← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Petru

Scara Virtuții și Cuvântul mai Sigur al Profeției

2 Petru 1Comentariu la Epistolele sobornicești de Fericitul Teofilact al Ohridei (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed)20 min
Deschidere
Fericitul Teofilact al Ohridei, arhiepiscop în secolul al unsprezecelea, a adunat mintea Părinților greci și a consemnat-o într-un comentariu clar, sobru și fără grabă — un învățător care ar prefera să digere tradiția decât să uimească cititorul. În această a doua scrisoare, Apostolul Petru scrie ca unul care știe că sfârșitul său este aproape, "străduindu-se cu ardoare să reamintească tuturor memoria doctrinei în care fuseseră instruiți." El începe nu cu mustrare ci cu pace, și apoi ne pune înainte o scară: din credință urcăm, pas cu pas, prin virtute și cunoaștere și stăpânire de sine și răbdare și evlavie și afecțiune frățească, până ajungem la dragoste — "împlinirea oricărui lucru bun." Și ca nu cumva cineva să creadă că apostolii au inventat evanghelia lor, Petru ne amintește că a văzut maiestatea Domnului cu propriii săi ochi pe muntele sfânt, și a auzit glasul Tatălui — astfel încât "cuvântul profetic făcut mai sigur" strălucește ca o lampă într-un loc întunecat până când ziua răsare. Teofilact ne conduce în sus pe această scară treaptă cu treaptă, și ne învață de ce nicio profeție din Scriptură nu este invenția proprie a profetului.
Citește

Citire

Citiți 2 Petru 1 — salutul lui Simon Petru către cei care au primit "o credință de aceeași cinste cu a noastră"; harul și pacea înmulțite în cunoașterea lui Dumnezeu; cum puterea Sa dumnezeiască ne-a dăruit toate cele privitoare la viață și evlavie, ca să devenim "părtași ai firii dumnezeiești"; chemarea de a adăuga în credință virtute, și în virtute cunoaștere, stăpânire de sine, răbdare, evlavie, afecțiune frățească și dragoste; avertizarea că oricine duce lipsă de acestea este orb și a uitat curățirea păcatelor sale de odinioară; îndemnul de a ne face chemarea și alegerea sigură, ca intrarea în împărăția veșnică să ne fie îmbelșugat dăruită; hotărârea lui Petru de a-i trezi neîncetat "atât timp cât sunt în acest cort", știind că plecarea sa este aproape; și mărturia că "nu am urmat basme meșteșugite" ci am fost martori oculari ai maiestății Sale pe muntele cel sfânt — astfel încât avem cuvântul profetic făcut mai sigur, "la care faceți bine să luați aminte ca la o lampă care strălucește într-un loc întunecat."
Studiu
De ce deschide Petru numind credința lor una "de aceeași cinste cu a noastră"? Teofilact aude în aceasta o chemare la sfântă ambiție — ca cei care au primit același har ca apostolii să nu rămână în urmă: Încă de la începutul Epistolei el stârnește și provoacă mințile credincioșilor să emuleze și să egaleze râvna apostolilor în propovăduire. Căci nu este drept ca cei care au primit un har egal să fie inferiori vreunuia dintre cei cărora li s-au declarat egali. Pacea cu care Petru îi salută nu este o simplă curtoazie, ci, în citirea lui Teofilact, mama oricărui lucru bun — însăși pacea pe care Hristos a lăsat-o ucenicilor Săi: Pretutindeni îi salută cu pace, pacea pe care Hristos a dat-o și după învierea din morți și când era pe cale să meargă la Tatăl, zicând: "Pace vă las vouă." Apoi vine urcușul. Teofilact așază treptele în ordine, începând cu temelia: El ne pune înainte treptele prin care trebuie să înaintăm. Mai întâi așază credința, care este temelia și rădăcina tuturor lucrurilor bune. Apoi așază virtutea, adică faptele bune; căci fără acestea credința este moartă, precum spune și sfântul Iacov. Iar culmea scării este dragostea, care singură împlinește tot ce este dedesubt: și după toate acestea dragostea, care este împlinirea oricărui lucru bun; căci dragostea L-a silit chiar și pe Fiul lui Dumnezeu și pe Tatăl Său cel veșnic să-L dea pe Fiul pentru noi și pe Fiul să-Și verse sângele pentru noi.
Considerați

Considerare

Petru nu enumeră pur și simplu virtuțile; el insistă că ele trebuie să abunde. De ce contează abundența? Teofilact răspunde că tocmai această plinătate dă încredere la venirea Domnului: Ele nu trebuie doar să fie prezente, ci trebuie să și abunde; căci dacă prezența lor este folositoare, abundența lor este cu mult mai folositoare. Care este folosul lor? Că dau încredere și siguranță la a doua venire a Domnului. Iar omul care duce lipsă de ele nu este neutru, ci orb — a uitat însăși spălarea care l-a curățit. Teofilact nu va lăsa acea uitare să treacă ca ceva mărunt: știind că fusese eliberat de multe păcate prin sfântul botez, ar fi trebuit să știe că, fiind curățit și dobândind sfințenie, trebuie să vegheze și să se străduiască neîncetat să păstreze acea sfințenie fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul; dar el a uitat-o. Când Petru ancorează apoi evanghelia în mărturia oculară, Teofilact trasează linia clar între cuvântul apostolic și basmele înșelătorilor: vă înfățișăm învățătura noastră într-un discurs smerit și simplu (precum mărturisește și Pavel despre sine scriind corintenilor), ci în acele lucruri pe care le-am văzut cu ochii noștri când eram cu El pe muntele cel sfânt. Schimbarea la Față și glasul Tatălui nu sunt podoabe; ele sunt motivul pentru care cuvântul profetic este acum "făcut mai sigur."
Răspunde

Răspuns

Auziți arhitectura acestui capitol: o credință de aceeași cinste cu a apostolilor, o scară care urcă de la acea credință la dragoste, și un cuvânt făcut mai sigur prin mărturia celor care au văzut slava. Unde sunteți pe scară? Teofilact nu va lăsa credința să stea singură — "fără acestea credința este moartă" — nici să lase vreo virtute singură în siguranță, căci patimile se străduiesc mereu să răstoarne ceea ce am câștigat. Așadar răspunsul nu este să luăm o treaptă și să ne oprim, ci să facem întregul urcuș să abunde, "nici leneși, nici neroditori în cunoașterea Domnului nostru Iisus Hristos." Iar omul care și-a uitat botezul este avertizarea ridicată înaintea noastră: nu uitați curățirea. Vegheați; străduiți-vă neîncetat; păstrați sfințenia "fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul." Atunci, când Ziua va răsări și steaua dimineții va răsări în inimă, nu veți fi orbiți de strălucire, ci o veți privi ca pe nădejdea voastră.
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, a cărui putere dumnezeiască ne-a dăruit toate cele ce țin de viață și evlavie, și ne-a chemat prin slava și virtutea Ta: Ne-ai făcut părtași ai firii Tale dumnezeiești, sfințind în Tine primele roade ale firii noastre. Pune picioarele noastre pe scara sfintei înălțări, ca, urcând din credință în virtute, și din virtute prin cunoaștere și stăpânire de sine și răbdare la evlavie și afecțiune frățească, să ajungem în cele din urmă la dragoste, împlinirea oricărui lucru bun — dragostea prin care Ți-ai vărsat sângele pentru noi. Lasă aceste haruri nu doar să locuiască în noi, ci să abunde, ca să nu fim nici leneși, nici neroditori în cunoașterea Ta, și să nu uităm niciodată curățirea păcatelor noastre de odinioară. Ține-ne veghetori cât timp lampa cuvântului profetic strălucește în acest loc întunecat, până când ziua va răsări și steaua dimineții va răsări în inimile noastre. Ție, împreună cu Tatăl Tău cel fără de început și cu Duhul Tău cel preasfânt și bun și de viață dătător, slavă, cinste și închinare, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Comentariu la Epistolele sobornicești de Fericitul Teofilact al Ohridei (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →