← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Împăratul care hrănește și Împăratul care eliberează: Psalmii 145 și 146

Psalmii 145-146Un comentariu la Psalmi din scriitori primitivi și medievali (Neale & Littledale)20 min
Deschidere
Acum Psaltirea își întoarce întreaga față spre laudă. Psalmii 145 până la 150 sunt Marele Hallel al ei — izbucnirea finală de 'Aleluia' în care cartea de rugăciuni a lui Israel și a Bisericii se revarsă în adorare. Răsăritul creștin ține acești psalmi aproape: Psalmul 145 este printre antifonele Tipicei, iar Psalmul 146 stă ca al doilea psalm al Tipicei, cântat acolo unde se adună credincioșii. Psalmul 145 este 'Tehila lui David', singurul psalm din întreaga carte intitulat pur și simplu 'Laudă' — 'Te voi mări pe Tine, Dumnezeule, Împăratul meu'. El Îl încoronează pe Domnul ca Împăratul care nu este un suveran îndepărtat hrănit pe cheltuiala supușilor Săi, ci Hrănitorul întregii creații: 'Ochii tuturor așteaptă de la Tine, Doamne; și le dai lor hrana la vreme potrivită'. Psalmul 146 avertizează apoi sufletul unde să NU caute — 'Nu vă puneți încrederea în principi, nici în vreun fiu de om, căci nu este ajutor în ei' — și unde să caute în schimb: la Domnul 'care slobozește pe oameni din închisoare' și 'dă vedere orbilor', cuvinte pe care Biserica le-a citit întotdeauna despre vindecările lui Hristos și despre pogorârea Sa ca să sfărâme porțile de aramă. Împăratul care hrănește și Împăratul care eliberează: un singur Domn, doi psalmi de laudă.
Citește
Citește Psalmul 145 ca pe un imn de încoronare. El se deschide cu trei acte de omagiu: 'Te voi mări pe Tine, Dumnezeule, Împăratul meu; și voi lăuda Numele Tău în veci și în veci. În fiecare zi Îți voi mulțumi Ție'. El adună motivele laudei — 'Mare este Domnul și minunat, vrednic de laudă; nu este sfârșit al măreției Sale' — și le transmite din veac în veac: 'O generație va lăuda lucrările Tale alteia și va vesti puterea Ta'. În inima lui se află mărturisirea cea mare a milei: 'Domnul este milostiv și îndurat; îndelung-răbdător și de mare bunătate. Domnul este iubitor față de tot omul și mila Lui este peste toate lucrările Sale'. Apoi Împăratul este arătat ca Susținătorul a tot ce trăiește: 'Ochii tuturor așteaptă de la Tine, Doamne; și le dai lor hrana la vreme potrivită. Îți deschizi mâna și umpli toate lucrurile vii cu belșug'. Se încheie cu făgăduința fiecărei limbi: 'Gura mea va vorbi lauda Domnului; și să dea mulțumire tot trupul Numelui Său cel sfânt în veci și în veci'. Apoi Psalmul 146 își înalță propriul Aleluia: 'Laudă pe Domnul, suflete al meu; cât voi trăi voi lăuda pe Domnul'. El îndepărtează nădejdea falsă — 'Nu vă puneți încrederea în principi... căci când suflarea omului iese el se întoarce în pământul său; și atunci toate gândurile lui pier' — și se întoarce spre singurul ajutor sigur: 'Fericit este cel ce are pe Dumnezeul lui Iacov ca ajutor... Care ajută la dreptate pe cei ce suferă nedreptate; care hrănește pe cei flămânzi. Domnul slobozește pe oameni din închisoare; Domnul dă vedere orbilor... Domnul Dumnezeul tău, Sioane, va fi Împărat în veci'.
Studiu

Studiază

Psalmul 145 spune: 'O generație va lăuda lucrările Tale alteia'. Sfântul Ioan Gură de Aur aude în aceasta mărturia neîntreruptă a creației transmisă prin toate veacurile lumii. Minunile cerului și ale mării nu au fost minunea unei singure dimineți; au fost minunea, bucuria și binecuvântarea veacurilor trecute așa cum vor fi și ale veacurilor ce vor veni. Lauda lui Dumnezeu este mai veche decât noi și ne depășește. Apoi psalmul se întoarce la mila zilnică a Împăratului care hrănește: 'Ochii tuturor așteaptă de la Tine și le dai lor hrana la vreme potrivită'. Gură de Aur dezvăluie acea 'vreme potrivită' cu tandrețe, ca providența unui Tată care cunoaște nevoia fiecărei făpturi — dând fiecărui fel de hrană la timpul său obișnuit de maturitate; sau dând fiecărui fel de animal felul de hrană care i se potrivește cel mai bine. Iar când psalmul adaugă: 'Îți deschizi mâna și umpli toate lucrurile vii', el marchează dărnicia mâinii deschise: Îți deschizi mâna, nu dând cu întârziere sau cu zgârcenie, ci cu dărnicie îmbelșugată. Mila Împăratului nu este măsurată cu lingurița. Ea este revărsată.
Considerați

Cugetă

Psalmul 145 declară: 'Domnul este iubitor față de tot omul și mila Lui este peste toate lucrările Sale'. Dar apoi vine întrebarea grea pe care Părinții nu o evită: dacă mila Lui este peste TOATE lucrările Sale, de ce există judecată deloc? Fericitul Augustin răspunde în cheia răsăriteană — nu printr-un decret care osândește, ci prin alipirea sufletului însuși de răul său. Mila lui Dumnezeu se odihnește pe tot ce a făcut El, care este bun; asprimea Lui cade numai pe ceea ce noi înșine am stricat. Dacă îndepărtezi lucrările tale rele și rămâne în tine numai lucrarea Lui, mila Lui nu te va lăsa să pleci. Dezbracă păcatul pe care l-ai adăugat și rămâne în tine numai lucrarea mâinilor Sale — iar mila Lui ține aceasta strâns și nu-și va slăbi strânsoarea. Astfel judecata nu este niciodată împotriva persoanei, ci împotriva lucrărilor pe care el refuză să le lase. Psalmul 146 întoarce apoi aceeași lumină asupra locului unde ne punem nădejdea. Psalmul avertizează: 'Nu vă puneți încrederea în principi... căci nu este ajutor în ei', nu din vreo nestatornicie a favorii pământești, ci din scurta stăpânire a vieții muritoare — 'când suflarea omului iese el se întoarce în pământul său, și atunci toate gândurile lui pier'. Împotriva acelui ajutor trecător Răsăritul citește restul psalmului despre Hristos: El este Cel care 'slobozește pe oameni din închisoare' și 'dă vedere orbilor', căci Teodoret și Părinții răsăriteni văd aici pe Domnul pogorându-Se în Hades, sfărâmând porțile de aramă și zăvoarele de fier, eliberând pe cei închiși și revărsând lumina Sa în ținutul umbrei morții. Încrede-te în principele care moare și nădejdea ta moare cu el; încrede-te în Domnul care a sfărâmat ușile morții și nădejdea ta nu poate fi îngropată.
Răspunde
Acești doi psalmi pun două întrebări înaintea ta. Întâi: Îl lauzi pe Împăratul care te hrănește? 'Ochii tuturor așteaptă de la Tine și le dai lor hrana la vreme potrivită'. Fiecare masă, fiecare suflare, fiecare milă a unei zile obișnuite vine de la mâna deschisă care dă 'nu cu întârziere sau cu zgârcenie, ci cu dărnicie îmbelșugată'. Învață să privești în sus ca făpturile care, chiar fără a cunoaște mâna care le hrănește, sunt hrănite — și să mulțumești în fiecare zi, așa cum făgăduiește Psalmul 145, 'chiar dacă ești apăsat de întristare'. A doua: unde este încrederea ta? Fă un inventar cinstit al principilor pe care te sprijini — prietenul puternic, poziția sigură, ajutorul omenesc care pare mult mai solid decât al lui Dumnezeu. Psalmul 146 nu le disprețuiește; el spune pur și simplu adevărul, că suflarea lor iese și gândurile lor pier. Pune-ți nădejdea în schimb pe Domnul care slobozește prizonierii și deschide ochii orbilor — care a coborât până la porțile morții ca să te scoată afară. Iar când îți cântărești propria viață, fă cum învață Fericitul Augustin: nu deznădăjdui din pricina judecății, ci îndepărtează lucrările tale rele, ca să rămână în tine numai lucrarea Lui, mila Lui ținându-te strâns și refuzând să te lase să pleci.
Roagă-te
O, Hristoase Dumnezeul nostru, Împărat al tuturor veacurilor, care Îți deschizi mâna și umpli toate lucrurile vii cu belșug: ochii tuturor așteaptă de la Tine și le dai lor hrana la vreme potrivită. Învață-ne să Te mărim pe Tine, Împăratul nostru, și să-Ți mulțumim în fiecare zi, chiar când întristarea ne apasă, căci mila Ta este peste toate lucrările Tale. Ia de la noi lucrările rele pe care le-am adăugat la lucrarea mâinilor Tale, ca să rămână în noi numai lucrarea Ta, pe care mila Ta nu o va lăsa să plece. Slobozește-ne din închisoarea păcatelor noastre așa cum ai sfărâmat porțile de aramă și zăvoarele de fier; dă vedere orbirii noastre și ridică pe toți cei căzuți și plecați. Ferește-ne de a ne încrede în principi a căror suflare iese și ale căror gânduri pier, și fixează toată nădejdea noastră pe Tine, Dumnezeul lui Iacov, ajutorul nostru, care vei fi Împărat în veci. Ție, împreună cu Tatăl Tău cel fără de început și cu Duhul Tău cel prea-sfânt și de viață dătător, slavă, cinste și închinare, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Un comentariu la Psalmi din scriitori primitivi și medievali (Neale & Littledale) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →