← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ezechiel

Dragonul Nilului: Faraonul și trestia ruptă

Ezechiel 29-30Comentariu la Vechiul Testament al Fericitului Teodoret al Cirului (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed)21 min
Deschidere
Din Tir, profetul se întoarce către cealaltă mare putere a vremii — Egiptul și Faraonul său, care zăcea în mijlocul râurilor sale și spunea: 'Râul meu este al meu și l-am făcut pentru mine însumi.' Fericitul Teodoret al Cirului aude în această laudă de sine accentul însuși al principelui Tirului: o făptură care își atribuie sieși ceea ce Creatorul a dat, înălțându-se deasupra darului ca și cum ar fi autorul lui. Dumnezeu îl numește un mare dragon întins în Nil — iar Părinții, Teodoret printre ei, recunosc în dragon pe vechiul vrăjmaș, diavolul, a cărui mândrie tiranică și potrivnică lui Dumnezeu o imită Faraonul. Două fire străbat aceste capitole. Mai întâi, Egiptul era o 'trestie ruptă' — ajutorul în care Iuda necredincios s-a încrezut, care a străpuns mâna ce s-a rezemat de el. Al doilea, și mai adânc, judecata lui Dumnezeu este întotdeauna măsurată: de nespus în milostivire, El pedepsește cu greutate și măsură și vindecă ceea ce a lovit, îngăduind orice nenorocire doar pentru ca cei mândri, coborâți, să învețe stăpânirea Lui. Dragonul Nilului este smerit, pentru ca toți să cunoască cine a făcut cu adevărat râurile.
Citește

Citire

Citește Ezechiel 29–30 — cuvântul împotriva lui Faraon, regele Egiptului, 'marele dragon care zace în mijlocul râurilor sale, care a zis: Râul meu este al meu și l-am făcut'; cârligele în fălcile lui, dragonul aruncat în pustiu cu peștii râurilor sale; Egiptul 'o trestie ruptă' pentru casa lui Israel; cei patruzeci de ani de pustiire și întoarcerea sa micșorată și smerită; și darea Egiptului lui Nabucodonosor ca plată pentru osteneala lui la Tir. Apoi capitolul treizeci: 'Urlăți, vai de ziua! Căci ziua este aproape… ziua Domnului'; sabia asupra Egiptului și Etiopiei, Libiei, Lidiei și aliaților ei; idolii din Nof nimiciți; cetățile date focului; 'și vor ști că Eu sunt Domnul, când voi pune foc în Egipt'; și zdrobirea brațelor lui Faraon, ca să nu mai poată ține sabia.
Studiu
De ce îl numește Dumnezeu pe Faraon dragon? Teodoret răspunde că titlul se potrivește caracterului său — tiranul mândru, potrivnic lui Dumnezeu — și aceeași fiară pe care Scriptura o pune împotriva diavolului: Îl numește dragon din pricina caracterului său tiranic și potrivnic lui Dumnezeu. Totuși, dragonul nu este zdrobit fără măsură. Teodoret se minunează de reținerea dreptății dumnezeiești, care nu pedepsește niciodată pe deplin, ci întotdeauna cu ochi la vindecare — limitând pustiirea Egiptului la patruzeci de ani și făgăduind de îndată rechemarea lui: De nespus este filantropia lui Dumnezeu: cu măsură și greutate aduce pedepsele și iarăși vindecă ceea ce a fost lovit. Și ca nu cumva cineva să creadă că Nabucodonosor a acționat prin propria putere, Teodoret dezvăluie providența care guvernează chiar și sabia cuceritorului: Dumnezeu a dat Egiptul Babilonului ca plată, nu pentru că regele I-a slujit de bunăvoie, ci pentru că nimic nu scapă de sub cârmuirea dumnezeiască — Căci nimic din cele ce se întâmplă nu scapă de El; dar unele le îndreptează El însuși, altele le îngăduie să se întâmple. Dragonul se înfurie, imperiile mărșăluiesc și peste toate acestea unicul Domn îndreptează și îngăduie, cântărind fiecare lovitură.
Considerați

Considerare

Egiptul era, mai presus de toate, o falsă nădejde. Iuda se rezemase de el împotriva Babilonului ca un om de un toiag, iar toiagul era o trestie care s-a sfărâmat și a străpuns mâna. Teodoret citește întreaga proorocire ca pe o înțărcare a poporului Său de la orice ajutor în afară de al Său — micșorând împărăția Egiptului tocmai pentru ca Israel 'să nu se mai încreadă în ajutorul lor… ci să caute providența mea'. Aceasta este mila ascunsă în căderea dragonului. Capitolul treizeci adâncește tabloul cu înfricoșătoarea imagine a întunericului: luminile cerului acoperite, ziua prefăcută în întuneric. Teodoret nu ne lasă să o literalizăm într-o ruină cosmică; întunericul este noaptea lăuntrică ce copleșește un suflet înecat în nenorocire — cei ce cad în rele nu văd lumina în același chip, ci socotesc ziua mai întunecată decât orice beznă. Iar scopul a toate, enunțat limpede, este același scop care străbate fiecare proorocire împotriva neamurilor — nu distrugerea de dragul ei, ci zdrobirea mândriei în cunoaștere: ca și egiptenii să învețe să nu se socotească mari, ci să recunoască stăpânirea mea. Dragonul Nilului este coborât, pentru ca mândrul Egipt și mândrul Iuda deopotrivă să privească în sus către Domnul râurilor și al mărilor.
Răspunde

Răspuns

Auzi lauda de sine a lui Faraon și cercetează-te pe tine însuți după ecoul ei: 'Râul meu este al meu și l-am făcut pentru mine însumi.' Cât de ușor luăm noi meritul care aparține lui Dumnezeu — tăria, succesul, însăși viața care curge prin noi precum Nilul prin Egipt — și o numim propria noastră făptură. Aceasta este mândria dragonului și se sfârșește în cârlig și pustiu. Mărturisește în schimb că râul este al Lui. Apoi privește la Egipturile tale — trestiile rupte de care te reazemi în loc de Dumnezeu: banii, influența, relațiile, planurile în care te încrezi ca să te mântuiască. Ele se vor sfărâma în mâna care le strânge și o vor străpunge; Dumnezeu le micșorează cu bunăvoință, ca să încetezi a te încrede în ele și să cauți doar providența Lui. Iar când întunericul nenorocirii cade și ziua însăși pare mai neagră decât noaptea, adu-ți aminte de cuvântul lui Teodoret: acest întuneric este în sufletul îndurerat, nu în ceruri, și pedepsele lui Dumnezeu vin 'cu măsură și greutate', totdeauna spre vindecare. El smerește doar ca să 'înveți… să recunoști stăpânirea mea'. Lasă-te smerit și învață-o.
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne al râurilor și al mărilor, care ai făcut apele pe care mândrul Faraon le-a numit ale sale: curățește de la mine lauda de sine a dragonului, ca să nu pretind niciodată ca fiind a mea făptură tăria și viața și binele ce curg spre mine din mâna Ta. Zdrobește în mine fiecare trestie ruptă a încrederii mincinoase — ajutoarele de care mă reazem în locul Tău — și lasă-le eșecul să mă învețe a căuta doar providența Ta. Când întunericul durerii cade și ziua însăși pare mai neagră decât noaptea, amintește-mi că bezna este în inima mea îndurerată și că Tu aduci pedeapsa cu măsură și greutate, totdeauna spre a vindeca ceea ce ai lovit. Nimic nu scapă de Tine; Tu îndrepți unele lucruri și îngădui altele, și peste toate imperiile și peste toate necazurile mele Tu ești Domn. Smerește-mă doar ca să învăț să nu mă socotesc mare, ci să cunosc stăpânirea Ta; și ridică-mă iarăși, vindecat, ca să Te preamăresc. Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, cu Tatăl și cu Duhul cel prea-sfânt, slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Comentariu la Vechiul Testament al Fericitului Teodoret al Cirului (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →