Eterniseed › Curriculum › Galateni
Galateni 4 — cu Matthew Henry
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la Galateni capitolul 4 oferă o fereastră clară în rugămintea urgentă a apostolului ca credincioșii să stea tari în libertatea evangheliei. Cu căldură pastorală și expunere atentă, Henry urmărește argumentele lui Pavel împotriva întoarcerii la robia legii și sărbătorește lumina și libertatea mai mari găsite în Hristos. Reflecțiile sale ne invită să ne examinăm propriile inimi pentru orice derivă subtilă spre acceptarea bazată pe fapte. În următoarele câteva minute vom asculta Scriptura, vom studia perspectivele lui Henry, vom considera implicațiile lor, vom răspunde în reflecție și vom încheia în rugăciune. Duhul să folosească aceste cuvinte străvechi pentru a ne întări înțelegerea adopției și moștenirii în familia lui Dumnezeu.
Citește
Citire
Întoarce-te acum la Galateni capitolul 4 și citește întregul capitol încet. Ascultă contrastul dintre copilăria sub lege și libertatea matură a fiilor și moștenitorilor. Observă apelurile tandre ale lui Pavel, avertismentele sale despre învățătorii falși și dorința sa ca Hristos să fie format în credincioși. Lasă textul să se așeze în inima ta înainte de a ne întoarce la expunerea lui Matthew Henry.
Studiu
Henry începe prin a introduce comparația apostolului cu un copil sub vârstă.
În acest capitol apostolul tratează deschis cu cei care ascultau de învățătorii iudaizanți, care lăudau legea lui Moise în competiție cu evanghelia lui Hristos și încercau să-i aducă sub robia ei. Pentru a-i convinge de nebunia lor și a le îndrepta greșeala, în aceste versete el continuă comparația cu un copil sub vârstă, pe care o atinsese în capitolul anterior, și de acolo arată ce mari avantaje avem acum, sub evanghelie, față de ceea ce aveau ei sub lege. Și aici.El detaliază apoi starea bisericii din Vechiul Testament sub robie.
I. Ne face cunoscută starea bisericii din Vechiul Testament: era ca un copil sub vârstă și era tratată în consecință, fiind ținută într-o stare de întuneric și robie, în comparație cu lumina și libertatea mai mari pe care le bucurăm sub evanghelie. Aceea era într-adevăr o dispensație a harului, și totuși era comparativ o dispensație a întunericului; căci, după cum moștenitorul, în minoritatea sa, este sub tutori și guvernatori până la timpul hotărât de tatăl său, prin care este educat și instruit în acele lucruri pe care în prezent le cunoaște puțin din sensul lor, deși mai târziu este probabil să-i fie de mare folos; tot așa a fost și cu biserica din Vechiul Testament — economia mozaică, sub care se aflau, era ceva ce nu puteau înțelege pe deplin sensul; căci, după cum spune apostolul (2 Corinteni 3:13), nu puteau privi cu statornicie la sfârșitul a ceea ce este desființat. Dar bisericii, când a crescut la maturitate, în zilele evangheliei, îi devine de mare folos. Și după cum aceea era o dispensație a întunericului, tot așa și a robiei; căci erau în robie sub elementele lumii, fiind legați de un mare număr de rituri și observații împovărătoare, prin care, ca printr-un fel de prime rudimente, erau învățați și instruiți, și prin care erau ținuți într-o stare de supunere, ca un copil sub tutori și guvernatori. Biserica atunci stătea mai mult sub caracterul de slujitor, fiind obligată să facă totul după porunca lui Dumnezeu, fără a fi pe deplin familiarizată cu rațiunea ei; dar slujirea sub evanghelie pare a fi mai rațională decât aceea. Timpul hotărât de Tatăl venind, când biserica trebuia să ajungă la vârsta ei deplină, întunericul și robia sub care stătea înainte sunt îndepărtate, și suntem sub o dispensație de lumină și libertate mai mari.Apoi, Henry contrastează aceasta cu starea mai fericită a creștinilor sub evanghelie.
II. Ne face cunoscută starea mult mai fericită a creștinilor sub dispensația evangheliei, v. 4-7. Când a venit plinătatea vremii, timpul hotărât de Tatăl, când El avea să pună capăt dispensației legale și să pună alta și mai bună în locul ei, a trimis pe Fiul Său, etc. Persoana care a fost angajată să introducă această nouă dispensație nu era alta decât Fiul lui Dumnezeu însuși, singurul născut al Tatălui, care, după cum fusese profețit și promis de la întemeierea lumii, tot așa la timpul potrivit a fost arătat pentru acest scop. El, în urmărirea marelui plan pe care și-l asumase, a consimțit să fie făcut dintr-o femeie — aici este întruparea Sa; și să fie făcut sub lege — aici este supunerea Sa. El care era cu adevărat Dumnezeu pentru noi S-a făcut om; și El care era Domn al tuturor a consimțit să vină într-o stare de supunere și să ia asupra Sa chipul de slujitor; și un mare scop al tuturor acestora era să răscumpere pe cei ce erau sub lege — să ne mântuiască de acel jug intolerabil și să rânduiască rânduieli evanghelice mai raționale și mai ușoare. El avea într-adevăr ceva mai mult și mai mare în vedere, venind în lume, decât doar să ne elibereze de robia legii ceremoniale; căci a venit în firea noastră și a consimțit să sufere și să moară pentru noi, ca prin aceasta să ne răscumpere de mânia lui Dumnezeu și de blestemul legii morale, sub care, ca păcătoși, zăceam cu toții. Dar acela era un scop al ei, și o îndurare rezervată să fie dăruită la timpul arătării Sale; atunci starea mai servilă a bisericii trebuia să ajungă la un sfârșit, și una mai bună să-i succeadă; căci El a fost trimis să ne răscumpere, ca să primim adopția de fii — ca să nu mai fim socotiți și tratați ca slujitori, ci ca fii crescuți la maturitate, cărora li se permit libertăți mai mari și li se admit privilegii mai largi decât cât timp erau sub tutori și guvernatori. Aceasta cursul argumentului apostolului ne conduce să observăm, ca un lucru intenționat prin această expresie, deși fără îndoială poate fi înțeles și ca însemnând acea adopție plină de har despre care evanghelia vorbește atât de des ca privilegiu al celor ce cred în Hristos. Israel era fiul lui Dumnezeu, întâiul său născut, Romani 9:4. Dar acum, sub evanghelie, credincioșii particulari primesc adopția; și, ca arvună și dovadă a ei, au împreună cu ea Duhul adopției, punându-i la datoria rugăciunii și dându-le putere în rugăciune să-L vadă pe Dumnezeu ca Tată (v. 6): Pentru că sunteți fii, Dumnezeu a trimis Duhul Fiului Său în inimile voastre, strigând Abba, Tată. Și de aici (v. 7) apostolul încheie acest argument adăugând: De aceea nu mai ești slujitor, ci fiu; și, dacă fiu, atunci moștenitor al lui Dumnezeu prin Hristos; adică, acum, sub starea evangheliei, nu mai suntem sub servitutea legii, ci, prin credința noastră în Hristos, devenim fiii lui Dumnezeu; suntem prin urmare acceptați de El și adoptați de El; și, fiind fii, suntem și moștenitori ai lui Dumnezeu și avem dreptul la moștenirea cerească (după cum raționează și Romani 8:17), și de aceea trebuie să fie cea mai mare slăbiciune și nebunie să ne întoarcem la lege și să căutăm îndreptățirea prin faptele ei. Din ceea ce spune apostolul în aceste versete, putem observa,
Considerați
Considerare
Reflectând asupra avantajelor, Henry enumeră privilegiile pe care le primesc credincioșii.
2. Marile și neprețuitele avantaje pe care le bucură creștinii sub evanghelie; căci, (1.) Primim adopția de fii. De aici observăm, Este marele privilegiu pe care îl au credincioșii prin Hristos că sunt copii adoptați ai Dumnezeului cerului. Noi care prin fire suntem copii ai mâniei și ai neascultării am devenit prin har copii ai iubirii. (2.) Primim Duhul adopției. Observăm, [1.] Toți cei ce au privilegiul adopției au Duhul adopției — toți cei primiți în număr iau parte la firea copiilor lui Dumnezeu; căci El va face ca toți copiii Săi să-I semene. [2.] Duhul adopției este întotdeauna Duhul rugăciunii, și este datoria noastră în rugăciune să-L vedem pe Dumnezeu ca Tată. Hristos ne-a învățat în rugăciune să-L vedem pe Dumnezeu ca Tatăl nostru din ceruri. [3.] Dacă suntem fiii Lui, atunci moștenitorii Lui. Nu este așa printre oameni, la care fiul cel mai mare este moștenitor; dar toți copiii lui Dumnezeu sunt moștenitori. Cei ce au firea fiilor vor avea moștenirea fiilor.Henry încheie evidențiind regula pentru afecțiune plină de zel în lucrurile bune.
Apostolul continuă același plan ca în versetele precedente, care era să-i convingă pe galateni de păcatul și nebunia lor în a se abate de la adevărul evangheliei: după ce tocmai înainte se certase cu ei despre schimbarea purtării lor față de el care încerca să-i întărească în ea, aici le dă caracterul acelor învățători falși care își făceau datoria să-i atragă de la ea, pe care dacă ar fi atent la el, ar putea vedea curând cât de puțină rațiune aveau să-i asculte: oricare ar fi fost părerea lor despre ei, le spune că erau oameni vicleni, care urmăreau să se ridice pe ei înșiși, și care, sub pretențiile lor plauzibile, consultau mai mult propriul lor interes decât al lor: 'Ei vă afectează cu zel', spune el; 'arată un respect mare pentru voi și pretind multă afecțiune față de voi, dar nu bine; nu o fac cu niciun plan bun, nu sunt sinceri și drepți în ea, căci v-ar exclude, ca să-i afectați pe ei. Ceea ce urmăresc ei în principal este să vă angajeze afecțiunile față de ei; și, pentru a face aceasta, fac tot ce pot ca să vă îndepărteze afecțiunile de la mine și de la adevăr, ca astfel să vă atragă pe voi înșiși.' Aceasta, le asigură el, era planul lor, și de aceea trebuie să fie foarte neînțelepți ascultându-i. Observăm, 1. Poate apărea mult zel unde totuși este puțin adevăr și sinceritate. 2. Este obiceiul seducătorilor să se insinueze în afecțiunile oamenilor și prin aceasta să-i atragă în opiniile lor. 3. Oricare ar fi pretențiile pe care le fac astfel de oameni, ei au de obicei mai multă grijă de propriul lor interes decât de al altora și nu vor ezita să ruineze reputația altora, dacă prin aceasta își pot ridica pe a lor. Cu această ocazie apostolul ne dă acea regulă excelentă pe care o avem, v. 18, Este bine să fii afectat cu zel întotdeauna într-un lucru bun. Ceea ce traducerea noastră redă 'într-un om bun', și astfel consideră că apostolul indică spre sine; acest sens, ei cred, este favorizat atât de contextul precedent cât și de cuvintele care urmează imediat, și nu numai când sunt prezent cu voi, care poate fi ca și cum ar fi spus, 'A fost un timp când erați afectați cu zel față de mine; m-ați luat odată drept un om bun și nu aveți acum niciun motiv să gândiți altfel despre mine; cu siguranță atunci ar fi potrivit să arătați același respect față de mine, acum când sunt absent de la voi, pe care l-ați arătat când eram prezent cu voi.' Dar, dacă aderăm la propria noastră traducere, apostolul ne furnizează aici o regulă foarte bună pentru a ne îndruma și regla în exercițiul zelului nostru: sunt două lucruri pe care în acest scop ni le recomandă mai ales: — (1.) Ca el să fie exercitat numai asupra a ceea ce este bun; căci zelul este atunci bun numai când este într-un lucru bun: cei ce sunt afectați cu zel față de ceea ce este rău vor face prin aceasta și mai mult rău. Și, (2.) Ca în aceasta să fie constant și statornic: este bine să fii zelos întotdeauna într-un lucru bun; nu pentru un timp doar, sau din când în când, ca căldura unui acces de febră, ci, ca căldura naturală a trupului, constant. Fericită ar fi biserica lui Hristos dacă această regulă ar fi mai bine observată printre creștini!
Răspunde
Răspuns
1. Unde în viața ta simți o atracție persistentă spre 'elemente slabe și sărace' în loc să te odihnești în Duhul adopției?
2. Cum afectează realitatea că ești cunoscut de Dumnezeu înainte ca tu să-L cunoști modul în care abordezi rugăciunea și ascultarea zilnică?
3. Cum ar arăta ca Hristos să fie format mai deplin în tine în această săptămână și cum ar putea aceasta să-ți modeleze zelul pentru ceea ce este cu adevărat bun?
Roagă-te
Rugăciune
Tată preabun, îți mulțumim că ai trimis pe Fiul Tău la plinătatea vremii ca să ne răscumperi din robia legii și să ne dai Duhul adopției. Te lăudăm că nu mai suntem slujitori, ci fii și moștenitori prin Hristos. Iartă-ne pentru timpurile când ne-am întors la lucruri mai mici sau am permis afecțiunilor false să ne atragă. Formează pe Hristos mai adânc în noi ca zelul nostru să rămână constant în ceea ce este bun. Întărește pe slujitorii credincioși care lucrează printre noi și păzește-ne să nu le facem lucrarea în zadar. Să umblăm astăzi ca cei ce strigă 'Abba, Tată', încrezători în iubirea și moștenirea Ta. În numele lui Isus, amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →