Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa
Apocalipsa 20 — cu Comentariul Catolic al lui Haydock
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică despre capitolul 20 din Apocalipsă, ghidată de Comentariul Catolic al Familiei Haydock. Această compilație prețuită se inspiră din Părinții Bisericii pentru a dezvălui viziunea apocaliptică a legării Satanei și a domniei sfinților. Lucrarea lui Haydock ne invită la o înțelegere catolică mai profundă a celor o mie de ani și a judecății finale. Pe măsură ce parcurgem aceste versete, fie ca perspectivele comentariului să ne întărească speranța în victoria finală a lui Hristos. Să ne pregătim să citim, să studiem și să ne rugăm cu inimile deschise la îndrumarea Duhului.
Citește
Citire
Luați un moment de liniște pentru a citi integral capitolul 20 din Apocalipsă. Lăsați textul sacru să vorbească mai întâi, observând imaginile sale cu lanțuri, tronuri și cartea vieții. Reveniți la pasaj încet, poate cu voce tare, ca cuvintele sale să se așeze în duhul vostru. Această citire pregătește terenul pentru ca comentariul lui Haydock să lumineze sensul capitolului în tradiția catolică.
Studiu
Haydock începe prin a prezenta un rezumat al Sfântului Augustin despre capitol.
Haydock Catholic Bible Commentary Și l-a legat pentru o mie de ani. Voi oferi cititorului un rezumat al celor lăsate de Sfântul Augustin despre acest capitol, în cartea a 20-a din De Civ. Dei [Cetatea lui Dumnezeu]. Din capitolul 5 până la 16 (t. vii. p. 578, et seq.) el tratează aceste dificultăți: Ce se înțelege prin prima și a doua înviere; prin legarea și înlănțuirea diavolului; prin cei o mie de ani în care sfinții domnesc cu Hristos; prin prima și a doua moarte; prin Gog și Magog, etc. Cât despre prima înviere, cap. vi. el observă la versetul 5 că învierea [1] în Evanghelii și la Sfântul Pavel se aplică nu doar trupului, ci și sufletului; iar a doua înviere, care va veni, este cea a trupurilor: că există și o moarte a sufletului, prin păcat; iar a doua moarte este cea a sufletului și trupului prin osânda veșnică: că atât cei răi, cât și cei buni vor învia în trupurile lor. Despre cuvintele (ver. 6) Fericit este cel care are parte la prima înviere; în acestea a doua moarte nu are putere. Astfel, spune el (cap. ix.), cei care au înviat din păcat și au rămas în acea înviere a sufletului nu vor fi supuși niciodată celei de-a doua morți, care este osânda. Cap. vii. p. 580, el spune că unii catolici, neînțelegând corect prima înviere, au fost duși la fabule ridicole,[2] și aceasta prin interpretarea pe care au dat-o celor o mie de ani; ca și cum prima înviere ar implica o înviere a trupurilor martirilor și sfinților, care ar trăi pe pământ cu Hristos timp de o mie de ani înainte de învierea generală, în tot felul de desfătări. Aceasta era opinia celor numiți milenariști: aceasta, spune el, ar putea părea tolerabilă într-o anumită măsură,[3] dacă ar fi luată pentru desfătări spirituale (căci și noi am fost odinioară în aceste sentimente), dar dacă pentru plăceri trupești, nu poate fi crezută decât de oameni trupești. El expune apoi ce se poate înțelege prin legarea și înlănțuirea diavolului pentru o mie de ani (Cap. vii. & viii, p. 581) că cei o mie de ani, însemnând un timp lung, pot semnifica tot timpul de la prima venire a lui Hristos[4] până la a doua sa la sfârșitul lumii și până la ultima persecuție scurtă sub anticrist. Diavolul este spus că este legat, adică puterea sa mult micșorată și restrânsă, în comparație cu marea și extinsa putere pe care o avea asupra tuturor națiunilor înainte de întruparea lui Hristos; nu că nu ar mai ispiti pe mulți,[5] și nu ar mai ridica persecuții, care se întorc întotdeauna spre binele lor mai mare; și că spre sfârșitul lumii el va fi slăbit, ca să zicem așa, pentru un timp scurt, și i se va permite cu spiritele sale infernale să-și exercite răutatea împotriva omenirii, pentru a încerca răbdarea aleșilor și a arăta puterea harului lui Dumnezeu, prin care slujitorii săi credincioși vor triumfa asupra diavolului. (N. B.) Ceea ce Sfântul Augustin adaugă de mai multe ori în aceste capitole: 'Să nu-și închipuie nimeni[6] că chiar în acel timp scurt nu va exista Biserica lui Hristos pe pământ: ferească Dumnezeu: chiar când diavolul va fi slăbit, el nu va putea seduce Biserica.' Cap. ix, p. 586, el expune acele cuvinte (ver. 4-5) Am văzut sufletele celor care au fost decapitați....și au trăit și au domnit cu Hristos o mie de ani....aceasta este prima înviere: adică prima înviere este în timp ce diavolul este legat pentru spațiul de o mie de ani. El observă că starea prezentă a Bisericii este numită de multe ori împărăția lui Dumnezeu și că Biserica lui Hristos domnește acum cu Hristos, atât în sfinții vii, cât și în cei morți, în sufletele martirilor și ale altora care au trăit și au murit cu evlavie, acum domnesc cu Hristos, nu încă în trupurile lor,[7] ci sufletele lor domnesc cu el. Despre cuvintele versetului 4: care nu au adorat fiara, nici chipul ei, nici nu au primit semnul ei, el dă doar această expunere, ca fiind de acord cu credința creștină, că prin fiară se poate înțelege mulțimea păcătoșilor răi în general, iar chipul fiarei [8] pe cei care sunt ai Bisericii doar în aparență și profesie exterioară, nu prin faptele lor. Când se spune (ver. 5) că restul morților nu au trăit până când cei o mie de ani s-au împlinit: ei nu au trăit, spune el, cât privește sufletele lor, când ar fi trebuit să trăiască; și deci nefiind fericiți în cer, când trupurile lor vor învia, nu va fi spre viață, ci spre judecată și osândă, care este a doua moarte. Cap. xi, el expune versetele 7 și 8, unde se spune că Satana va fi slăbit....și va seduce națiunile care sunt peste cele patru colțuri ale pământului, Gog și Magog,[9] și îi va aduna la luptă. Aceasta, spune Sfântul Augustin, va fi ultima persecuție la apropierea zilei judecății, pe care o va suferi întreaga cetate sau întreaga Biserică a lui Hristos răspândită prin univers, de la întreaga cetate a diavolului. Nici nu trebuie luați Gog și Magog ca un popor barbar particular[10], ci ca cei răspândiți într-un fel în fiecare națiune și care vor izbucni atunci, la instigarea lui Satana, într-o ură și persecuție deschisă împotriva slujitorilor credincioși ai lui Dumnezeu; după cum se spune (ver. 8.) au urcat pe lățimea pământului și au înconjurat tabăra sfinților, unde nu putem înțelege literal o tabără, o cetate sau un loc, ci Biserica pretutindeni răspândită. Cap. xii, el expune versetul 9, unde ia focul ca semnificând, metaforic, rezistența fermă și statornicia celor buni și focul [11] al zelului lor, care i-a mistuit ca pe cei răi; sau putem înțelege cu alții focul temporal al judecăților lui Dumnezeu în această lume împotriva celor răi, dar nu focul veșnic final; pentru că focul veșnic nu coboară din cer, ci cei răi sunt aruncați în el jos. Cap. xiii, el învață că ultima persecuție[12] a lui anticrist, menționată aici, va dura doar trei ani și șase luni; adică un timp scurt. Cap. xiv și xv, el expune versetul 10 și următoarele, despre diavolul fiind aruncat în lacul de foc, după ultima persecuție a lui anticrist. Prin fiară înțelege, ca mai înainte, cetatea sau mulțimea tuturor celor răi; iar prin prorocul mincinos, fie pe anticrist, fie aparența exterioară a credinței în cei care nu au niciuna. Apoi urmează judecata finală, unde se spune că cărțile sunt deschise și de asemenea că o altă carte a fost deschisă. Prin prima carte se pot înțelege oamenii și conștiințele lor; iar prin cealaltă carte, cartea vieții, cea[13] a predestinării veșnice. Până aici Sf. Augustin, unde vedem că el expune doctrina catolică comună, că prin cei o mie de ani, menționați atât de des în acest capitol, el înțelege tot timpul în care sufletele martirilor și ale tuturor celorlalți sfinți domnesc fericiți cu Hristos în cer, până când după învierea generală primesc o fericire deplină și completă, atât pentru suflet cât și pentru trup. O expunere falsă a acestor o mie de ani a dat naștere greșelii, erorii și ereziei celor numiți milenariști, pe care Mede și Dr. W. i-au urmat. Papias, care a trăit curând după sau poate cu Sfântul Ioan, a fost principalul promotor al acestei greșeli; un om, spune Eusebiu, de 'judecată și capacitate mică',[14] care a interpretat greșit discursurile pe care le-a auzit. El a fost urmat de diverși scriitori în secolele al doilea, al treilea și al patrulea, care nu au ținut cu Cerint și adepții săi, că sfinții ar trebui să învie înainte de învierea generală și să domnească cu Hristos pe pământ timp de o mie de ani în tot felul de plăceri senzuale; ci în desfătări spirituale, în cetatea Ierusalim, zidită din nou după acea manieră glorioasă descrisă în capitolul următor. Deși această opinie a avut mai mulți susținători considerabili, dintre care găsesc acești șapte: Papias, Sf. Iustin Martirul, Sf. Irineu, Tertulian, Nepos, (un episcop, în Egipt; la Eusebiu, lib. xii. cap. xxiv.) Victorinus Petabionensis, Lactanțiu și Sever Sulpitius: totuși au existat întotdeauna alți scriitori catolici învățați care au respins-o ca pe o fabulă. Din acest număr a fost Caius, un preot, la Roma, spre sfârșitul secolului al doilea; Origen, în prologul său la Cântări; Sf. Dionisie, din Alexandria, care în secolul al treilea a scris pentru a-l combate pe Nepos; (vezi Eusebiu, lib. vii. Istoria Bisericii, cap. xxiv., care o tratează ca pe o fabulă) Sf. Vasile,[15] care o numește povestea unei bătrâne și o ficțiune evreiască, Epist. 293; Sf. Grigore de Nazianz, Orat. 52; Sf. Epifanie, Sf. Ieronim, Filastrius, Teodoret, care plasează această opinie printre erezii și fabulele eretice: astfel încât aceasta nu a putut fi privită niciodată ca doctrina și tradiția constantă a Bisericii. Episcopul de Meaux observă că Mede fie a greșit, fie a falsificat textul Sfântului Iustin,[16] care, în Dialogul cu Trifon, susține acea opinie a unei domnii de o mie de ani; dar adaugă: 'V-am spus de asemenea că mulți care sunt creștini de sentimente evlavioase și sănătoase nu recunosc aceasta ca fiind adevărat.' Astfel citim în greacă, precum și în traducerea latină: dar domnul Mede schimbă complet sensul, adăugând o negație în acest fel; dar mulți care nu sunt ai acestei doctrine pure și sfinte, etc. Putem observa că Sfântul Iustin spune în pagina următoare că cei care nu recunosc învierea trupului și spun că sufletele merg în cer fără nicio înviere viitoare nu trebuie socotiți creștini, ci priviți ca saduchei și necredincioși. Ceea ce este foarte adevărat. Și adaugă că el și alții care gândesc drept cu el știu că va fi o înviere a cărnii și o reconstruire a Ierusalimului pentru o mie de ani, pe care Sfântul Iustin însuși o judecă întemeiată pe profeți, Isaia, Ezechiel, etc. Astfel încât, pentru a nu-l face pe Sfântul Iustin să se contrazică, el menționează trei opinii: prima este erezia celor care au negat absolut învierea viitoare a morților: aceștia nu erau creștini, ci necredincioși, saduchei, etc. A doua era a celor care susțineau că martirii și sfinții vor învia și vor domni o mie de ani în trupurile lor pe pământ; aceasta, care era propria sa opinie, o numește doctrina dreaptă și adevărată. Dar, în al treilea rând, el nu îi condamnă pe acei creștini evlavioși care, după cum spusese mai înainte, au respins această domnie de o mie de ani, căci aceasta ar fi să se contrazică. (Witham) --- În capitolul de mai sus, ce om poate reflecta fără a tremura că diavolul are furia unui balaur, viclenia unui șarpe vechi, răutatea unui calomniator și că este un dușman de neîmpăcat? Pe de altă parte, ce om este acela care nu simte mângâiere în reflecția că Iisus Hristos a învins acest diavol sălbatic și l-a legat în cătușe, limitând exercitarea furiei și răutății sale? Unii înțeleg această legare a balaurului ca domnia lui Constantin și în special după înfrângerea lui Licinius; (vezi mai sus, [Apocalipsa] cap. xii. 18.) și cei o mie de ani ca perioada intermediară între Constantin și anticrist, când diavolul va fi din nou slăbit, dar pentru un timp scurt, doar trei ani și jumătate. (Bible de Vence) --- L-a legat, etc. Puterea Satanei a fost mult micșorată prin patima lui Hristos; pentru o mie de ani; adică pentru tot timpul Noului Testament, dar mai ales de la timpul distrugerii Babilonului sau Romei păgâne, până la noile eforturi ale lui Gog și Magog împotriva Bisericii, spre sfârșitul lumii. În acest timp sufletele martirilor și ale sfinților trăiesc și domnesc cu Hristos în cer, în prima înviere, care este cea a sufletului la viața slavei, după cum a doua înviere va fi cea a trupului, la ziua judecății generale. (Challoner)Comentariul abordează apoi fiara și chipul ei.
P. 587. Quæ sit ista bestia....non abhorret a fide recta, ut ipsa impia civitas intelligatur, et populus infidelium contrarius populo fideli, et civitati Dei. Imago vero simulatio ejus mihi videtur....fallaci imagine Christiani.Haydock se îndreaptă apoi spre adunarea lui Gog și Magog.
Chap xi, p. 589. De Gog et Magog: hæc erit novissima persecutio, novissimo imminente judicio, quam sancta ecclesia toto terrarum orbe patietur, universa scilicet civitas Christi ab universa diaboli civitate.
Considerați
Considerare
Haydock încheie expunerea cântărind poziția Sfântului Iustin.
Sf. Iustin, (Ed. Joachimi Perionii, p. 62.) multis autum eorum, etiam qui integræ piæque sententiæ Christianæ sunt, hæc incognita (seu non agnita) esse tibi exposui. În greaca lui Rob. Stephen, dintr-un manuscris din biblioteca regelui, în anul 1551, p. 88, greacă: pollous d au, kai ton tes katharas, kai eusebous onton christianon gnomes, touto me gnorizein, esemena soi.
Răspunde
Răspuns
Cum schimbă legarea șarpelui celui vechi viziunea voastră asupra încercărilor spirituale prezente? În ce fel vă cheamă prima înviere să trăiți mai deplin acum? Unde simțiți domnia lui Hristos deja activă în viața voastră zilnică?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Isuse, biruitor asupra Satanei și a oricărei puteri a întunericului, întărește sufletele noastre ca să ia parte deja la prima înviere, ca moartea a doua să nu aibă putere asupra noastră. Leagă strâns pe vrăjmașul cel vechi în inimile noastre și păzește-Ți Biserica până la sfârșitul veacului. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria și a tuturor sfinților care împărățesc cu Tine, dăruiește-ne stăruință și înțelepciune ca să citim semnele vremurilor în credință până vei veni întru slavă. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →