. 13. Este antic, anulat, depășit, fără nici o folosire în vremurile evanghelice mai mult decât lumânările când soarele a răsărit. Unii cred că legământul particularității nu a dispărut complet până la distrugerea Ierusalimului, deși a fost pierdut la moartea lui Hristos și a fost făcut vechi și trebuia acum să dispară și să piară, iar preoția levitică a dispărut odată cu el.
Considerați

Considerare

Henry reflectează mai departe asupra promisiunilor mai bune care întemeiază noul legământ. 2. Că este întemeiat pe promisiuni mai bune, mai clare și mai exprimate, mai spirituale, mai absolute. Promisiunile binecuvântărilor spirituale și veșnice sunt în acest legământ pozitive și absolute; promisiunile binecuvântărilor vremelnice sunt cu o prevedere înțeleaptă și bună, atât cât va fi spre slava lui Dumnezeu și binele poporului Său. Acest legământ conține în el promisiuni de ajutor și acceptare în datorie, promisiuni de progres și perseverență în har și sfințenie, de fericire și slavă în cer, care au fost preînchipuite mai obscur de promisiunile țării Canaan, un chip al cerului.
Răspunde

Răspuns

Unde aveți cea mai mare nevoie de asigurarea că Hristos mijlocește pentru voi chiar acum? Cum schimbă promisiunea legii scrise pe inimă felul în care vă apropiați de ascultarea zilnică? În ce domeniu al vieții vă mai agățați încă de o mentalitate a vechiului legământ în loc să vă odihniți în lucrarea împlinită a noului?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, mulțumim pentru legământul mai bun întemeiat prin Isus, Marele nostru Preot. Scrie legile Tale pe mințile și inimile noastre ca să Te cunoaștem, să Te iubim și să Te ascultăm din interior. Ferește-ne să ne întoarcem la umbre când substanța este deja a noastră în Hristos. Dă-ne har să ne apropiem cu deplină încredere pentru că El trăiește pururea ca să mijlocească. Fie ca cunoașterea milei Tale să ne adâncească încrederea și să ne mărească dragostea unii pentru alții. În numele lui Isus ne rugăm, amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →