Eterniseed › Curriculum › 1 Corinteni
1 Corinteni 13 — Eterniseed (protestant evanghelic)
Deschidere
Prietene, Pavel scrie corintenilor ca unul care le cunoaște entuziasmul pentru darurile duhovnicești, dar simte că lipsește ceva mai adânc. În cursul scrisorii sale, el se oprește pentru a ridica dragostea ca fiind calea mai alesită, inima vie care face ca fiecare alt dar să merite. Aceasta nu este o abatere, ci chiar centrul istoriei evangheliei, unde dragostea Tatălui pentru lume este arătată în Fiul care s-a dat pe sine. Pe măsură ce ascultăm acest cuvânt personal adresat unei biserici tinere, ne descoperim și pe noi înșine adresați. Același Duh care l-a mișcat pe Pavel ne atrage și pe noi să vedem că darurile și abilitățile își găsesc adevărata casă doar atunci când curg din dragostea care seamănă cu Isus. Însăși istoria mântuirii se îndreaptă spre această dragoste care nu se sfârșește niciodată, iar astăzi Duhul ne invită să lăsăm ca acea dragoste să modeleze felul în care vorbim, slujim și rămânem unii cu alții.
Citește
Ia Biblia ta și citește 1 Corinteni 13 încet, ca și cum Pavel ți-ar scrie direct ție. Observă cum arată mai întâi ce se întâmplă când daruri impresionante stau singure fără dragoste. Apoi urmărește portretul statornic pe care îl pictează despre dragoste în acțiune, alegerile liniștite care rabdă pe alții și caută binele lor. Fii atent la felul în care contrastează ce este trecător cu ce rămâne și lasă ca ultima frază despre credință, nădejde și dragoste să se așeze în inima ta. Cere Duhului să-ți arate unde este deja la lucru această dragoste și unde mai are nevoie de loc să crească.
Studiu
Studiază
Pavel începe prin a îndepărta orice motiv de mândrie în daruri. Chiar dacă cineva ar putea vorbi orice limbă de pe pământ sau din cer, fără dragoste cuvintele sună gol și nu folosesc la nimic. La fel se întâmplă cu profeția care descuie taine sau cu credința care mută munți; despărțite de dragoste, acestea rămân simple manifestări goale. A dărui tot ce ai sau chiar a-ți da viața nu contează dacă dragostea lipsește. Aceasta nu este o coborâre a darurilor, ci o reordonare care le pune la locul lor cuvenit, sub dragostea pe care Hristos o poruncește și o oferă.
Dragostea, continuă Pavel, se mișcă în direcții foarte practice. Rămâne răbdătoare când alții sunt înceți, arată bunătate fără a ține socoteală și refuză să se umfle de propria importanță. Dragostea nu cere propriul ei drum și nu izbucnește în iritare la fiecare ofensă. Nu ține un registru al greșelilor și nu găsește bucurie când alții se poticnesc. În schimb, dragostea se bucură de ce este adevărat și acoperă, crede, nădăjduiește și rabdă prin fiecare anotimp. Acestea nu sunt idealuri abstracte, ci forma zilnică a urmării lui Isus, care ne-a iubit pe când eram încă departe.
Argumentul se îndreaptă apoi spre permanență. Daruri precum profeția, limbile și cunoștința aparțin veacului prezent al vederii parțiale; ele vor fi lăsate deoparte când va veni ce este desăvârșit și vom vedea față în față. Ceea ce rămâne este dragostea, pentru că dragostea aparține deja veacului ce va veni. În lumina aceasta, competiția corintenilor pentru daruri pare mică, în timp ce chemarea de a ne iubi unii pe alții devine mare. Pavel încheie numind cele trei care rămân — credința, nădejdea și dragostea — și încununează dragostea ca fiind cea mai mare, căci doar dragostea va continua când credința va deveni vedere și nădejdea își va atinge țelul. Întregul capitol funcționează deci ca o invitație de a trăi acum în dragostea pe care Isus a întrupat-o și pe care Duhul o varsă în inimile noastre.
Considerați
Reflectează
Acest capitol se află în interiorul poveștii mai largi a Scripturii, unde dragostea legământului lui Dumnezeu continuă să ajungă la poporul său. Isus însuși a rezumat legea în poruncile gemene de a iubi pe Dumnezeu și pe aproapele, și a modelat acea dragoste spălând picioare și mergând la cruce. Cuvintele lui Pavel răsună aceeași bătaie de inimă găsită în epistolele lui Ioan, unde dragostea este semnul sigur că am trecut de la moarte la viață. Aceeași accentuare apare în rodul Duhului enumerat în Galateni, unde dragostea stă prima pentru că fiecare altă virtute crește din ea. De-a lungul Noului Testament, biserica este îndemnată să îmbrace dragostea ca legătura care ține totul laolaltă, îndreptându-ne înapoi la Tatăl care ne-a iubit întâi în Hristos. Citirea 1 Corinteni 13 ne atrage deci în acea poveste continuă și ne invită să trăim ca oameni deja marcați de dragostea care va umple veșnicia.
Răspunde
Unde, în conversațiile sau slujirea ta zilnică, simți că darurile funcționează fără căldura dragostei și ce pas simplu ar putea lăsa dragostea să conducă în schimb? Când te simți iritat sau grabit să ții socoteală cu cineva apropiat, cum ar putea aduce aminte de dragostea răbdătoare a lui Hristos față de tine o schimbare în clipa următoare? Privind înainte la situații care îți vor pune la încercare răbdarea, cum ar arăta alegerea dragostei care crede, nădăjduiește și rămâne, în loc de a te retrage?
Roagă-te
Doamne Isuse, îți mulțumim că ne-ai iubit întâi și că ne-ai arătat cum arată cu adevărat dragostea. Mărturisim cât de des căutăm daruri sau recunoaștere în timp ce dragostea rămâne mică în noi. Umple-ne din nou cu Duhul tău, ca răbdarea, bunătatea și statornicia să marcheze felul în care vorbim și slujim unii altora. Lasă ca dragostea care nu se sfârșește niciodată să crească în casele noastre, în prieteniile noastre și în biserica noastră, până când te vom vedea față în față. Ține-ne înrădăcinați în evanghelia care ne-a atins întâi și fă-ne oameni ale căror vieți arată în tăcere pe alții spre tine. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.