Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor
Faptele Apostolilor 14 — cu Maclaren
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică Eterniseed extrasă din clasicul lui Alexander Maclaren Expositions of Holy Scripture despre capitolul 14 din Faptele Apostolilor. Maclaren urmărește calea misionară a Apostolului Pavel prin respingere, proclamare îndrăzneață și întâlniri neașteptate cu idolatrie și violență. Expunerea sa atentă dezvăluie cum Evanghelia avansează în mijlocul opoziției, expunând totodată profunda dorință umană ca Dumnezeu să Se apropie. În următoarele douăzeci de minute vom citi capitolul, vom studia paragrafe selectate din Maclaren, vom considera forța lor practică, vom răspunde în reflecție și vom încheia în rugăciune.
Citește
Citire
Deschideți Biblia la Faptele Apostolilor capitolul 14 și citiți întregul capitol cu încetineală. Observați modelul repetat al predicării în sinagogă, al răspunsului neamurilor, al opoziției iudaice și al perseverenței curajoase a Apostolilor. Acordați o atenție deosebită evenimentelor din Listra, încercării de jertfă și lapidării lui Pavel. Lăsați mișcarea narațiunii de la bucurie la primejdie să vă modeleze ascultarea.
Studiu
Maclaren începe prin a schița modelul recurent al evenimentelor din cetăți.
În linii generale, cursul evenimentelor în cele două mari cetăți ale Asiei Mici, cu care se ocupă pasajul de față, a fost același. A fost doar o prefigurare prea fidelă a ceea ce avea să fie experiența lui Pavel pretutindeni. Etapele sunt: predicarea în sinagogă, respingerea acolo, apelul către neamuri, primirea de către aceștia, formarea unui mic nucleu de credincioși; tulburări stârnite de iudei, care își înghit ura față de neamuri din pricina urii mai mari față de Apostoli și vor face răscoală cu păgânii, deși nu vor nici să se roage, nici să mănânce cu ei; și în cele din urmă plecarea Apostolilor pentru a duce Evanghelia mai departe. Fiind acesta conturul, trebuie să luăm în considerare în principal trăsăturile speciale care îl diversifică în fiecare caz.Maclaren evidențiază apoi declarația hotărâtoare de a se întoarce către neamuri.
'Iată, ne întoarcem către neamuri.' Aceasta nu trebuie privită ca anunțarea unui curs general de acțiune, ci pur și simplu ca aplicându-se la cei care au respins de fapt mesajul în Antiohia. Necesitatea ca cuvântul să fie mai întâi vestit iudeilor a continuat să fie recunoscută, în fiecare nou teritoriu de lucru, de către Apostol; dar oriunde, ca aici, oamenii s-au întors de la mesaj, vestitorii s-au întors de la ei fără pierdere de timp. Pavel a pus aici în cuvinte legea întregii sale cariere. Pedeapsa potrivită a respingerii este retragerea ofertei. Există ceva patetic în perseverența cu care, loc după loc, Pavel parcurge aceeași succesiune, inima sa tânjind după frații săi după trup și sperând mai departe, după toate respingerile. Era mult mai mult decât patriotism firesc; era o ramură a dragostei răbdătoare a lui Hristos însuși.Maclaren examinează hotărârea de a rămâne în ciuda opoziției.
Dar un mic element fusese omis din calcul – felul de oameni care erau acești învățători; și un alt factor care nu apăruse până atunci a intrat în joc și a răsturnat întreaga schemă. Pavel și Barnaba știau când să se retragă și când să stea pe loc. De data aceasta au stat; iar opoziția îndreptată împotriva prietenilor lor a fost motivul pentru care au făcut astfel. 'Multă vreme deci au rămas.' Dacă propria lor siguranță ar fi fost în discuție, ar fi putut fugi; dar nu puteau să-i părăsească pe oamenii a căror primire a mesajului lor îi adusese în strâmtorare. Dar în spatele celor doi vorbitori îndrăzneți stătea 'Domnul', Hristos Însuși, adevăratul Lucrător. Oamenii care trăiesc în El sunt făcuți îndrăzneți prin comuniunea cu El, iar El mărturisește pentru cei care mărturisesc pentru El.
Considerați
Considerare
Maclaren încheie remarcând bucuria noilor credincioși.
În timp ce vestitorii au trebuit să lase mica turmă în mijlocul lupilor, era pace în staul. Ca și famenul etiopian când a fost lipsit de Filip, noii credincioși din Antiohia au descoperit că retragerea celui pământesc a adus pe Îndrumătorul ceresc. 'Au fost umpluți de bucurie.' Ce! lăsați în neștiință, singuri, înconjurați de dușmani, cum puteau fi bucuroși? Pentru că au fost umpluți 'de Duhul Sfânt'. Cu siguranță bucuria în astfel de împrejurări nu a fost un semn mai puțin supranatural al prezenței Sale decât vântul vijelios sau flăcările despărțite sau buzele deschise să vorbească în limbi. Dumnezeu ne face singuri ca El Însuși să ne fie Însoțitor.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața voastră a determinat respingerea mesajului Evangheliei un nou pas de ascultare? Cum susține bucuria Duhului atunci când sprijinul pământesc este retras? În ce feluri ați putea fi chemați să stați alături de alții mai degrabă decât să vă retrageți din fața dificultății?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne al secerișului, întărește-ne prin Duhul Tău ca să vestim Evanghelia cu aceeași îndrăzneală pe care au arătat-o Pavel și Barnaba în Faptele Apostolilor 14, chiar și atunci când se ridică împotrivire. Întoarce inimile noastre de la orice idol la Dumnezeul cel viu care a trimis pe Fiul Său și umple-ne de o bucurie care se revarsă către toate popoarele. Fie ca viețile noastre să poarte mărturie despre harul lui Hristos până la întoarcerea Sa. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →