Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor
Faptele Apostolilor 8 — cu Maclaren
Deschidere
Astăzi deschidem Expunerile lui Maclaren asupra Sfintelor Scripturi la capitolul 8 din Faptele Apostolilor, unde biserica timpurie se confruntă cu o opoziție aprigă, totuși vede evanghelia înaintând în direcții neașteptate. Maclaren urmărește împrăștierea credincioșilor, mărturia îndrăzneață a lui Filip și întâlnirea sobră cu Simon vrăjitorul. Expunerea sa atentă evidențiază atât răspândirea de neoprit a cuvântului cât și condițiile inimii necesare pentru credința autentică. Pe măsură ce ascultăm, suntem invitați să reflectăm cum Dumnezeu transformă persecuția în oportunitate și cum credința adevărată duce întotdeauna dincolo de uimire spre vieți transformate. Lăsați aceste scene antice să vorbească proaspăt zilei noastre.
Citește
Citire
Luați câteva clipe liniștite pentru a citi integral capitolul 8 din Faptele Apostolilor. Observați mișcarea rapidă de la persecuție în Ierusalim la mărturie în Samaria și apoi la un călător etiopian pe un drum pustiu. Observați cum ucenicii obișnuiți, nu doar apostolii, duc mesajul mai departe. Permiteți narațiunii să se desfășoare fără grabă, lăsând scenele și personajele să se așeze în mintea voastră înainte de a ne întoarce la perspectivele lui Maclaren.
Studiu
Maclaren începe arătând cum persecuția i-a împrăștiat pe ucenici ca pe niște semințe peste câmpuri noi.
Mâna violentă a prigonitorului a acționat ca mâna împrăștiatoare a semănătorului. A aruncat semințele la întâmplare și oriunde au căzut au încolțit. Acești fugari nu erau oficiali, nici nu fuseseră trimiși de apostoli să predice. Fără nicio poruncă specială sau poziție, au urmat instinctele inimilor credincioase și, purtându-și credința cu ei, au vorbit despre ea oriunde s-au aflat. Un creștin va fi îndemnat să vorbească despre Hristos dacă legătura sa personală cu El este vie. Nu ar trebui să aibă nevoie de nicio autorizație bisericească pentru aceasta. Nu este datoria fiecărui credincios să urce într-o amvon, dar este datoria sa să 'predice pe Hristos'. Împrăștierea ucenicilor a fost menită de oameni să stingă focul, dar de Hristos să-l răspândească. O explozie vulcanică aruncă materie arzândă peste o zonă largă.Maclaren evidențiază apoi pasul neașteptat al lui Filip în Samaria și rezultatele surprinzătoare care au urmat.
Luca preia una dintre liniile de extindere, în relatarea sa despre faptele lui Filip în Samaria, pe care o pune prima pentru că Isus indicase Samaria prima dintre regiunile dincolo de Iudeea Faptele Apostolilor 1:8. Numele lui Filip vine al doilea în lista diaconilor Faptele Apostolilor 6:5, probabil în anticiparea lucrării sale în Samaria. Cât de diferit de previziunea apostolilor a fost cursul real al lucrurilor! Ei îi destinaseră pe cei șapte doar pentru lucrare 'lumească' și considerau predicarea cuvântului ca fiind angajamentul lor special. Dar Ștefan a văzut și a proclamat mai clar decât ei trecerea Templului și a ritualului; iar Filip, din proprie inițiativă și aparent complet inconștient de marele pas înainte pe care îl făcea, a fost primul care a purtat torța evangheliei în regiunile de dincolo. Biserica l-a făcut pe Filip 'diacon', dar Hristos l-a făcut 'evanghelist'; și a rămas evanghelist mult timp după ce a încetat să fie diacon în Ierusalim Faptele Apostolilor 21:8.Maclaren contrastează apoi uimirea centrată pe sine a lui Simon cu răspunsul samaritenilor la mesajul lui Filip.
Șarlatanul este mare până când vine adevăratul învățător, iar apoi se micșorează. Simon a avut de înghițit o pilulă amară când a văzut acest om nou furându-i audiența și făcând lucruri pe care el, cu vrăjitoriile sale, știa că doar pretindea că le face. Luca arată foarte clar asemănarea și diferența dintre Simon și Filip folosind același cuvânt 'au luat aminte' în privința atitudinii samaritenilor față de amândoi, în timp ce în privința lui Filip era 'lucrurile rostite de' el, iar în privința lui Simon era el însuși la care luau aminte. Unul predica pe Hristos, celălalt pe sine; unul 'uimea' cu 'vrăjitorii', celălalt aducea vești bune și se ascundea, iar mesajul său chema nu la o uimire stupidă cu gura căscată, ci la credință și ascultare de numele lui Isus. Întreaga diferență dintre religia lui Isus și superstițiile pe care lumea le numește religii este cuprinsă în contrastul semnificativ, trasat atât de firesc.
Considerați
Considerare
Maclaren încheie apăsând diferența dintre un simplu consimțământ și o credință care unește cu adevărat inima de Hristos.
Nu contează cât de mult sau cât de puțin știți despre Isus Hristos. Nu contează cum ați ajuns la acea cunoștință. Nu contează deși ați primit rânduieli creștinești așa cum primise Simon. Dacă credința voastră nu este o putere vie, care duce la dragoste și predare de sine, ea este cu adevărat nimic. Și aici, în primul său conflict cu magia păgână, evanghelia proclamă prin gura apostolului ceea ce este adevărat despre toți formaliștii și creștinii doar cu numele: 'Tu n-ai nici parte, nici sorț în lucrarea aceasta, căci inima ta nu este dreaptă'. Un singur lucru unește cu Dumnezeu — o credință care curățește inima, o credință care se prinde de Hristos cu voință și conștiință, o credință care, odihnindu-se pe recunoașterea pocăită a păcatului, se încrede cu totul în marele Său har.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața voastră a deschis dificultatea în mod neașteptat o ușă pentru mărturie sau creștere? Ce semne indică faptul că credința voastră trece dincolo de admirația lucrărilor lui Dumnezeu spre predarea personală? Cum ați putea să vă păziți de a trata darurile sau binecuvântările spirituale ca pe niște unelte pentru avantaje personale mai degrabă decât ca pe niște chemări la o sfințenie mai adâncă?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, îți mulțumim pentru felul în care cuvântul Tău se răspândește chiar și prin greutăți și împrăștiere. Păzește-ne inimile de uimirea superficială care se oprește la minuni fără a se întoarce la Tine. Dăruiește-ne credința care se alipește doar de Hristos, care se pocăiește de interesul de sine și care împărtășește cu bucurie vestea bună oriunde ne trimiți. Fie ca credința noastră să fie vie și rodnică, marcată de dragoste și ascultare mai degrabă decât de simplă uimire. Condu-ne astăzi în libertatea încrederii din toată inima. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →