Eterniseed › Curriculum › Geneza
Geneza 21-22 — cu Maclaren
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică Eterniseed extrasă din Expunerile clasice ale Sfintelor Scripturi ale lui Alexander Maclaren. În tratarea sa a Genezei 21-22, Maclaren urmărește ultima și cea mai ascuțită încercare a credinței lui Avraam, arătând cum ascultarea sub testare deschide calea către o încredere mai profundă și providența divină. Expunerea sa măsurată ne invită să zăbovim asupra poveștii antice și să descoperim chemarea ei durabilă la predarea a ceea ce prețuim cel mai mult. Pe măsură ce trecem prin bătăi, Duhul să învioreze aceste cuvinte pentru propriile noastre călătorii ale credinței.
Citește
Citire
Așezați-vă într-un spațiu liniștit și citiți Geneza capitolele 21 și 22 încet. Observați bucuria mult așteptată a nașterii lui Isaac urmată imediat de porunca aspră care amenință fiecare promisiune. Lăsați tăcerile din text să vorbească la fel de tare ca și cuvintele rostite. Cereți Domnului să vă pregătească inima pentru încercarea și providența pe care Maclaren le va dezvolta.
Studiu
Maclaren începe prin a face distincția între ispitire și probare.
1. Chiar primele cuvinte ale acestei narațiuni solemne ridică multe întrebări. Îl avem pe Dumnezeu rânduind încercarea înfricoșătoare. Versiunea revizuită înlocuiește pe bună dreptate 'ispiti' cu 'proba'. Primul cuvânt transmite ideea de a face apel la partea mai rea a omului, cu dorința ca acesta să cedeze și să facă răul. Al doilea înseamnă un apel la partea mai bună a omului, cu dorința ca acesta să reziste. Ispitirea spune: 'Fă acest lucru plăcut; nu te lăsa împiedicat de faptul că este greșit.' Încercarea sau probarea spune: 'Fă acest lucru drept și nobil; nu te lăsa împiedicat de faptul că este dureros.' Una este 'o melodie dulce și ademenitoare', care suflă îngăduință moale și relaxare peste suflet; cealaltă este un apel de trâmbiță care cheamă la realizări înalte.Maclaren evidențiază apoi frumusețea reținută a narațiunii scripturistice.
2. Marea parte a istoriei ne înfățișează pe Avraam stând în fața testului teribil. Ce frumusețe de nedepășit se află în povestea simplă! Este remarcabilă, chiar și printre narațiunile scripturistice, prin absența totală a oricărui lucru în afară de faptele vizibile. Nu există nici o silabă despre sentimentele tatălui sau ale fiului. Tăcerea este mai patetică decât multe cuvinte. Privim ca într-un cristal magic și vedem însăși întâmplarea înaintea ochilor noștri, iar imaginația noastră ne spune mai mult despre lumea de luptă și durere care se dezlănțuie sub acea înfățișare calmă decât ar putea face cea mai înaltă artă. Patosul reținerii nu a fost niciodată ilustrat mai perfect. Observați, de asemenea, detaliile minuțioase și prelungite ale progresului lent către clipa înfricoșătoare a jertfei.Maclaren trece apoi la punctul culminant unde credința este răsplătită prin predarea interioară.
3. Astfel avem punctul culminant al poveștii - credința răsplătită. Prima mare lecție pe care ne-o învață intervenția glasului divin este că ascultarea este deplină atunci când predarea interioară este deplină. Fapta exterioară era inutilă. Avraam n-ar fi făcut mai mult dacă cuțitul fulgerător s-ar fi înfipt în inima lui Isaac. Aici este prima mare proclamare a adevărului care revoluționează morala și religia, începuturile învățăturii care culminează în etica Predicii de pe Munte și în Evanghelia mântuirii, nu prin fapte, ci prin credință. Voința este omul, adevărata acțiune este supunerea voinței. Fapta exterioară este doar mediul grosolan prin care aceasta devine vizibilă pentru oameni: Dumnezeu privește scopul ca pe împlinire.
Considerați
Considerare
Maclaren încheie observând cum credința primește înapoi binecuvântarea predată, îmbogățită.
Din nou, credința este răsplătită prin primirea înapoi a binecuvântării predate, făcută mai prețioasă pentru că a fost pusă pe altar. Cât de ciudată și solemnă trebuie să fi fost bucuria cu care acești doi s-au privit în față! Ce uimire recunoscătoare trebuie să fi umplut inima lui Avraam când a dezlegat funia care îl legase pe fiul său! Aveau să treacă multe zile până când fiorul de recunoștință să se stingă și posesia fiului să i se pară lui Avraam, sau posesia vieții să i se pară lui Isaac, un lucru obișnuit. El era acum de două ori un copil al minunii, născut prin minune, eliberat prin minune. Așa este întotdeauna. Dumnezeu ne dă înapoi jertfele noastre, colorate cu o nouă frumusețe și purificate de aliajul pământesc.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața voastră prezentă vă cere Dumnezeu o predare interioară înainte de orice faptă exterioară? Cum a adâncit o încercare trecută conștientizarea voastră că Dumnezeu oferă ceea ce poruncește? În ce fel ar putea schimba primirea înapoi a unei binecuvântări predate felul în care țineți fiecare dar de la El?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte îndurător, în încercarea lui Avraam pe Muntele Moria Tu ai arătat atât asprimea poruncii Tale cât și certitudinea făgăduinței Tale. Prin Duhul Tău dăruiește-ne tăria liniștită de a asculta când cuvântul Tău pare să se împotrivească nădejdilor noastre, punând pe altarul Tău orice comoară preaiubită fără a cere ușurare grabnică. Întâlnește-ne acolo cu propria Ta purtare de grijă, căci numai Tu ești credincios să înapoiezi ceea ce închinăm, făcut mai de preț prin jertfire. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →