← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 135-136 — Eterniseed (Catolic cu deuterocanonice)

Psalmii 135-136Eterniseed Original — Vocea Catolică22 min
Deschidere
În inima rugăciunii Bisericii psalmii stau ca poduri vii între vechiul legământ și cel nou purtând memoria faptelor mântuitoare ale lui Dumnezeu în chiar jertfa Liturghiei. Psalmii 135 și 136 aparțin acelui mare fluviu de laudă cunoscut ca Halel imnuri pe care Israel le cânta la templu și pe care Biserica continuă să le cânte în liturghia orelor și la Veghea Pascală. Aceste capitole cheamă pe credincioși să-și amintească de Domnul care a ales pe Israel care a întocmit lumea prin cuvântul său și care și-a eliberat poporul cu braț întins. Refrenul care străbate al doilea psalm declarând că îndurarea lui Dumnezeu dăinuiește veșnic răsună la fiecare altar unde Biserica proclamă moartea și învierea lui Hristos până când va veni. În aceste versete tradiția aude nu doar glasul vechiului Israel ci glasul întregii comuniuni a sfinților adunați în jurul Mielului care a fost junghiat și totuși trăiește. Psalmii invită deci pe credincioși să intre în aceeași taină a îndurării pe care sacramentele o fac prezentă astăzi.
Citește

Citire

Citiți Psalmii 135 și 136 cu încetineală lăsând aclamarea repetată a îndurării să modeleze ritmul rugăciunii voastre. Observați cum primul psalm trece de la transcendența Domnului peste idoli la faptele sale concrete în creație și istorie. Urmăriți refrenul statornic al celui de-al doilea psalm după fiecare amintire a acelor fapte. Vegheați mișcarea de la minunile săvârșite în Egipt la darul pământului și la grija continuă pentru cei smeriți. Lăsați caracterul liturgic al textelor să sugereze locul lor în cultul Bisericii unde aceleași îndurări sunt celebrate în Euharistie și în oficiul zilnic.
Studiu
Psalmul 135 se deschide chemând pe slujitorii Domnului să binecuvânteze numele său în curțile casei lui Dumnezeu. Textul contrastează imediat pe Domnul cel viu cu idolii fără viață ai neamurilor ale căror guri nu pot vorbi și ale căror mâini nu pot lucra. Această polemică împotriva zeilor mincinoși nu este doar negativă ea pregătește terenul pentru mărturisirea pozitivă care urmează. Psalmul urmărește apoi suveranitatea lui Dumnezeu prin cosmosul ordonat cerurile pământul mările și luminile care marchează timpul. Fiecare element al creației este prezentat ca lucrarea celui care singur săvârșește minuni mari. De la orizontul cosmic psalmul se îngustează spre istoria mântuirii. Plăgile asupra Egiptului înfrângerea regilor puternici și darul pământurilor lor lui Israel sunt povestite ca tot atâtea manifestări ale aceleiași puteri dumnezeiești. Versetele de încheiere revin la prezent afirmând că Domnul care a lucrat atunci continuă să-și amintească de slujitorii săi și să arate milostivire față de ei. Psalmul 136 preia aceeași povestire dar o așază ca o litanie. După chemarea de început de a mulțumi fiecare rând se încheie cu declarația că îndurarea lui Dumnezeu dăinuiește veșnic. Refrenul funcționează ca răspunsul unui cor liturgic transformând relatarea istorică în laudă continuă. Psalmul parcurge aceeași succesiune a creației și a exodului adăugând totuși trecerea Mării Roșii călăuzirea prin pustiu și doborârea regilor de ambele maluri ale Iordanului. Îndurarea celebrată nu este deci un atribut abstract ci fidelitatea concretă care susține pe Israel la fiecare etapă a călătoriei sale. În lectura Bisericii acești psalmi dezvăluie tiparul acțiunii dumnezeiești care își atinge plinătatea în Hristos. Îndurarea care dăinuiește veșnic este îndurarea revelată pe cruce și făcută prezentă în sacramente. Contrastul dintre Dumnezeul adevărat și idoli își găsește ecoul sacramental în respingerea oricărei închinări mincinoase și în adorarea celui care este cu adevărat prezent în Euharistie. Amintirea exodului îi pregătește pe credincioși să recunoască noul exod împlinit în botez și desăvârșit în trecerea de la moarte la viață. Astfel cei doi psalmi formează împreună un singur act de anamneză amintirea liturgică ce face ca îndurările trecute să fie prezente și eficace pentru cei care le cântă în credință.
Considerați

Considerare

Acești psalmi stau într-o strânsă convorbire cu marile cântări ale Scripturii. Refrenul îndurării care dăinuiește reapare în cântarea Noului Testament a lui Zaharia și în mulțumirea zilnică a Bisericii după Împărtășanie. Enumerarea lucrărilor lui Dumnezeu în creație și istorie anticipează structura Crezului care trece de la lucrarea Tatălui în creație la lucrarea Fiului în răscumpărare. În tradiție psalmii au modelat rugăciunea orelor mai ales la Vecernie duminicile și în solemnități unde Biserica continuă lauda templului acum adusă prin Hristos. Cărțile deuterocanonice de asemenea celebrează aceeași îndurare care scapă pe credincioși de orice formă de robie întărind unitatea canonului în mărturia sa despre iubirea statornică a lui Dumnezeu. În acest fel Psalmii 135 și 136 aparțin memoriei vii prin care Biserica interpretează întreaga istorie a mântuirii ca o singură poveste a îndurării.
Răspunde

Răspuns

Cum vă invită amintirea zilnică a îndurării lui Dumnezeu în acești psalmi să primiți Euharistia cu recunoștință reînnoită pentru noul exod împlinit în Hristos? În ce domenii ale vieții voastre mai vă agățați încă de idoli care nu pot mântui și cum ar putea contrastul trasat în Psalmul 135 să provoace o convertire mai adâncă? Unde ați experimentat îndurarea care dăinuiește celebrată în Psalmul 136 și cum puteți face ca acea îndurare să devină vizibilă pentru alții prin fapte de dreptate și milostenie?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne a cărui îndurare dăinuiește din veac în veac primește lauda pe care o aducem în unire cu toată Biserica. Tu ai întocmit lumea prin cuvântul tău și ai eliberat poporul tău prin brațul tău puternic acum desăvârșește în noi noua creație începută în botez și hrănită la altar. Ferește-ne de orice idol care nu poate mântui și învață-ne să ne încredem în Dumnezeul cel viu care își amintește de slujitorii săi. Fie ca refrenul îndurării tale care dăinuiește să răsune în inimile noastre până când ne vom uni cu sfinții în Ierusalimul ceresc unde Hristos Paștele nostru este sărbătorit veșnic. Prin același Hristos Domnul nostru care trăiește și domnește cu tine în unitatea Duhului Sfânt un singur Dumnezeu în vecii vecilor. Amin.

Eterniseed Original — Vocea Catolică · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.